Testimoniale

  • Ana T

    Buna seara,

    Am simtit nevoia sa va scriu acest feedback deoarece am considerat ca trebuie sa va felicit personal.

    In data de 9 octombrie, la recomandarea domnului doctor Haiduc Catalin, am ajuns la consultatie la domnul doctor Popescu Bogdan, avand un abces perianal care trebuia operat. Asadar pe 10 octombrie, cu toata frica de rigoare (avand in spate numai experiente traumatizante cu spitale de stat), m-am internat si m-a operat.

    La prima vedere, observand ca este tanar, nu am fost prea increzatoare dar dupa condultatie mi-am schimbat total parerea. Domnul doctor Popescu Bogdan este un doctor cum rar ai norocul sa intalnesti in Romania (din pacate). Nu numai ca iti zambeste oricand dar emana o caldura si o empatie aparte si comunica foarte explicit si are multa rabdare, totodata este si foarte bland si grijuliu. A avut foarte mare grija de mine si inca are. Si este un profesionist desavarsit. Asadar, am realizat datorita domnului doctor Bogdan Popescu, ca este mare diferenta intre spitalele de stat si spitalele private. Este cel mai bun exemplu de cum ar trebui sa fie un doctor. Sper sa nu se schimbe niciodata. 

    Iar pentru Medicover-  tot respectul! Parca este alt sistem medical la privat: conditii foarte bune, personal respectos si calificat, interes fata de pacient, informatii pe intelesul pacientului, empatie, mancare buna, caldura. Am ramas profund impresionata - multumesc Medicover!

    Keep up the good work!

    Cu admiratie,

    Ana T.

     

  • Cristina S.

    De ce am alege spitalul Medicover?

    Trebuie sa recunosc ca sunt abonat Medicover de circa 13 ani de zile, si asta pentru ca lucrand intr-o companie mare de telecomunicatii am avut sansa de a primi acest beneficiu. Insa am fost destul de multumita de medicii cu care acestia lucreaza, astfel incat in momentul in care mi s-a oferit sansa de a face un abonament familial, contracost, pentru sotul meu si cei doi copii nu am stat mult pe ganduri.

    Ca si voi, dragi mamici cu burtici, in momentul in care am ramas pentru prima data insarcinata m-am tot gandit ce variante am pentru a aduce bebelusul pe lume in conditii decente. Auzisem de la cunostiinte tot felul de cazuri in care taticii asteptau pe holurile spitalului medicul care supraveghease sarcina sotiei sa ii inmaneze un plic cu bani, ca sa se asigure ca totul va fi bine pana la capat. Auzisem si multe cazuri de asistente care pana nu le inmanai macar 10 ron nici nu se uitau la mamicile care deabea se mai puteau tine pe picioare si aveau nevoie sa ajunga pana la toaleta,

    Mi-am dorit din tot sufletul sa scap de un posibil chin. Mi se parea mult mai usor daca mergeam undeva unde totul se achita cu factura, conditiie erau decente si medicii / asistentele nu asteptau nimic ca sa trateze foarte bine.

    Nu aveam nici un medic personal. Mereu cand avusesem nevoie pentru controalele anuale ma duceam la un medic oarecare, in functie de cum prindeam locurile disponibile.

    Am ajuns la prima sarcina la dna dr Chiscop Ana-Maria, si am fost pentru prima data profund impresionata. Am avut un medic pasionat de meseria sa, amabil si mereu disponibil. Pe vremea aceea, in 2013, la call center gaseai cam greu programari la dansa, dar a avut mereu grija sa ma vada lunar, si in ultima luna chiar saptamanal, extraprogram si fara sa achit nimic in plus fata de abonamentul pe care il aveam deja. Toate analizele si ecografiile necesare le-am facut numai in clinicile Medicover, pentru ca au aparatura de cea mai inalta calitate. La momentul in care va detaliez aceste randuri, dna dr nu mai lucreaza pentru aceasta clinica, insa puteti da un search pe google si veti gasi informatii despre cum sa intrati in legatura cu dansa.

    A doua sarcina mi-a fost supravegheata chiar de seful sectiei de ginecologie Medicover, dnul dr Catalin Haiduc. O persoana calda, calma si mereu disponibila. Mereu am simtit ca pot pune aceleasi intrebari, poate simple sau stupide, chiar daca eram pentru a doua oara mamica, fara sa simt vreun refuz.

    Citeste intreaga poveste si experienta Cristinei cu spitalul Medicover pe blogul ei. 

  • iuliana m

    Pe aceasta cale doresc sa va aduc la cunostinta faptul ca sunt foarte multumita de  calitatea serviciilor medicale oferite de dvs. De fiecare data, personalul medical a dat dovada de profesionalism. De curand, am suferit prima interventie chirurgicala din viata mea, dar faptul ca am avut parte de o asa echipa medicala m-a facut sa trec mult mai usor peste. Multumesc dnei dr. Ana-Iulia Iavorschi pentru ca nu m-a lasat sa plec acasa (desi insistam) pana nu am fost diagnosticata corespunzator. Multumesc dlui. dr. Popescu Bogdan si dnei dr. Carbune Cristina pentru felul in care m-au tratat, pentru grija acordata atat in timpul interventiei, cat si dupa. Oameni extraordinari, profesionisti desavarsiti! Multumesc asistentilor care s-au ingrijit de mine cu devotament! Jos palaria Medicover pentru intreg personalul medical! 

     

  • A.S.

    Ii multumesc doamnei doctor Dana Brandusa Mitroi pentru profesionalismul, dedicarea si blandetea cu care mi-a urmarit sarcina si de asemenea, pentru reusita operatiei de cezariana. O recomand cu toata increderea pe doamna doctor si ii sunt foarte recunoscatoare pentru experienta sarcinii si nasterii pe care am parcurs-o impreuna.

  • A.S.

    Dupa 9 luni de sarcina cu peripetii si o nastere cu emotii am nascut in siguranta un baietel sanatos in noaptea de Craciun impreuna cu doctorul Cucu Andrei.

    Povestea incepe cu 8 luni in urma cand dl doctor Cucu mi-a confirmat existenta sarcinii si cu mult calm si echilibru m-a asigurat ca va supraveghea cu atentie sarcina astfel incat sa o duc la termen in ciuda istoricului meu (o sarcina oprita la 6 luni in 2015). Am apreciat pe parcursul celor 8 luni de sarcina, profesionalismul si deschiderea doctorului Cucu Andrei catre a discuta cu mine, a-mi explica rezultatele analizelor, a raspunde la intrebarile mele si a interveni prompt atunci cand au aparut simptome ce periclitau sarcina (col uterin micsorat si deschis, hipertensiune de sarcina si preclamsie). Pentru mine a fost important nu doar ca a stiut sa intervina cu precizie ci si increderea pe care a creat-o in relatia medic-pacient, pin faptul ca eu am inteles ce pot eu sa fac, care sunt riscurile, ce spun cercetarile de actualitate despre simptomele mele etc.

    Am apreciat disponibilitatea si atentia lui (vizite bilunare), interesul si comunicarea cu alti colegi din Medicover pentru a afla detalii despre sanatatea mea si a copilului (de ex: ecografiile morfo-fetale) si mai ales promptitudinea cu care a venit in noaptea de Craciun cu 5 ore mai devreme fata de program cand a fost chemat de catre serviciul de garda si operativitatea interventiei.

    Pe scurt, ii multumesc dlui doctor Cucu Andrei pentru felul in care isi face meseria cat si pentru atitudinea lui autentica si calitatea de a fi OM.

    A.S.

  • Catalina Grama (Jojo)

    Pe 10 ianuarie, Catalina Grama (aka Jojo) si actorul Paul Ipate au intampinat-o pe fetita lor, Zora Maria, la maternitatea Medicover! Ne bucuram ca echipa noastra a putut fi alaturi de tanarul cuplu in acest moment de referinta al vietii si le uram sa aiba parte de nenumarate momente de bucurie alaturi de micuta lor. Aflati mai multe chiar de la Catalina:

    „Zanuta noastra a venit pe lume! Astazi s-a nascut Zora Maria Ipate si lumea a zambit primind-o in bratele sale.

    Eu si Paul ne simtim binecuvantati si fericiti ca totul a fost bine si lin si ca ne putem strange in sfarsit in brate minunea de fetita.

    Zora e delicata ca Degetica si cuminte asa cum numai pruncii din povesti sunt. A luat nota zece si domnul doctor Catalin Haiduc spune ca merita chiar zece cu felicitari!:)

    Nu stiu cum va pot descrie totul mai bine in cuvinte! Stiu doar ca simt ca si cand cerurile s-au deschis azi si ne-au invaluit in cea mai frumoasa si calda lumina!

    Le multumim din toata inima tuturor celor ce ne-au fost alaturi in acest moment plin de emotie. Intreaga echipa de la Medicover ne-a primit ca si cand am fi venit in vizita la o familie de specialisti si cel mai important a fost ca in fiecare clipa ne-am simtit in siguranta. Va multumesc din inima tuturor celor de aici pentru toata atentia si pretuirea pe care ni le oferiti in fiecare clipa!”

  • Cristina F.

    Buna ziua,

    La inceputul lui septembrie am nascut la maternitatea Medicover, la aproape 41 de saptamani. Am ales sa nasc la dr. Romila, fiind la a doua sarcina, dupa ce prima nastere a fost prin cezariana. Imi doream foarte mult sa incerc o nastere vaginala, simteam ca este foarte important pentru mine sa stiu ca am facut tot ce am putut ca bebelusul meu sa vina natural, si mai ales fara sa-i programez eu ziua si ora nasterii.

    Pana la urma, dupa 18 ore de contractii maxime si col dilatat doar 2-3 cm, am ajuns tot la cezariana. Dupa operatie, dr. Romila a spus ca aveam uterul ca o foita subtire in zona cicatricei, si din cauza asta nu as fi putut sa nasc natural, ca nu avea forta sa impinga in acel loc. A fost o experienta intensa, epuizanta si plina de emotii si cel mai important este ca s-a terminat cu bine. 

    Sunt recunoscatoare intregului personal din maternitate, am simtit ca sunt sustinuta si ca toata lumea pune suflet acolo. Am apreciat ca nimeni nu a incercat sa-i dea lapte praf copilului meu si ca se incurajeaza ca bebelusul sa fie pus la san cat mai curand dupa nastere. Iar cel mai tare m-a ajutat o moasa extraordinar de inimoasa si dedicata, Cristina Voinea. Pe langa faptul ca s-a comportat ca o buna profesionista – discreta si fara interventii inutile, m-a impresionat ca s-a oferit sa-mi arate exercitii de declansare a travaliului (cele potrivite dupa o nastere prin cezariana), mi-a facut masaj chiar cand durerile erau insuportabile, m-a incurajat sa nu renunt si sa ma asez in pat, ca sa nu se opreasca contractiile, si mai ales, m-a facut sa simt ca e posibil sa nasc natural. Mi-a facut foarte bine suportul ei, uman si profesional si tin sa-i multumesc pentru asta.  

    Cu recunostinta,

     

     

  • Adela Popescu

    Totul se poate schimba intr-o clipa -

    O sa va povestesc despre cum am fost la urgenta la un spital privat (din motive de proximitate) si am plecat cu tratament pentru gastrita, despre cum la ecografia din acea zi „nu s-a vazut nimic”, despre analizele de sange care au iesit brici cu doar o zi inainte sa fiu operata de urgenta de peritonita, la alt spital. Dar o sa fac asta pe indelete dupa ce imi mai trec supararea si revolta.

    Pana atunci o sa va povestesc altceva.

    Luni dupa emisiune am mers de urgenta la spitalul Medicover, acolo unde am si nascut. Acum imi doresc sa fi ajuns din prima la ei…

    Imediat ce m-a vazut a zis, urgent analize de sange, CT si te astept pe masa de operatie.

    Fiecare minut conteaza.

    Cum? Eu am gastrita!

    Nu, nu aveti gastrita, e ceva mai complicat de atat.

    Pana sa ma dumiresc exact, ghemuita efectiv de durere continui:

    Stiti, eu alaptez. Copilul meu nu a mancat altceva pana acum.

    Nu exista alta varianta, imi spune el!

    Acum nu ca vreau sa zic, dar orice om normal in locul meu, s-ar fi temut pentru operatie, pentru anestezia totala, pentru timpul care trecea in defavoarea lui.

    Mintea mea, insa, se oprise la copil:

    Iubire, ce facem? Daca mi se opreste lactatia? Daca nu o sa mai vrea san dupa zilele astea in care lipsesc? Varianta sa ma mulg si sa ii trimit nu era posibila intrucat treceam printr-o anestezie generala plus multe calmante.

    Am pus mana pe telefon si am sunat-o pe mama mea:

    Cat lapte avem stocat in congelator?

    Cam 800 ml. Deci ii ajungea maxim o zi. Am sunat pediatra, mi-a spus ca asta e si ca nu se intampla nimic daca va primi lapte formula doua zile.

    Nebuna de mine, in timp ce asteptam sa intre la CT , stateam cu pompa de muls, doar doar voi mai face de o masa pentru pui pana sa imi bage toate substantele alea in mine.

    Un lucru era clar, nu exista alta varianta.

    Pana la urma am facut asa: baiatul a mancat o zi laptele din congelator si inca doua formula. A mancat destul de putin si doar cand ii era foarte foame. Eu m-am muls la fiecare patru ore stimuland astfel lactatia. Ma durea sufletul cand aruncam cate 160 ml de laptic…

    Mama si Radu au dus un tur de forta acasa in prima noapte. Radu a dormit cu bebe si se trezea cand ii era foame, iar mami ii prepara biberonul. Sigur ca a doua zi au fost amandoi zombi.

    Desi inainte de operatia asta ma rugam sa prind macar doua nopti in care sa pot dormi cat vreau fara nicio grija, iata ca noptile din spital au fost la fel de scurte, intrucat m-am trezit exact dupa programul bebelusului meu.

    Aceasta patanie a adus totusi si doua lucruri bune:

    1. Radu a vazut ce inseamna sa nu dormi noaptea. Cred ca ma apreciaza mai mult acum.

    2. A zis ca baiatul a mancat la 22:00 si la 5:00 dimineata. Cu o pauza de 7 ore. Dar nu e sigur daca a dormit atat de mult, sau nu l-a auzit el cand a plans. Ma gandesc sa mai fac schema asta, poate se dezvata de mesele din timpul noptii.

    La externare, medicul meu s-a sfatuit cu pediatra si mi-a prescris pentru acasa un antibiotic compatibil cu alaptarea. Asadar urma sa imi hranesc din nou bebeusul la san.

    Intalnirea cu Alexandru a fost foarte emotionanta.

    Desi ne vedeam de mai multe ori pe zi pe facetime si imi zambea, ma tot gandeam cum va fi cand voi ajunge acasa.

    Si nu a durat mult pana sa aflu.

    A ras putin in coltul gurii cand m-a vazut, apoi a continuat sa se joace cu miaunica lui.

    Dupa nitica acomodare a venit ora mesei. Complicat cu tinutul in brate al unui bebelus de aproape 8 kg, eu proaspat operata. Asa ca am pus o perna de alaptat pe genunchi, prima data cand o folosesc si e utila la ceva, si pe el sprijinit de ea.

    Nu aveti idee cum a reactionat.

    A luat sanul in gurita. A stat putin, l-a molfait. S-a mai uitat la mine. Iar l-a molfait. Eu transpirasem deja de emotii.

    Si cand a inceput sa il muste, sa traga de el si sa il loveasca, am zis, gata, copilul meu nu va mai vrea sa suga niciodata.

    Praf am fost.

    A doua incercare a fost la fel. S-a enervat, a plans, a intors capul.

    Ce sa va zic, eu abia ma tineam pe picioare, copilul ma respingea, o bucurie.

    Am zis sa nu renunt si la urmatoarea masa l-am pus din nou.

    Doamne, nu imi venea sa cred! S-a infipt in el si a mancat cu pofta pret de 30 minute. Apoi a adormit ca un ingeras multumit si fericit. La fel si eu. Pesemne ca si lui i-a fost dor de mama lui.

    Asadar totul e bine cand se termina cu bine!

    As vrea sa multumesc cu aceasta ocazie echipei Medicover pentru profesionalism si pentru senzatia de bine si siguranta pe care am simtit-o si cand am nascut dar si acum.

    Dragilor, cred ca asta a fost o importanta lectie de viata pentru mine. Dincolo de laptic, botic si suzete, mi-am dat seama cat este de important un diagnostic corect, un consult facut de un specialist si preventia.

    Va rog sa aveti grija de voi si sa preveniti. Mergeti la medic chiar si atunci cand nu va doare. E bine sa faceti controale de rutina.  Va recomand cu toata increderea Medicover.

    Daca va intereseaza, acum au si o oferta speciala de Black Friday. Astfel ca, in perioada 18-20 noiembrie, Medicover ofera reduceri de pana la 50% la o gama larga de servicii medicale, inclusiv la pachetele de preventie si la abonamentele de sanatate.

    Noaptea aceasta sigur va fi cea mai frumoasa noapte grea din ultimele cinci luni.

    Pentru ca imi voi aminti de fiecare data cand voi considera ca nu mai pot, ca poate fi si mult mai greu de atat. Intr-o clipa.

  • Alexandra Pacuraru

    Dumnezeu m-a binecuvantat cu un baietel minunat. Viata mea s-a schimbat din momentul in care mi-am tinut copilul strans la piept. Sunt emotii si sentimente greu de descris in cuvinte, pe care nu le intelegi decat atunci cand le traiesti.

    Ma bucur enorm de aceasta perioada si incurajez mamicile sa isi aloce cat mai mult timp lor si bebelusilor! Aceste amintiri vor ramane eterne. Multumesc familiei mele pentru toata dragoste si sustinere, echipei Medicover si d-lui doctor Iosif Niculescu pentru profesionalism si consiliere si tuturor celor care au fost alaturi de noi de la inceput. Acum imi doresc doar sa creasca Justinian sa-l pot lua cu mine la filmari. Mi-ar placea sa-l implic de mic in activitatile mele profesionale. Presimt ca vom face o echipa buna.

    Sursa: www.realitatea.net

  • Florin Grozea

    Internetul romanesc e plin de articole si comentarii despre copii, cresterea copiilor, recenzii si critici ale mamelor, iar asta e un lucru bun. Pentru viitoarele si proaspetele mame aceste informatii sunt de mare ajutor.

    Dar foarte rar gasesti opiniile, parerile si sfaturile TATILOR! Ei exista, nu-i asa?, la fiecare copil nascut pe lume :-)

    Unde sunt ei? Ce probleme au ei? Ce simt ei, tatii?

    Acest articol este scris de un tata care a ales Medicover pentru cel de-al doilea copilas al lui.

    Povestea nasterii lui Raul din punctul MEU de vedere

    Luna august 2015. Eram la mare cu Ioana, baietelul nostru Sasha de aproape doi ani si bunica lui, Ada. Sasha era intr-un mic parc de distractii iar noi, cei mari faceam cu greu fata energiei lui debordante… Stiti si voi cum sunt baieteii la varsta asta :-)

    Ioana dispare cateva minute si ne lasa pe noi sa il urmarim. Cand se intoarce are ochii aceia mari si veseli pe care ii are uneori cand traieste un mix de fericire maxima cu emotie.

    „Au iesit doua dungi”

    Desi nu stiam de ce disparuse cateva minute inainte, iar „doua dungi” pot insemna o infinitate de lucruri in mintea unui barbat, privirea din ochii ei albastri imi spunea tot.

    „Esti insarcinata”

    Ea, usor ezitanda:

    „Ce zici?”

    „Doamne ajuta! Felicitari, Hubbi!”

    „Ce ne facem?”

    „Ne bucuram, Hubbi.”

    Emotii, telefoane la surori si frati si parinti si bunici. Bere fara alcool. Ciocnim. Radem. Planuri. Oare ce zodie o sa fie? Berbec. OMG, ca bunica Ada, ca verisoarele lui Sasha. Va fi fata, va fi baiat? Dar daca sunt gemeni? Oare ne permitem?

    Intorsi acasa facem alte planuri.

    Ioana se apuca sa citeasca si mai mult, sa se informeze. Eu trag tare la serviciu. Ioana are emotii si mai mari.

    E baiat. E sigur? 75%. Peste o luna: e baiat sigur sigur.

    Cum o sa il cheme? Unde o sa se nasca? Nasterea lui Sasha a fost perfecta, dar parca au fost unele lucruri care puteau fi mai bune…

    Parca si noi suntem altfel, mai experimentati, mai maturi. Parca si tragedia din Colectiv ne-a tras un semnal de alarma referitor la sistemul romanesc, la greselile lui… la greselile noastre…

    Ioana este pe mai multe grupuri de mame. Unele femei vorbesc despre doctorul Marius Romila de parca ar fi un star rock, nu un doctor ginecolog! Citim impreuna recenziile mamelor care au nascut cu el. Apoi lista interminabila de lucrari scrise si de congrese la care a participat.

    Cand a avut timp sa le faca pe toate, ca pare foarte tanar?

    Acest doctor promoveaza nasterea naturala. Ioana imi explica diferentele intre diferite tipuri de nasteri. Sunt detalii pe care nu stiu daca le voiam explicate :-) dar nu mai pot da inapoi.

    Apoi descoperim ca Medicover promoveaza ”ora magica” [citeste aici despre acest concept]. Ioana imi explica ce inseamna. Auzisem si eu, din zbor, despre asta. Cred ca citisem si in ”Conceptul Continuum” – o carte a carei prezentare suna a mambo-jambo religios, dar continutul este pur stiintific, antropologic si biologic. O carte care a schimbat viata fiecarui prieten la care am recomandat-o.

    ”Acest spital privat accepta prezenta tatalui in sala de nasteri”, exclama Ioana.

    Eu, acolo? Nici gand! Mi se face rau cand vad un pic de sange, in niciun caz.

    ”Hai ca stau cu tine pana incepe nasterea, dar nu am ce cauta in sala… Acolo e locul moaselor, a doctorilor”.

    Ioana nu insista. Are altele pe cap.

    Mergem sa il cunoastem pe doctorul de la Medicover. Tipul e linistit si zambeste usor cand Ioana ii spune tot ce stie, tot ce vrea. E de acord cu toate cererile ei, dar ne explica si potentialele riscuri. Vorbeste atat de domol ca am impresia ca sunt la terasa cu un prieten si vorbim despre vremea de maine :-)

    Facem un tur al spitalului. OMG, ce luminos este! Nu miroase ”a spital”. E mai mult ca un hotel extrem de bine dezinfectat. Avem sala de travaliu separata de sala de nasteri! Avem sala de nasteri unica pentru fiecare nastere!

    Diferentele dintre spitalul de stat [de asemenea modern si curat] si Medicover sunt vizibile la fiecare pas. La prima nastere ne-au placut multe, la spitalul de stat. Dar nici nu se compara cu ce vedem aici, la privat! Diferentele de cost sunt destul de mari dar…

    ”De cate ori nasc? Ce e mai important decat sanatatea si siguranta bebelusului?”

    Asa e. Merita fiecare leut. Acum cateva luni am cumparat un laptop mai scump decat aceasta nastere. Anul trecut am fost intr-o vacanta mai scumpa decat aceasta nastere. Imi place mult laptopul si am iubit vacanta, dar siguranta unei nasteri perfecte e mai importanta. Valoarea unor servicii medicale trebuie puse in context.

    ”Stiu o mama care a adunat doi ani banii necesari nasterii, numai ca sa poata naste la privat”

    Ne-am hotarat, vom naste la privat de data asta!

    ”Avem banii astia?”, se uita Ioana la mine intrebator, dupa ce iesim din spital.

    ”Ma dau peste cap, Hubbi.”

    ”M-as da eu peste cap, sa stii, dar e interzis cu burta asta”, rade Ioana iar eu o iubesc si mai mult in acea clipa.

    Duminica, 10 aprilie, ora 7:30 – Ioana imi spune de dimineata ca are contractii. A mai avut contractii, dar parca acestea vin la o perioada de timp constanta. Ioana foloseste o aplicatie speciala pentru masurat contractiile. There’s an app for that, zicea o reclama mai veche.

    Pe la ora 10 contractiile se intensifica. Ioana il suna pe doctor care ne spune, inca o data, sa nu ne grabim, ca nasterea vine dupa cateva ore de la startul contractiilor. Nu ne grabim, dar ne tot gandim cum sa ne organizam. Pana la urma plecam spre spital.

    Ioana propune sa oprim la Baneasa Mall sa isi ridice telefonul de la reparat. Esti sigura? Da, ma, avem timp! Nici nu intram bine in rond ca o apuca o contractie mare si intoarcem rapid… Hai la spital, ca e serioasa treaba.

    Ora 12:30 – Medicul de garda spune ca baietelul este destul de mic, maxim 3 kile 300.

    In curand ajunge si doctorul Romila. E bronzat, are un tricou cool pe el, a venit cu motocicleta. Cred ca era la iarba verde, or something. E calm si zambitor, cum il stim.

    Sasha apasa pe toate butoanele si e entuziasmat de camera aleasa pentru Ioana. Pe perete, langa patul ei este un tablou cu natura din Stockholm, capitala Suediei.

    ”Uite, Hubbi! E un semn bun, suntem in camera Suediei, tara noastra preferata!”

    Sasha merge la bunici, dar nu inainte ca mama lui sa-i explice ca va avea un fratior mai mic. Un bebelus care va veni chiar azi!

    Atat ii trebuie lui Sasha! Cu pasul lui saltat si vocea pitigaiata, baietelul nostru incepe sa strige pe culoarele spitalului:

    ”Bebeiusuleeee… vino repedeeee”

    A ramas in istorie asta :-) Mai ales ca bebelusul nu a venit deloc repede! Stai sa vezi…

    Ora 16:00 – ne mutam in sala de nasteri pentru ca dilatatia este mare. Ioana insista ca vrea nastere naturala 100%, fara nicio substanta chimica, fara nicio anestezie.

    Eu pun halatul si merg cu ea in sala de nasteri. Acolo moasele o incurajeaza si sunt tare dragute. Doctorul trece doar in vizita, in rest moasele fac toata treaba, deocamdata. Afara soarele bate bland si orasul e amortit. Sasha a adormit la bunici, totul este in regula. E in regula, pe dracu!, doare tare de tot, contractiile sunt puternice si din ce in ce mai dese!

    Tin legatura cu parintii prin mesaje pe Whatsapp. Cu restul familiei de asemenea. Emotiile cresc!

    Sunt in sala de nasteri si nu stiu cum pot ajuta, doar spun glume cu moasele, la care Ioana rade si ea. Dar rade doar intre contractii.

    Trec orele si bebelusul nu vine deloc repedeeee… In gandul meu devin ingrijorat, mi se povestise ca dureaza cateva ore, dar nu inteleg de ce dureaza deja asa de mult, avand in vedere ca am intrat in sala de nasteri. Stiam ca de aici mai dureaza foarte putin! Dar nu spun nimic, continui sa zambesc si sa o incurajez. Ea ar vrea acum anestezie, a obosit de la atatea ore de contractii si efort. Dar nu se mai poate, e prea tarziu acum pentru calmante.

    Pe la 17:00 vine si doctorul, pare calm dar cred ca e si el ingrijorat de situatie. Il intreb, discret, daca totul e OK. Imi zice ca nu se astepta nici el sa dureze atat de mult dar ca totul este in regula.

    Ioana intreaba cat mai dureaza. Era 5 si un sfert, iar doctorul ne promite ca nu mai dureaza mult, ca la maxim 6 vine bebelusul. Inca 45 de minute pareau o eternitate in acele conditii…

    Dar se facea deja ora 6 si Ioana era inca in contractii. Eram deja speriat de-a binelea, desi incercam sa nu arat.

    La un moment dat o vad pe doctorita neonatolog intrand zambind in sala de nasteri, intra dupa ea si alte persoane. Ma dau la o parte si ma asez pe un scaun intr-un colt. Fotoliul pe care sta Ioana se intinde si se face pat. Neonatoloaga imi zambeste, dar eu nu inteleg de ce, ca stateam deja de 3-4 ore in sala de nasteri si nu parea ca se intampla nimic nou…

    Peste cateva minute il aud pe doctorul Romila: ”Mamaaa, ce mare esti”. Apoi plansul bebelusului.

    4 kilograme si 160 de grame! Ditamai bebelusul!!

    Public pe blog un articol scurt, de bun-venit. Acolo scriu: ”Usor nu a fost, dar iti multumesc ca ai venit azi. Linistea pe care o simt e iubire”

    Raul se aseaza pe pieptul mamei lui.

    Fac cateva poze, imi tremura mana. Sunt obosit si transpirat, zici ca eu am nascut :)) O felicit pe Ioana si multumesc Cerului ca totul a fost bine, pana la urma.

    Din pacate Ioana mai are de stat un pic. Motociclistul cool si bronzat se transforma intr-un chirurg atent. Sunt impresionat de modul in care lucreaza si sper sa fie la fel de priceput pe cat pare in acele moment, inconjurat de ustensile. Ioana merita tot ce e mai bun, dupa un travaliu atat de lung! Am incredere, suntem norocosi, mereu am fost norocosi.

    Merg in camera din spital sa o astept.

    Pe la ora 8 seara Ioana ajunge si ea in camera. Camera e calda, luminata discret, curata si cozy. Spitalul este cufundat in liniste. Asistenta de serviciu vine din cinci in cinci minute, discret, sa verifice daca avem nevoie de ceva. Cat de importante sunt aceste minute de dupa nastere! Cat de important este ca pot sta cu sotia mea si ca impreuna putem sta cu bebelusul nostru!

    In acele momente sunt recunoscator tuturor, intr-un amalgam de sentimente: doctorului, parintilor nostri, moaselor, lui Sasha, asistentei, patului moale, soarelui de afara, documentarului de pe Discovery care ruleaza fara sunet, tabloului cu Stockholm de pe perete. Toate mi se par… perfecte.

    Ba nu, nu perfecte.

    Toate mi se par NORMALE. Toate mi se par asa cum merita Ioana, mama copiilor mei.

    Asa cum merita fiecare mama!