Sindromul Down: teste, diagnostic si factori de risc

Sindromul Down reprezinta o boala genetica determinata de existenta a trei cromozomi 21, cu un numar total de 47 de cromozomi si constituie cea mai frecventa cauza de retard mintal congenital la nivel mondial. O persoană cu trisomie 21 prezinta in general speranta de viata cuprinsa intre 60-80 de ani, similara celei din populatia generala, insa, in anumite situatii, sindromul Down poate determina deficit imunitar in perioada copilariei si defecte cardiace congenitale amenintatoare de viata la aceasta categorie de varsta.

Trisomia 21 sau sindromul Down reprezinta o patologie destul de frecvent intalnita care afecteaza aproximativ 1/1.100 de nasteri anuale din lume. Un studiu desfasurat in 2021 la nivelul tarii noastre de catre Comisia Europeana, evidentia existenta a 4.420 de persoane diagnosticate cu sindrom Down, in timp ce statistici neoficiale atesta faptul ca numarul acestora este de aproximativ 30.000.

Cuprins

Ce sunt anomaliile cromozomiale?
Cauze sindrom Down
Factori de risc ai sindromului Down
Teste sindrom Down in timpul sarcinii
Terapia Sindromului Down

Ce sunt anomaliile cromozomiale?

Anomaliile cromozomiale reprezinta modificari patologice ale numarului si/sau structurii cromozomilor continuti la nivelul nucleului fiecarei celule din organism. Pentru specia umana, numarul total al cromozomilor de la nivelul nucleului unei celule este de 46.

Anomaliile cromozomiale numerice presupun modificarea in plus sau in minus a numarului total de cromozomi per celula. Aceste anomalii numerice prezinta modificari fenotipice (asupra infatisarii individului si functiilor organismului) de tipul celor intalnite in cazul sindromului Down, sindromului Edwards sau Patau.

Anomaliile cromozomiale structurale constituie modificarea anumitor fragmente cromozomiale care pot migra de pe un cromozom pe altul, determinand particularitati ale acestora: cromozomi inelari, dicentrici. Anomaliile de structura ale cromozomilor pot determina uneori aparitia de patologii specifice la persoana in cauza sau se pot manifesta in cadrul generatiilor urmatoare, la descendentii care mostenesc aceasta modificare.

Anomaliile cromozomiale pot fi spontane (au loc in momentul diviziunii celulare) sau pot fi ereditare (transmise de la parinti).

Cauze sindrom Down

Cromozomii reprezinta „o forma de impachetare” a genelor raspunzatoare de caracterele morfofunctionale ale unui individ si in mod normal, sunt prezenti in numar de 46-22 perechi de cromozomi autozomi si o pereche de heterozomi de sex X sau Y (cromozomii sexuali). In cazul Sindromului Down, individul poseda un numar total de 47 de cromozomi din cauza triplarii cromozomului 21.

Analizele genetice efectuate la indivizii cu trisomie 21 pot clasifica aceasta patologie in 3 categorii distincte, in functie de mecanismele patologice care au favorizat aparitia anomaliei cromozomiale, dupa cum urmeaza:

Trisomia 21 reprezinta cea mai frecventa forma de sindrom Down caracterizata de existenta a 3 copii distincte ale cromozomului 21.
Sindromul Down prin translocatie cromozomiala - acest tip de trisomie se datoreaza existentei unei portiuni suplimentare ale cromozomului 21, care se ataseaza sau trans-locheaza la nivelul unui alt cromozom (de obicei 14 sau un alt cromozom 21) si afecteaza aproximativ 3% din persoanele cu sindrom Down.
Sindrom Down mozaical - in cazul mozaicismului, copilul detine un cromozom 21 suplimentar, insa nu in toate celulele. Acest tip de sindrom Down constituie aproximativ 2% din numarul total al persoanelor cu trisomie 21 si determina aparitia de modificari fenotipice mai usoare.

Factori de risc ai sindromului Down

Principalii factori de risc implicati in aparitia anomaliilor cromozomiale specifice sindromului Down sunt reprezentati de:

Varsta mamei - peste 35 de ani in momentul conceptiei. Femeile cu varste cuprinse intre 20-25 de ani prezinta risc mai scazut de a avea un copil cu sindrom Down in comparatie cu cele de peste 35 de ani.
Varsta tatalui - acelasi principiu mai sus mentionat poate fi aplicat si in cazul parintelui de sex masculin, riscul de aparitie al trisomiei 21 fiind mai crescut daca tatal este de varsta mai inaintata.
Ereditatea - trisomia 21 este mai frecvent intalnita la persoanele cu antecedente familiale ale acestei anomalii cromozomiale.
Cosangvinitatea: casatoriile intre rude constituie un risc crescut atat pentru sindromul Down, cat si pentru alte tipuri de anomalii cromozomiale genetice.
Stilul de viata al parintilor - expunerea repetata la conditii de mediu care favorizeaza aparitia mutatiilor celulare ale celulelor reproducatoare (ovocit si respectiv spermatozoid), consumul cronic de alcool si tutun creste riscul de aparitie al trisomiei 21.

Teste sindrom Down in timpul sarcinii

In prezent exista 2 tipuri de investigatii care pot fi efectuate in timpul sarcinii pentru sindromul Down: teste de screening si teste diagnostice pentru trisomia 21.

Testele de screening pentru trisomia 21 includ o varietate de analize de laborator care necesita recoltare de sange matern si investigatii imagistice pe baza carora medicul poate evalua riscul de aparitie al unei anomalii cromozomiale. Aceste investigatii nu constituie diagnostice si in anumite situatii se pot obtine rezultate fals negative care nu indica existenta unei anomalii genetice.
Testele diagnostice sunt efectuate pentru confirmarea suspiciunii de existenta a unei anomalii cromozomiale fetale si sunt reprezentate de biopsia de vilozitati coriale, amniocenteza si punctia de cordon ombilical. Aceste investigatii stabilesc diagnosticul de sindrom Down prin evidentierea anomaliilor cromozomiale specifice.

Dupa nastere, sindromul Down poate fi suspicionat pe baza aspectului fenotipic al nou-nascutului care poate prezenta structura anormala ale oaselor craniului, defecte de dezvoltare ale ochilor si tesuturilor moi care intra in alcatuirea cavitatii bucale, implantarea joasa a urechilor, pliuri suplimentare ale pielii, afectare musculo-scheletala, anomalii cardiace si deformari ale toracelui.

Dupa nastere, diagnosticul de sindrom Down este stabilit de catre medicul genetician prin cariotipare, o analiza care necesita recoltarea unei probe de sange venos a sugarului. Durata de timp necesara eliberarii rezultatului testului dureaza pana la 2-3 saptamani.

Terapia Sindromului Down

Trisomia 21 constituie o boala genetica a carei terapie are ca scop facilitarea adaptarii individului la schimbarile din mediu fizic si social, promovarea independentei si prevenirea complicatiilor asociate deficitului imunitar in special in perioada copilariei. Sindromul Down ca si alte patologii genetice nu poate fi vindecat, iar vizitele medicale regulate ale copilului si ale adultului cu trisomie 21 au ca principal scop evaluarea periodica si consilierea necesara pentru atingerea potentialulul maxim.

Sedintele de logopedie si de terapie ocupationala, alaturi de programele scolare speciale sunt recomandate pentru imbunatatirea abilitatilor intelectuale ale individului cu sindrom Down. In majoritatea cazurilor, sprijinul familiei reprezinta un factor decisiv in buna dezvoltare a individului cu trisomie 21, crescand sansele de integrare la nivel social si promovarea unei forme de invatamant care sa permita practicarea unei meserii in viata de adult.

Tratamentul medicamentos al sindromului Down poate include psihostimulante, preparate neurometabolice si hormonale care in combinatie cu terapiile medico-pedagogice sustin buna dezvoltare fizica si psihica. In anumite situatii, tratamentul chirurgical este utilizat pentru corectarea diferitelor anomalii ale cavitatii bucale sau al malformatiilor cardiace cu prognostic nefavorabil.

Prevenirea unei sarcini cu sindrom Down se realizeaza prin efectuarea testelor de screening prenatal in primul trimestru de sarcina si daca este necesar, al celor diagnostic, reprezentate de biopsia de vilozitati coriale in trimestrul I sau amniocenteza in trimestrul II.

O alta investigatie pentru screening-ul anomaliilor cromozomiale este reprezentata de determinarea AND-ului fetal liber circulant care constituie intre 3-13% din AND-ul matern liber total si provine in mare parte de la nivelul placentei.

Testul VERAgene reprezinta o investigatie non-invaziva care evalueaza AND-ul fetal liber izolat din sangele mamei, impreuna cu AND-ul patern obtinut dintr o proba de saliva, pentru depistarea unei eventuale anomalii genetice. VERAgene este o investigatie prenatala de noua generatie utilizata pentru screening-ul trisomiilor 13, 18 si 21, a aneuploidiilor cromozomilor X si Y, a microdeletiilor care determina sindromul DiGeorge, Smith Magenis, Wolf Hircshhorn si 1p36, putand estima riscul fetal pentru aproximativ 100 de boli monogenice.

Consilierea si indrumarea medicala a viitorilor parinti incepe in momentul in care decid ca isi doresc un copil. Analizele preconceptionale reprezinta un prim pas important, ulterior investigatiile si ecografiile efectuate in timpul sarcinii, alaturi de respectarea unor recomandari generale de alimentatie si siguranta gravidei, sunt esentiale pentru ca sarcina si nasterea sa se desfasoare in bune conditii, cu minimizarea riscurilor atat pentru mama, cat si pentru fat.

Referinte: