Nașterea naturală

Despre nașterea naturală, pe faze, în detaliu.

Perioada I - faza pasivă

Contracțiile uterine sunt rare, neregulate, cu debut insidios, uneori puternice și lungi, alteori medii. Această fază de debut, poate dura câteva ore. Colul uterin se scurtează, se șterge și se dilată, până la 3-4 cm, fătul se orientează în pelvis. Se elimină în continuare dopul gelatinos, iar contracțiile devin regulate, capătă chiar un tipar (pattern).

 

Ce ajută?

  • Chiar dacă e greu de crezut, ești foarte aproape de naștere!
  • Nu te îngrijora dacă este sau nu un travaliu real
  • Încearcă să fii calmă, gândește-te că ai început travaliul, deci nașterea
  • Ai grijă de nevoile tale, mănâncă, bea lichide, odihnește-te
  • Acasă este locul cel mai bun pentru această perioadă
  • Mișcă-te în voie și fă lucruri care îți fac plăcere
  • Alege o poziție confortabilă, relaxează-te, poți face un dus călduț
  • Persoană de suport ar trebui să fie aproape, pentru a te ajută să rămâi calmă, încrezătoare
  • Adopta o atitudine pozitivă față de naștere, ai încredere în corpul tău

Perioada I – faza activă

Când dilatația a ajuns la 4-5 cm, de regulă travaliul se accelerează, contractile devin mai dese, mai puternice, au acum un anumit tipar după care se succed (aprox. la 5 minute). Dacă nu s-au rupt membranele spontan, este momentul când se pot rupe artificial, ajutându-ne de un instrument steril (amniotom), special pentru această manevră. Pe tot parcursul travaliului, se urmăresc (monitorizează) cu intermitență contracțiile uterine, bătăile cordului fetal, ca răspuns la stresul contracției uterine, starea generală a gravidei (tensiune arterială, puls, respirație) dar și confortul ei psihic.

Contracțiile devin dese, regulate, intense, fătul se acomodează dimensiunilor bazinului, se aliniază în axul lui, într-o poziție bună pentru naștere. Această faza durează 2-3 ore, este prielnică inserării cateterului de peridurală (la 4-5 cm dilatație), iar colul se dilată până la 7-8 cm.

Perioada II – tranziția

Este cea mai scurtă etapă din travaliu, poate dura 30-90 minute, colul uterin este dilatat complet, craniul fetal este angajat, coboară de la nivelul colului în vagin și devine vizibil la nivelul perineului. Apare nevoia presantă de screamat, uneori chiar înainte de dilatația completă. Trebuie evitat acest lucru pentru a nu produce spasm și edem de col sau pentru a nu rupe comisurile colului uterin.

Este indicat examenul vaginal acum, pentru a optimiza momentul degajării, prin controlul efortului expulziv. Învață să fii în armonie cu corpul tău, este o perioada grea, dar importantă pentru evoluția nașterii.

Schimbarea poziției, mișcarea, “statul pe vine” sau pe mingea de travaliu, pot facilita procesul de angajare, coborâre și rotație a craniului pe planșeul pelviperineal pentru a se naște.

Unele femei se simt iritabile, neliniștite, prezintă tulburări neuro-vegetative (greață, vărsături, senzațîi alternative de frig/cald).

Perioada III– expulzia fătului

Această faza începe atunci când dilatația colului uterin este completă și apar contracțîi expulzive. Sub efectul efortului expulziv, fătul coboară în pelvis prin canalul de naștere.

Cu fiecare contracție, însoțită de 2-3 împingeri, capul copilului progresează în bazin. În aceste momente gravidă simte presiune asupra vezicii urinare și asupra rectului, având o senzație puternică de micțiune și de scaun.

Apare o senzație de arsura, durere și întindere la nivelul introitului vaginal și a perineului.

Senzația de împingere apare la fiecare contracție, provocată de coborârea craniului fetal în pelvis. În timpul unei contracțîi trebuie să împingi de trei ori și să inspiri aer în plămâni pe nas. Apoi, cu gură închisă, vei împinge până la sfârșitul contracției. În pauză dintre contracții, odihnește-te, relaxează-te.

Este bine ca gravidă să nu împingă nesupravegheată, ci doar sub îndrumarea moașei și doar când dilatația este completă, pentru a evita rupture de col sau de alte părți moi.

Craniul fetal ajunge în vagin, presand perineul și țesutul moale din jur care începe să se destindă treptat. De aceea, împingerea trebuie potențată, dirijată, pentru a permite mușchilor perineali, mucoasei vaginale și tegumentului să se destindă treptat, evitând astfel rupturile inutile.

După ce s-a făcut anestezie cu Xilină 1% în zona perineală, dacă este nevoie, trebuie făcută epiziotomia profilactică, adică tăierea perineului. Această se face pentru a proteja și ajută craniul fetal să se nască.

În funcție de dinamică uterină, craniul coboară pe planșeul pelvi-perineal și se orientează către dreapta sau stânga. Urmează ieșirea craniului și rotația internă pentru a lasă umerii să se alinieze în diametrul antero-posterior. Apoi ies umerii, restul trupului și picioarele. Gata! Bebelușul este aici!

Se pensează cordonul ombilical între două pense, după ce acesta nu mai pulsează [i este secționat.

Acesta este momentul în care se poate preleva sânge din cordonul ombilical pentru celule Stem.

Perioada a IV-a a nașterii – expulzia placentei (delivrenta)

Durează între 15-30 minute și începe imediat după naștere. Pulsațiile cordonului ombilical încetează după câteva minute, iar acesta trebuie pensat și secționat. După ce fătul se separă de placentă, se pune clama sterilă.

Uterul se contractă pe placentă care începe să se dezlipească, alunecând în vagin. Din câteva contracțîi, cu susținerea cordonului ombilical, placentă împreună cu sacul membranos în care a stat fătul se expulzează.

Placentă și membranele se controlează pentru a verifica integritatea lor, sau dacă au rămas în uter resturi placentare sau membrane.

Se verifică apoi părțile moi, adică țesuturile pe unde a trecut copilul: colul, vaginul și perineul, pentru a constată dacă sunt rupturi care trebuie cusute (suturate). Se continuă cu sutură țesuturilor moi și a perineului, în straturi anatomice separate.

Apoi se face toaleta zonei genitale și se aplică un pansament steril.

La naștere, copilul nu suferă o traumă. Există un stres în timpul travaliului, o situație cu potențial socogen dacă bebelușul nu reușește să se adapteze. Este un stres, în sensul că pentru o perioadă de până la un minut, corespunzător unei contracțîi, nu primește suficient sânge de la mama. Dar nu trebuie să fie o traumă. Tocmai de aceea există echipa medicală: să se asigure că nu devine o traumă. Mai mult decât atât, copiii sunt înzestrați să reziste la stresul nașterii mai mult decât ne-am aștepta.

Este o trecere de la un mod existențial, în care totul îi este asigurat, la altul în care trebuie să respire singur, să mănânce singur, să cheltuie energie că să existe. Face parte din normalitate. Are nevoie de pauze între contracții ca să-și reechilibreze nevoile metabolice. De aceea, travaliul trebuie urmărit, să nu fie intempestiv și profund medicalizat.