Boala ficatului gras alcoolic si non alcoolic

Denumita si steatoza hepatica afectiunea este definita ca fiind o acumulare de tesut gras in exces la nivel hepatic, atunci cand apare si inflamatie, boala numindu se steatohepatita. Steatoza hepatica poate fi intalnita la toate categoriile de varsta insa, in mod frecvent afecteaza persoane cuprinse intre 40 si 50 de ani care asociaza afectiuni cardio vasculare cronice, hipertensiune, obezitate sau diabet zaharat.
Boala ficatului gras

Cuprins

Ce reprezinta boala ficatului gras?

Denumita si steatoza hepatica afectiunea este definita ca fiind o acumulare de tesut gras in exces la nivel hepatic, atunci cand apare si inflamatie, boala numindu se steatohepatita. Steatoza hepatica poate fi intalnita la toate categoriile de varsta insa, in mod frecvent afecteaza persoane cuprinse intre 40 si 50 de ani care asociaza afectiuni cardio vasculare cronice, hipertensiune, obezitate sau diabet zaharat.

Care sunt cauzele steatozei hepatice?

Depunerea de grasimi la nivel hepatic prezinta anumiti factori de risc majori reprezentati de rezistenta la insulina, sindromul metabolic, obezitate, stresul oxidativ si citokine proinflamatorii a caror implicare determina generarea modificarilor patologice si aparitia simptomatologiei in cadrul afectiunii.

Steatoza hepatica non alcoolica se datoreaza unor procese fiziopatologice care favorizeaza in timp depunerea de grasimi la nivel hepatic, ca urmare a cresterii indexului glicemic si al aportului alimentar exagerat in lipide si acizi grasi nesaturati. Glucoza si trigliceridele excedentare se acumuleaza, favorizand aparitia ficatului gras si al obezitatii. Fierul hepatic, leptina, deficitul de antioxidanti si dezechilibrele florei intestinale reprezinta alti factori implicati in aparitia steatozei hepatice non alcoolice.

Ficatul gras de cauza alcoolica se datoreza acumularii de grasimi la nivel hepatic in urma consumului exagerat de alcool pur:

  • In cazul persoanelor de sex feminin mai mult de 20 g de alcool pur pe zi (mai mult de 2 pahare de vin sau 500 ml bere);
  • In cazul barbatilor mai mult de 30 g de alcool pur pe zi (mai mult de 3 pahare de vin sau 750 ml de bere pe zi).

Alte cauze care favorizeaza steatoza hepatica sunt reprezentate de:

  • Diabetul zaharat sau unei stari numite”prediabet”;
  • Infometarea sau pierderea rapida in greutate frecvent intalnita dupa chirurgia bariatrica;
  • Hipercolesterolemie;
  • Hipertensiunea arteriala;
  • Sindromul Reye (in urma tratamentului cu aspirina);
  • Boli hepatice virale datorate infectiei cu virus C, B, E;
  • Afectiuni metabolice: Boala Wilson (depunere de cupru la nivel hepatocitar), homocistinurie, galactozemie, tulburari ale depozitarii de glicogen, abetalipoproteinemie sau hipobetalipoproteinemie, deficienta sistemica de carnitina, tirozinemie;
  • Administrarea anumitor medicamente: anticonceptionale, izoniazida, amiodarona, metotrexat sau tamoxifen.

Situatii speciale in care poate aparea steatohepatita non alcoolica sunt reprezentate de pacientii cu hranire exclusiv parenterala (comatosi), pacientii cu inanitie care au reluat alimentatia in mod neadecvat avand un aport caloric crescut sau, mai rar in sarcina.

Boala ficatului gras

Simptomele steatozei hepatice

Steatoza hepatica poate evolua asimptomatic, insa exista si situatii in care tabloul clinic al afectiunii este alcatuit din urmatoarele simptome:

  • Fatigabilitate crescuta in conditii minime de efort;
  • Dureri abdominale;
  • Inapetenta;
  • Scadere ponderala;
  • Senzatie de greata;
  • Scaderea libidoului.

Diagnosticul steatozei hepatice

Dupa anamneza si examenul clinic al pacientului, medicul specialist poate solicita anumite investigatii paraclinice pentru evaluarea gradului de afectare hepatica reprezentate de:

  • Analize de laborator care cuprind: determinarea transaminazelor hepatice (TGO, TGP), a profilului lipidic (colesterol, trigliceride), glicemiei, markerilor virali (anticorpi antivirus hepatic C, antigen HBs pentru hepatita B), fosfatazei alcaline, markerilor de hepatita autoimuna (anticorpi antinucleari sau anticorpi anti fibra musculara neteda), FibroMax (analiza de sange venos periferic pentru determinarea depunerii de grasime in ficat si a gradului de fibroza al organului);
  • Investigatii imagistice noninvazive de tipul ecografiei abdominale, tomografiei computerizate sau rezonantei magnetice nucleare, testul fibroscan (utilizeaza ultrasunete pentru determinarea duritatii tesutului hepatic);
  • Metode invazive de diagnostic efectuate sub anestezie locala: punctia biopsie hepatica (biopsia hepatica) considerata a fi gold standard in diagnosticul bolii.

Steatoza hepatica poate fi clasificata in 4 grade distincte prin intermediul examenului histologic al fragmentelor tisulare extrase in cursul punctiei biopsie, dupa cum urmeaza:

  • Gradul 1 este reprezentat de existenta unor bule de grasime la nivel hepatic care nu prezinta caracter progresiv;
  • Gradul 2 prezinta pe langa depunerile de grasime, zone de inflamatie lobulara;
  • Gradul 3 asociaza steatoza, inflamatie lobulara si degenerarea hepatocitelor, prezentand risc de evolutie catre ciroza hepatica;
  • Gradul 4 prezinta toate modificarile histologice ale gradului 3 si, suplimentar asociaza fibroza la nivelul tesutului hepatic in diferite stadii de evolutie cu risc crescut de aparitie al cirozei si hepatocarcinomului.

Tratamentul steatozei hepatice

Managementul nemedicamentos al steatozei hepatice cuprinde schimbarea stilului de viata cu adoptarea unui regim alimentar sanatos, renuntarea la consumul excesiv de alcool si practicarea exercitiilor fizice regulate pentru mentinerea unei greutati corporale adecvate.

Tratamentul medicamentos al afectiunii are ca scop mentinerea sub control a diabetului zaharat, dislipidemiilor si tratarea corecta si eficienta a infectiilor virale hepatice (hepatita virala B, C, E).

Afla mai multe: 

Data publicării 25.01.2022