Boli autoimune | Care sunt si ce anume le declanseaza?

Bolile autoimune reprezinta afectiuni ale caror manifestari clinice sunt cauzate de hiperreactivitatea sistemului imunitar. Patologiile autoimune pot fi de tip sistemic si includ modificari patologice la nivelul mai multor organe si sisteme ale organismului sau de organ - atunci cand manifestarile se limiteaza la un singur organ al corpului. Mecanismele patologice care favorizeaza aparitia bolilor autoimune nu sunt pe deplin eluciditate insa, in mod frevent bolile autoimune apar ca urmare a unei infectii de tip viral sau bacterian si expunerii repetate la substante toxice.
Boli autoimune | Care sunt si ce anume le declanseaza?

Cuprins

Principalul rol al sistemului imun este reprezentat de capacitatea de generare a unor mecanisme de aparare ale organismului la contactul cu patogeni virali sau bacterieni, in scopul limitarii gradului de raspandire al infectiei si distrugerii factorilor ce au determinat aparitia acesteia. In anumite situatii insa, sistemul imun reactioneaza exacerbat si determina distructia celulelor “self” (proprii organismului) indemne (sanatoase), fiind indus in eroare de catre similitudinile moleculare prezentate de catre patogen in raport cu diferite tesuturi si structuri proprii organismului.

De ce apar bolile autoimune?

Infectiile bacteriene, virale sau fungice reprezinta principalele cauze de aparitie ale patologiilor autoimune ale omului, studiate pana in prezent. Asemanarile dintre structura proteica a patogenului care induce aparitia unui proces infectios si anumite tesuturi proprii organismului, poate determina aparitia unui raspuns imun inflamator exacerbat sau poate genera instalarea unei patologii autoimune cu evolutie cronica indelungata.

Printre cei mai frecventi patogeni implicati in aparitia afectiunilor autoimune se regasesc coronavirusul, herpesvirusul, streptococul beta-hemolitic si bacteriile enteropatogene specifice tractului intestinal. Proteina M streptococica determina aparitia unui raspuns imun aberant care favorizeaza aparitia febrei reumatice, in timp ce Epstein Barr virus, Influenzae virus, Human papilloma virus, virusul rubeolic si Herpesul de tip 6 pot fi raspunzatoare de aparitia sclerozei multiple. Salmonella typhi si Yersinia enetrocolitica reprezinta bacterii enetropatogene care pot fi implicate in aparitia artritelor reactive, iar Borrelia burgdorferi poate favoriza aparitia artritei Lyme.

O alta cauza de aparitie a patologiilor autoimune este reprezentata de expunerea organismului la chimicale si substante toxice care poate avea loc inca din perioada de dezvoltare intrauterina. Substantele chimice toxice sunt ubicvitare (se regasesc peste tot in jurul nostru) si pot favoriza in mod direct sau indirect leziuni ale diferitelor sisteme si organe, prin formarea de autoantigene si neoantigene sintetizate de catre sistemul imun ca urmare a expunerii prelungite.

In mod similar, alimentatia contine o cantitate crescuta de coloranti, conservanti sau diferite arome, chimicale toxice care dupa ingestie induc aparitia unei sensibilitati sau alergii individuale la un anumit tip de aliment.

Factori de risc care contribuie la declasarea afectiunilor autoimune

Principalii factori de risc care contribuie la aparitia bolilor autoimune sunt reprezentati de:

  • Antecedentele personale de boala autoimuna
  • Expunerea repetata la diverse substante toxice din mediul inconjurator sau din alimentatie
  • Obezitate
  • Infectii cronice de diferite etiologii
  • Ingestia crescuta de substante medicamentoase
  • Predispozitia genetica
  • Fumatul.

Semne si simptome asociate celor mai frecvente boli autoimune

Tabloul clinic al persoanelor diagnosticate cu acest tip de patologie este compus din manifestari care variaza in functie de afectarea organica sau sistemica a afectiunii insa, exista anumite simptome comune acestui tip de boala reprezentate de:

  • Oboseala cronica
  • Febra sau stare subfebrila
  • Mialgii (dureri musculare) sau artralgii (dureri articulare)
  • Inapetenta (lipsa poftei de mancare)
  • Edem la nivelul tesuturilor afectate
  • Eruptii cutanate de diferite aspecte
  • Adenopatii (inflamatia anumitor grupe ganglionare).

Care sunt cele mai frecvente boli autoimune?

Printre cele mai frecvente boli autoimune intalnite in practica medicala se regasesc:

  • Afectiuni autoimune cardiovasculare - miocardita, cardita reumatismala, cardiomiopatia autoimuna, vasculita, granulomatoza Wegener, anemia hemolitica autoimuna, trombocitopenia autoimuna, sindromul anticorpilor antifosfolipidici.
  • Patologii autoimune pulmonare - fibroza chistica pulmonara, sarcoidoza, LES.
  • Boli autoimune ale tractului digestiv - rectocolita ulcerohemoragica, boala Crohn, boala celiaca, colangita sclerozanta primitiva.
  • Boli autoimune ale pielii - alopecia areata, lupus discoid, psoriazis, pemfigus, vitiligo, sclerodermia.
  • Afectiuni ale sistemului nervos - polineuropatia demielinizanta inflamatorie cronica, scleroza multipla, miastenia gravis.
  • Patologii autoimune renale - granulomatoza Wegener, LES, glomerulonefrita.
  • Afectiuni autoimune ale sistemului locomotor - boala mixta de tesut conunctiv, artrita reumatoida, polimialgia reumatica, spondilita anchilozanta, artrita juvenila, miastenia gravis, dermatomiozita, polimiozita, polimialgia reumatica.
  • Boli autoimune endocrine - tiroidita autoimuna Hashimoto, diabet zaharat de tip I, boala Addison, boala Graves.

Boala Crohn

Boala Crohn reprezinta o afectiune autoimuna caracterizata de inflamatia peretelui tractului digestiv care se poate manifesta la nivelul oricarui segment al tubului digestiv, de la esofag pana la anus. In practica medicala curenta este mai frecvent intalnita forma ce cuprinde inflamatia la nivelul portiunii distale a intestinului subtire (ileita terminala) si colonul, caracterizata prin leziuni inflamatorii ulcerative transmurale. Aceasta boala autoimuna afecteaza in mod egal ambele categorii de sexe cu varste cuprinse intre 15 si 30 de ani.

Boala Crohn: cauze, simptome, tratament

Lupusul eritematos sistemic

Lupusul eritematos sistemic (LES) reprezinta o boala autoimuna cu evolutie indelungata care poate afecta articulatiile, tegumentul, inima, plamanii, creierul si celulele sangvine. Boala evolueaza in puseuri care alterneaza cu perioade asimptomatice si este mai frecvent diagnosticata la persoane de sex feminin cu varsta cuprinsa intre 15 si 45 de ani.

LES reprezinta cea mai frecventa forma a acestei boli care asociaza manifestari la nivel tegumentar (rash malar, alopecie, ulceratii), hematologice (trombocitopenie, anemie, anticorpi antifosfolipidici), neurologice (depresie, convulsii), renale (insuficienta renala) cardiace si pulmonare (pleurezii, pericardite).

Lupusul eritematos sistemic - “boala cu o mie de fete”

Anemiile hemolitice autoimune

Anemia hemolitica autoimuna reprezinta o patologie caracterizata de distructia accelerata a hematiilor, ca rezultat al disfunctiei sistemului imunitar al organismului. Mecanismele patologice care determina aparitia anemiei hemolitice de cauza imuna implica sinteza de anticorpi impotriva antigenelor de suprafata ale hematiilor, urmata de distructia acestora cu diminuarea cantitatii de hemoglobina din sange. Patologia afecteaza preponderent sexul feminin si implica in mod frecvent sinteza de anticorpi la cald.

Diabetul zaharat de tip I insulino dependent

Diabetul de tip I reprezinta o boala autoimuna cauzata de distructia prin mecanism imun al celulelor pancreatice responsabile de sinteza insulinei. Diminuarea capacitatii pancreasului de a sintetiza insulina favorizeaza aparitia starilor hiperglicemice, cu afectarea in timp a sistemului cardiovascular si renal, al ochilor si nervilor periferici. Diabetul de tip I este diagnosticat in mod frecvent la copii si adulti tineri, pacientii necesitand tratament cu insulina injectabila pentru tot restul vietii.

Totul despre diabeul zaharat

Glomerulonefrita autoimuna

Glomerulonefrita autoimuna constituie o patologie care implica distructia glomerulilor (filtre de mici dimensiuni de la nivelul rinichilor) ca urmare a sintezei de anticorpi de catre sistemul imun, in urma unei infectii streptococice, endocardite bacteriene, infectii virale cu virus hepatic B sau C sau cu virusul imunodeficientei umane HIV.

Anticorpii sintetizati in cadrul raspunsului imun al organismului in fata actiunii diferitelor tipuri de patogeni, determina aparitia inflamatiei la nivelul rinichilor, urmata de distructie si pierderea functiei renale. LES, sindromul Goodpasture si nefropatia cu anticorpi de tip IgA reprezinta cateva dintre bolile autoimune care pot prezenta evolutie complicata cu aparitia glomerulonefritelor autoimune.

 

Cum se stabileste diagnosticul in cazul bolilor autoimune?

Polimorfismul simptomelor si manifestarilor intalnite in cadrul tabloului clinic al pacientilor cu patologii autoimune ingreuneaza de cele mai multe ori stabilirea unui diagnostic tintit al acestui tip de patologie. In prezent au fost descoperite cel putin 80 de boli autoimune al caror diagnostic necesita efectuare de investigatii specifice tintite, in functie de organul sau sistemul afectat.

Diagnosticul de boala autoimuna este suspectat in prezenta anamnezei si manifestarilor clinice ale pacientului si este confirmat de catre medicul curant pe baza mai multor investigatii de laborator ce includ determinarea autoanticorpilor indreptati impotriva diverselor celule si structuri ale organelor afectate.

Optiuni de tratament pentru afectiunile autoimune

Tratamentul administrat pacientilor cu afectiuni autoimune are ca principal scop diminuarea inflamatiei si a progresiei bolii pe termen lung si prevenirea aparitiei de complicatii. Managementul terapeutic la aceasta categorie de pacienti include medicatie antiiflamatoare nesteroidiana si imunosupresoare, alaturi de preparate farmacologice pentru diminuarea durerii, sindromului febril si al manifestarilor cutanate.

Adoptarea unui stil de viata sanatos care sa includa efectuarea de exercitii fizice regulate si aport alimentar bogat in fructe si legume proaspete cu evitarea grasimilor si a preparatelor supraprocesate, previne aparitia bolilor autoimune, asigurand o buna functionare a sistemului imunitar.

 

Referinte:

 

Data publicării 06.03.2023
Data ultimei actualizari 20.04.2023