Boala Graves: cauze, simptome, diagnostic si tratament

Boala Basedow-Graves este o afectiune autoimuna manifestata prin hiperproductie de hormoni tiroidieni. Boala Graves este mai frecvent intalnita la persoanele de sex feminin si se manifesta in special la populatia cu varsta cuprinsa intre 30 si 50 de ani, insa poate afecta si copiii sau varstnicii.
Boala Graves: cauze, simptome, diagnostic si tratament

Cuprins

Evolutia bolii se caracterizeaza prin generarea unui raspuns imun aberant care dicteaza sinteza anticorpi indreptati impotriva tesutului tiroidian indemn. Boala Graves reprezinta cea mai frecventa cauza de hipertiroidism a carei simptomatologie se datoreaza concentratiilor serice crescute de hormoni tiroidieni.

Boala Graves reprezinta o afectiune autoimuna sistemica care se caracterizeaza prin sinteza de autoanticorpi cu afinitate pentru receptorii de tirotropina TSH-R, determinand secundar proliferarea tireocitelor si hiperproductia de hormoni tiroidieni. Autoanticorpii (anticorpi anti receptor de tirotropina TRAb) prezinta actiune reglatoare asupra glandei pituitare si suprascriu reglarea fiziologica a activitatii endocrine a glandei tiroide, inducand hiperproductie de hormoni tiroidieni.

Cauze boala Graves

Cauzele care determina stimularea sistemului imun si declansarea sintezei de imunoglobulina de stimulare a tiroidei nu sunt pe deplin cunoscute. In prezent este considerat faptul ca sinteza acestor anticorpi poate fi indusa de un cumul de factori genetici si de mediu, cele mai frecvente situatii care predispun la aparitia bolii Graves fiind reprezentate de sarcina, infectiile virale si stresul cronic.

Alti factori de risc care predispun la aparitia bolii Basedow-Graves sunt reprezentati de catre:

  • Antecedentele familiale de boala
  • Aport crescut de iod
  • Fumat
  • Asocierea altor patologii autoimune.

Simptome boala Graves

Principalele simptome intalnite la pacientii diagnosticati cu boala Graves sunt:

  • Stare de anxietate si irascibilitate crescuta, labilitate psihica, tulburari de concentrare, tahilalie (vorbire precipitata cu debit mare de cuvinte)
  • Tremor la nivelul extremitatilor
  • Intoleranta la caldura si hipersecretie sudorala care determina aparitia tegumentelor umede și a pielii subtiri
  • Subtierea unghiilor si parului
  • Cresterea apetitului
  • Pierdere ponderala neintentionata
  • Hipertrofia glandei tiroide - gusa
  • Tulburari de menstruatie
  • Disfunctie erectila sau libidou redus
  • Tranzit intestinal accelerat
  • Oftalmopatia Graves - bombarea globilor oculari
  • Oboseala cronica
  • Slabiciune musculara si astenie fizica
  • Dermopatie Graves
  • Dereglari ale ritmului cardiac sub forma de palpitatii
  • Osteoporoza
  • Dereglari ale somnului - insomnii.

Oftalmopatia Graves este prezenta in aproximativ 30% dintre cazurile diagnosticate cu aceasta afectiune si este cauzata de inflamatia de cauza autoimuna a tesuturilor musculare din vecinatatea globilor oculari. Oftalmopatia Graves apare de obicei odata cu hipersecretia de hormoni tiroidieni, insa in anumite situatii, aceasta poate fi observata si la cateva luni dupa declansarea bolii. Severitatea oftalmopatiei nu se afla in concordanta cu hipersecretia hormonala. Principalele manifestari ale oftalmopatiei Graves sunt reprezentate de:

  • Bombarea globilor oculari
  • Senzatie de nisip in ochi
  • Senzatie de presiune la nivelul globilor oculari
  • Edem palpebral (umflarea pleoapelor) insotite de retractia acestora
  • Inrosirea si inflamarea ochilor
  • Fotosensibilitate
  • Vedere dubla
  • Pierderea acuitatii vizuale.

Dermopatia Graves sau mixedemul pretibial se manifesta prin inrosirea si ingrosarea tegumentului de la nivelul tibiei, care in anumite situatii poate fi dureros pentru pacient.

Complicatiile bolii Graves la pacientii nediagnosticati sau la cei tratati necorespunzator sunt reprezentate de:

  • Complicatii in sarcina - persoanele de sex feminin care sufera de boala Graves prezinta risc de pierdere a sarcinii, nastere prematura, disfunctie tiroidiana fetala, retard de crestere intrauterin, insuficienta cardiaca materna sau preeclampsie.
  • Afectare cardiaca - netratata, boala Graves poate determina aparitia tulburarilor de ritm cardiac care, in timp, duc la modificarea arhitecturii muschiului cardiac si insuficienta de pompa cardiaca.
  • Tireotoxicoza - reprezinta o complicatie amenintatoare de viata a bolii Graves care se datoreaza sintezei accelerate de hormoni tiroidieni si se manifesta prin sindrom febril, transpiratii, varsaturi, diaree, stare de slabiciune accentuata, crize tonicoclonice, dereglari ale ritmului cardiac, icter sclero-tegumentar, hipotensiune severa si coma. Tireotoxicoza reprezinta o urgenta medicala.
  • Osteoporoza - excesul de hormoni tiroidieni determina aparitia pierderii de masa osoasa cu cresterea riscului de fracturi spontane.

Diagnosticul afectiunii Basedow-Graves

Diagnosticul bolii Graves este stabilit de catre medicul endocrinolog pe baza anamnezei, antecedentelor heredo colaterale si al examenului clinic al pacientului.

Examenul clinic al bolnavului cuprinde determinarea frecventei cardiace, a frecventei respiratorii si a greutatii corporale, palparea tiroidei si evidentierea edemelor periferice (a edemului pretibial) si/sau a manifestarilor oculare. Suplimentar, medicul poate recomanda o serie de analize medicale suplimentare reprezentate de:

  • Investigatii de laborator pentru determinarea concentratiei serice de TSH deoarece nivelurile scazute ale TSH-ului indica hiperproductie de hormoni tiroidieni
  • Determinarea de anticorpi circulanti: anti receptor de TSH, anticorpi anti tireoglobulina, anti tireoperoxidaza TPO si anticorpi anti receptor de tirotropina TRAb (imunoglobuline de stimulare a tiroidei). Anticorpii anti receptor de tirotropina sunt detectati la aproximativ 90% dintre pacientii cu boala Graves netratata, si in situatii rare, pot fi depistati si la pacienti cu boala Hashimoto sau la cei cu mixedem primar. Prezenta acestui tip de anticorpi in serul pacientului este strans corelata cu gradul de activitate al bolii, dar si cu riscul de recidiva al acesteia.
  • Investigatii imagistice pentru determinarea fixarii iod radioactiv dupa administrarea orala a acestuia. Un nivel crescut de absorbtie al iodului reactiv poate ridica suspiciunea de boala Graves.
  • Ultrasonografie Doppler a tiroidei - aceasta investigatie imagistica evidentiaza cresterea fluxului sangvin la nivel tiroidian la pacientii cu boala Graves.
  • Investigatiile imagistice reprezentate de computer tomograf (CT) si rezonanta magnetica nucleara (RMN) sunt utilizate in situatia in care clinicianul nu poate confirma cu certitudine diagnosticul de boala Graves pe baza evaluarii clinice.

Tratament boala Basedow-Graves

Principiile de tratament includ intr-o prima etapa cateva recomandari dietetice care cuprind interzicerea consumului de produse alimentare pe baza de iod, alaturi de evitarea efortului fizic si psihic.

Tratamentul curativ cuprinde administrarea de medicamente antitiroidiene de sinteza, cu efect rapid, care sunt usor de tolerat de catre pacient. Medicatia are ca principal scop stoparea sintezei de hormoni la nivelul tiroidei, avand efect de imbunatatire a starii generale a pacientului prin ameliorarea simptomatologiei. Principalele efecte adverse ale acestui tip de medicatie sunt reprezenatate de durerile articulare, eruptiile cutanate, leucopenie si afectarea hepatica.

Alaturi de medicatia antitiroidiana, beta-blocantele pot fi administrate pacientiilor cu boala Graves, avand ca scop ameliorarea tulburarilor de ritm cardiac pana la instalarea efectelor terapeutice care stopeaza sinteza de hormoni tiroidieni.

Radioterapia cu iod presupune administrarea de iod radioactiv sub forma lichida sau capsule, cu scopul de a distruge tesutul tiroidian glandular secretor. In decurs de 2-3 luni, glanda tiroida revine la dimensiunile normale, iar secretia hormonala este redusa la niveluri fiziologice anterioare bolii. Acest tip de tratament este contraindicat in cazul gravidelor si in perioada de alaptare.

In anumite situatii, administrarea de iod radioactiv pentru tratarea bolii Graves poate accentua anumite manifestari, asa cum este cazul oftalmopatiei, astfel ca este necesar sa se ia in considerare toate complicatiile acestei patologii inainte de elaborarea planului de tratament.

Tratamentul chirurgical implica indepartarea glandei tiroide hiperactive partial sau in totalitate. Dupa tiroidectomie, pacientii necesita tratament de substitutie hormonala pentru tot restul vietii.

Toate metodele de tratament enumerate prezinta atat beneficii, cat si riscuri care trebuie discutate cu pacientul, astfel incat sa se aleaga varianta terapeutica potrivita pentru fiecare caz in parte.

 

In cazul in care prezentati oricare dintre simptomele enuntate anterior, adresati-va medicului specialist pentru o evaluarea. Depistarea timpurie a problemelor de sanatate si instituirea tratamentului adecvat contribuie la instarea si raspandirea complicatiilor medicale.

 

Referinte:

Data publicării 18.10.2022
Data ultimei actualizari 28.04.2023