Gusa tiroidiana si gusa nodulara: diagnostic si tratament

Gusa tiroidiana este o afectiune manifestata prin cresterea in dimensiuni a glandei tiroide, cu sau fara afectarea nivelurilor serice ale hormonilor tiroidieni. Gusa tiroidiana implica hipertrofierea difuza a glandei tiroide, in timp ce gusa nodulara asociaza aparitia nodulilor tiroidieni hipertrofiati prin acumularea de lichid folicular la nivelul acestora.
Gusa tiroidiana si gusa nodulara: diagnostic si tratament

Asociatia Americana de Tiroida estimeaza faptul ca afectiunile glandei tiroide sunt de 8 ori mai frecvent intalnite la femei decat la barbati. Estrogenul reprezinta un hormon cu activitate biologica pronuntata care poate influenta glanda tiroida atat direct, cat si indirect. Cresterea concentratiilor serice ale estrogenului stimuleaza sinteza hepatica a tireoglobulinei cu inactivarea functiei hormonilor tiroidieni, determinand o supraproductie secundara de T3 si T4 si hipertrofierea compensatorie a glandei tiroide.

In perioada de sarcina, functia tiroidiana este modulata de catre estrogen si gonadotropina corionica umana hCG, care pot determina cresterea nivelului seric al hormonilor tiroidieni. Gusa in perioada de sarcina apare mai frecvent la femeile care provin din zone geografice cu deficit de iod, cresterea glandei tiroide fiind in medie de 10-15% din volumul initial.

Patologiile autoimune, mai frecvent intalnite la persoanele de sex feminin, cresc riscul de aparitie al bolii Hashimoto (boala autoimuna manifestata prin cresterea volumului glandei tiroide) din cauza mecanismenlor patologice de tip autoimun.

Gusa sau hipertrofia glandei tiroide poate fi clasificata in functie de evolutie dupa cum urmeaza:

  • Gusa difuza - hipertrofia glandei tiroide este uniforma, la palpare nefiind decelati noduli tiroidien
  • Gusa nodulara - acest tip de hipertrofie tiroidiana implica existenta unei formatiuni nodulare decelabile la examenul clinic.
  • Gusa multinodulara evolueaza cu aparitia mai multor formatiuni nodulare la nivelul glandei tiroide care pot fi descoperite imagistic si uneori prin palpare.

Cuprins

Cauza gusa tiroidiana

Principala cauza implicata in aparitia gusei tiroidiene difuze este carenta de iod intalnita la populatiile provenite din zone endemice. Iodul constituie principalul precursor al hormonilor tiroidieni. Deficitul alimentar al acestui compus determina aparitia hipertrofiei compensatorii la nivelul glandei tiroide, in incercarea organismului de a asigura necesarul fiziologic de T3 si T4;

Semne si simptome gusa tiroidiana

Gusa endemica este mai frecvent diagnosticata in tara noastra la persoanele care provin din anumite zone geografice cu deficit de iod reprezentate de podisul Transilvaniei, Maramures sau nordul Moldovei. Cresterea in dimensiuni a volumului tiroidian la pacientii cu gusa endemica este lenta si determina aparitia manifestarilor clinice in stadiile avansate de evolutie.

Pacientul cu gusa endemica poate acuza:

  • Senzatie de nod in gat
  • Tuse persistenta
  • Dificultati de deglutitie din cauza cresterii in volum a glandei tiroide care comprima structurile anatomice invecinate.
  • Dificultatile respiratorii si raguseala apar ca urmare a compresiei exercitate de tiroida marita asupra traheei si nervilor laringieni.

Gusa de dimensiuni considerabile (giganta), mai ales cea cu localizare mediastinala, poate exercita compresiune asupra venelor jugulare sau subclaviculare cu aparitia turgescentei jugularelor ori a carotidelor, circulatiei colaterale, cianoza fetei sau a edemului in pelerina (umflarea fetei, gatului si portiunii superioare a toracelui care se insoteste de distensie venoasa).

Sinteza insuficienta de hormoni tiroidieni la pacientii cu deficit de iod poate determina aparitia manifestarilor specifice hipotiroidismului, reprezentate de:

  • Senzatia de oboseala constanta
  • Intoleranta la temperaturi ambientale scazute
  • Inapetenta
  • Cresterea in greutate - afla mai multe despre glanda tiroida si excesul ponderal
  • Tulburari de ritm cardiac (scaderea frecventei cardiace sub 60 de batai/minut)
  • Modificari ale fanerelor (piele uscata si unghii fragile)
  • Caderea parului
  • Depresie
  • Constipatie cronica
  • Tulburari ale menstruatiei.

Semne si simptome gusa nodulara

Cresterea in volum a glandei tiroide nodulare poate genera compresie locala la nivel cervical asupra structurilor invecinate (trahee, laringe, structuri nervoase si vasculare) cu aparitia:

  • Dificultatilor la inghitire
  • A tusei persistente
  • Respiratiei dificile
  • Modificari ale vocii (raguseala se datoreaza compresiei exercitate de catre formatiunile nodulare tiroideiene asupra nervului laringian).

Sindromul Claude Bernard Horner reprezinta o asociere de semne si simptome care se datoreaza afectarii prin compresiune a traiectului nervos simpatic la nivel cervical si se manifesta prin:

  • Mioza unilaterala (pupila mai mica de partea afectata a nervului)
  • Blefaroptoza unilaterala (caderea pleoapei)
  • Anhidroza hemifaciala (disparitia sudoratiei pe jumatatea de fata deservita de radacina nervoasa afectata).

Din punct de vedere functional, gusa nodulara poate asocia hipersecretie sau hiposecretie de hormoni tiroidieni, principalele manifestari ale hipertiroidismului fiind reprezentate de:

  • Crestere frecventa cardiaca
  • Pierdere ponderala neintentionata
  • Diaree
  • Hipersudoratie independenta de temperatura ambientala/efort fizic
  • Agitatie psihomotorie.

Afectiuni ale glandei tiroide

Alte afectiuni ale glandei tiroide intalnite in mod frecvent in practica medicala sunt reprezentate de:

  • Boala Graves - o patologie autoimuna care evolueaza cu hipertiroidism (exces de hormoni tiroidieni). Anticorpii anti antireceptor de tirotropina TRAb generati de catre sistemul imunitar al pacientilor cu bola Graves se leaga specific la nivelul receptorilor situati la suprafata celulelor tiroidiene, stimuland sinteza si eliberarea in circulatie a unor cantitati crescute de hormoni tiroidieni.
  • Boala Hashimoto sau tiroidita autoimuna reprezinta o patologie de tip autoimun in cazul careia sistemul imunitar genereaza anticorpi specifici indreptati impotriva glandei tiroide. Mecanismele patologice care determina distructia glandei tiroide la pacientii cu tiroidita Hashimoto implica existenta unui infiltrat limfocitar masiv la nivelul glandei tiroide care altereaza arhitectura fiziologica a celulelor foliculare prin fibroza cu diminuarea secundara a sintezei de hormoni si instalarea hipotiroidismului.
  • Cancerul tiroidian reprezinta aproximativ 90% din totalul tumorilor endocrine si este mai frecvent intalnit la persoanele de sex feminin cu varsta cuprinsa intre 40 si 50 de ani.

Analize gusa tiroidiana

Diagnosticul de gusa tiroidiana este stabilit de catre medicul endocrinolog cu ajutorul informatiilor obtinute din anamneza, examenul clinic al pacientului care include palparea glandei tiroide, investigatiile paraclinice de laborator si cele de tip imagistic.

Call Center

PROGRAMEAZA-TE ACUM

Palparea glandei tiroide poate evidentia caracteristicile structurale ale acesteia, hipertrofia poate fi de tip uniform sau nodular. Principalele investigatii recomandate pentru diagnosticarea gusei sunt reprezentate de:

  • Ultrasonografia tiroidiana
  • Dozarea serica a TSH ului si a hormonilor tiroidieniT3 si T4, determinarea anticorpilor implicati in tiroiditele de tip autoimun si calcitonina (marker tumoral utilizat pentru diagnosticarea carcinomului medular tiroidian)
  • Scintigrafia tiroidiana cu I131 sau Technetiu 123 constituie investigatii mai putin efectuate in practica medicala curenta pentru diagnosticarea gusei tiroidiene, care utilizeaza radiotrasori pentru evaluarea hipertrofiei tiroidiene polinodulare si a celei cu extensie mediastinala
  • Punctia aspirativa cu ac fin este recomandata pacientilor care prezinta noduli tiroidieni cu aspect ecografic suspect, in vederea confirmarii caracterului benign sau malign ale formatiunilor.

Tratament gusa tiroidiana

Tratamentul gusei tiroidiene este etiologic si se adreseaza cauzelor care determina hipertrofierea acestei glande:

  • Tiroiditele care evolueaza cu deficit de T4 si T3 beneficiaza de tratament substitutiv cu levotiroxina si respectiv liotironina.
  • Tiroida hiperactiva este tratata cu antitiroidiene de sinteza si beta blocante pentru diminuarea simptomatologiei asociate hiperproductiei de hormoni tiroidieni.
  • Disconfortul dureros asociat inflamatiei de la nivelul glandei tiroide poate fi ameliorat prin intermediul antialgicelor si in anumite situatii, al medicatiei steroide.

Cand este necesara interventia chirurgicala pentru indepartarea nodulilor?

Tiroidectomia subtotala sau totala constituie tratamentul chirurgical pentru indepartarea glandei tiroide (partiala sau in totalitate) si se adreseaza pacientilor care prezinta:

  • Dificultati respiratorii
  • Dificultati la inghitire
  • Manifestari specifice gusei nodulare toxice
  • Carcinoamelor medulare tiroidiene.

Ce complicatii pot aparea daca nu tratam afectiunile glandei tiroide?

In absenta tratamentului medicamentos, evolutia indelungata a gusii polinodulare determina in majoritatea situatiilor aparitia hipertiroidismului care genereaza aparitia complicatiilor cardiovasculare de tipul fibrilatiei atriale si insuficientei cardiace si la nivel osos, manifestate sub forma de osteoporoza si fracturi.

Riscul de evolutie catre cancer de tiroidian este egal intre pacientii cu gusa multinodulara si cei cu nodul tiroidian unic, necesitatea interventiei chirurgicale curative fiind stabilita prin intermediul biopsiei prin punctie cu ac fin al formatiunilor suspecte.

Gusa simpla/difuza care evolueaza cu eutiroidism (valori serice fiziologice ale hormonilor tiroidieni) se poate remite spontan fara tratament specific. O mare parte dintre pacientii diagnosticati cu gusa polinodulara prezinta evolutie favorabila, ce nu asociaza modificari ale functiei tiroidiene, insa odata cu trecerea timpului creste riscul de aparitie al hipo sau hipertiroidismului secundar cresterii in volum a nodulilor.

Castigul ponderal este mai frecvent prezent la persoanele care sufera de hipotiroidism si este in mare parte cauzat de acumularea in exces de sare si apa, si mai putin de depunerea de grasime la nivelul adipocitelor. In majoritatea cazurilor, excesul ponderal asociat hipotiroidismului nu depasteste 2-5 kilograme, insa trebuie mentionat faptul ca acumularea kilogramelor in plus nu este specifica unei afectiuni tiroidiene in situatiile in care nu este acompaniata si de alte manifestari datorate deficitului de T3 si T4.

 

Referinte:

Data publicării 06.09.2023