Cuprins
- Tipuri de teratom
- Teratom matur (benign)
- Teratom imatur (malign)
- Teratom ovarian si testicular
- Teratom cauze
- Factori de risc pentru aparitia teratomului
- Simptome teratom
- Diagnosticul de teratom
- Analize teratom si biopsie
- Tratament teratom
- Cand este necesara chimioterapia?
- Teratom – evolutie si monitorizare
| Sumar: Teratomul este o tumora formata din celule germinale pluripotente. |
Tipuri de teratom
Clasificarea teratoamelor in functie de tipul de tesut pe care il contin este realizata dupa cum urmeaza:
- Teratoame cu tesuturi mature - tumori histioide (chist epidermoid), tumori organoide (teratom chistic cu tesuturi mature ovar/testicul, chist enteroid, chist branhial), tumori organismoide
- Teratoame cu tesuturi imature - teratom embrionar, tumora sacului vitelin, coriocarcinom negestational. Teratoamele mature sunt alcatuite din tesuturi bine structurate si diferentiate si, de regula, prezinta caracter benign, in timp ce teratoamele imature contin elemente embrionare nediferentiate si sunt maligne asociind, potential invaziv si de metastazare la nivelul altor structuri si organe ale corpului
- Gliomatosis peritoneii reprezinta o afectiune rara, de tip benign, asociata frecvent teratoamelor ovariene mature. Poate imita carcinomatoza peritoneala, fiind dificil de diagnosticat
- Fetus in fetu o entitate extrem de rar intalnita in practica medicala cotidiana caracterizata prin prezenta unei mase tumorale care imita structura unui fetus cu organizare axiala si membre
- Struma ovarii o forma rara de teratom monodermic localizat la nivelul ovarului, alcatuit majoritar din tesut tiroidian care poate fi biologic functional determinand hipertiroidism
- Epignathus - o forma rara de teratom cu origine la nivelul orofaringelui care se dezvolta in utero si necesita instituirea de tratament chirurgical cat mai rapid pentru a preveni asfixia nou-nascutului
- Sindromul teratomului in crestere poate aparea la pacientii care au fost supusi unui tratament chimioterapic, cu scopul de a trata o tumora germinala fara elemente de malignitate.
Teratom matur (benign)
Teratoamele mature sunt tumori benigne alcatuite din tesuturi bine diferentiate (piele, par, dinti, os, tesut nervos) similare celor adulte. Cea mai frecventa localizare a teratoamelor benigne este cea ovariana, dar pot aparea si in alte regiuni ale corpului, cum ar fi regiunea sacro-coccigiana.
Teratom imatur (malign)
Teratoamele imature constituie tumori maligne frecvent diagnosticate la copii, care, de obicei, prezinta dimensiuni mai mari fata de formele benigne, calcificari, tesut grasos cu sau fara zone de necroza si hemoragie.
Teratom ovarian si testicular
In mod normal, teratoamele chistice de la nivelul ovarului sunt benigne, insa in literatura de specialitate se specifica faptul ca 1 pana la 2% dintre acestea se pot maligniza in decursul evolutiei. Indicatia de tratament chirurgical al acestui tip de tumori deriva din riscul de aparitie al torsiunii ovariene si diminuarea sanselor de a obtine o sarcina la femeile de varsta fertila cu varsta cuprinsa intre 20 si 40 de ani.
Spre deosebire de teratoamele ovariene, cele cu localizare testiculara prezinta evolutie biologica agresiva si, de regula, exista sub forma de tumori germinale mixte. Teratoamele testiculare pure sunt mai frecvent intalnite la copiii cu varsta mai mica de 2 ani, in timp ce tumorile cu celule germinale mixte afecteaza de regula adultii de varsta tanara, de sex masculin, cuprinsi in intervalul 20-30 de ani.
Teratom cauze
Teratoamele reprezinta tumori care se datoreaza perturbarii proceselor de crestere si diferentiere celulara in perioada de viata intrauterina. Celulele germinale care intra in alcatuirea teratoamelor isi pastreaza caracteristica pluripotenta si nu se diferentiaza in mod corespunzator in perioada de dezvoltare fetala, migrand de-a lungul axului longitudinal al organismului in diferite organe si structuri ale corpului.
Factori de risc pentru aparitia teratomului
Factorii de risc generali ai teratoamelor (indiferent de localizarea acestora) includ:
- Varsta cuprinsa intre 15 si 35 de ani
- Asocierea anumitor sindroame genetice
- Antecedentele familiale de tumori germinale
- Antecedentele personale de tumori germinale.
Simptome teratom
Manifestarile clinice ale teratoamelor variaza in conformitate cu localizarea tumorii si, de obicei, implica:
- Durere abdominala si pelvina care pot fi insotite de cresterea frecventei urinare in cazul formatiunilor cu localizare ovariana
- Edem testicular uni sau bilateral in localizarile testiculare ale tumorii
- Coccidinie (durere perceputa la nivelul coccisului in special la adoptarea pozitiei in sezut), durere abdominala, dezvoltarea unei mase palpabile la nivelul coccisului, constipatie, disurie (durere in timpul mictiunii), slabiciune musculara la nivelul membrelor pelvine in localizarea sacrococcigiana a teratoamelor
- Dispnee, tuse si durere retrosternala datorate presiunii crescute exercitate de tumora asupra structurilor mediastinale.
Este important de mentionat faptul ca majoritatea teratoamelor sunt asimptomatice, in etapele timpurii ale evolutiei fiind descoperite accidental cu ocazia efectuarii investigatiilor imagistice pentru diagnosticarea altor tipuri de patologii. Localizarile atipice si manifestarile clinice nespecifice pot genera in anumite situatii diagnosticarea eronata sau tardiva a teratoamelor.

Diagnosticul de teratom
In cazul teratoamelor asimptomatice, diagnosticul este stabilit cu ajutorul investigatiilor imagistice de rutina sau cele efectuate la recomandarea medicului specialist pentru depistarea altor patologii. Acest tip de tumori germinale cauzeaza, de regula, manifestari clinice nespecifice si uneori sunt diagnosticate in mod eronat de catre medicul specialist.
Computer tomografia si rezonanta magnetica nucleara constituie principalele investigatii imagistice care pot identifica tumora oferind detalii referitoare la dimensiunea, extinderea si omogenitatea acesteia. In general, teratoamele apar ca formatiuni solitare, cu continut lichid sau lipidic cu zone de calcifiere/ fibroza, elemente chistice, foliculi pilosi, detritusuri celulare si keratinocite.
In functie de localizarea teratomului si de manifestarile cauzate de cresterea in dimensiuni ale acestuia, pacientul se poate prezenta la medicul internist, pneumolog, urolog, ginecolog sau neurolog.
Analize teratom si biopsie
Markerii tumorali care pot fi asociati teratoamelor imature maligne includ alfa fetoproteina, gonadotropina corionica umana, CA 19-9, CA 125 si lactat dehidrogenaza. Tumorile benigne nu determina sinteza si eliberarea in circulatia sangvina de proteine specifice cu rol de markeri tumorali, parametrii biochimici la acesti pacienti fiind de obicei in limitele intervalului biologic de referinta.
Aspiratia cu ac fin constituie o metoda invaziva de stabilire al diagnosticului histopatologic al teratoamelor benigne si maligne pe baza particularitatilor citologice si histologice ale biopsiei. Este important de mentionat faptul ca diagnosticul acestor tumori germinale este stabilit de catre medicul specialist prin coroborarea datelor clinice, imagistice, citologice si histologice.
Tratament teratom
Tratamentul de prima intentie al tumorilor germinale este reprezentat de intervenția chirurgicala pentru rezectia formatiunii, indiferent de tipul acesteia, benign sau malign. Pacientii cu tumori germinale imature pot necesita chimioterapie, radioterapie sau o combinatie a acestora in conformitate cu planul de tratament alcatuit de catre oncolog.
Cand este necesara chimioterapia?
Chimioterapia reprezinta un tratament neselectiv sistemic care se adreseaza teratoamelor cu transformare maligna si poate fi utilizata la anumiti pacienti in functie de tipul de celule tumorale care intra in alcatuirea formatiunii.
De regula, chimioterapia adjuvanta include bleomicina, etoposid si cisplatina prescrise de catre medicul oncolog, in conformitate cu gradul de diferentiere al celulelor tumorale si stadiul bolii la momentul stabilirii diagnosticului.
Teratom – evolutie si monitorizare
Dupa rezectia chirurgicală a formatiunii tumorale, pacientul este monitorizat atat prin examinare clinica si imagistica regulata, cat si prin determinarea seriata a markerilor tumorali, in special cei care au prezentat teratoame imature maligne.
Prognosticul teratoamelor este de cele mai multe ori favorabil, mai ales al celor mature care nu asociaza caractere de malignitate, cu mentiunea ca exista un oarecare risc de recurenta la 2-10 ani de la depistarea tumorii initiale. Teratoamele cu transformare maligna prezinta prognostic variabil in conformitate cu stadiul de evolutie in care se afla la momentul diagnosticarii, ritmul de crestere si dezvoltare al acestora si gradul de invazivitate al structurilor vasculare si organelor din proximitate.
Referinte:
- A visual compendium of teratomas and their diverse anatomical locations
- Chemotherapy for teratoma with malignant transformation, NIH
- Cystic Teratoma, Arooj Ahmed, Saran Lotfollahzadeh
- Extensive mature cystic teratoma in the pelvis of an adult male patient mimicking a prostatic abscess, Mohanad Alhumayed, Joy Liau
- Fetal Teratomas: Advances in Diagnosis and Management
- Mature Cystic Teratoma: An Integrated Review
- Retroperitoneal cystic mature teratoma in an adult male: A clinical report of one case and review of the literature
- Teratoma, Cleveland Clinic
- Teratoma - What Is It, Signs, Symptoms, and More
- Testicular teratoma, Radiopaedie
- What is an ovarian teratoma, and what are its symptoms?
Intrebari Frecvente (FAQ)
1. Care este diferenta dintre teratomul matur si cel imatur?
Teratomul matur este de obicei benign si contine tesuturi bine diferentiate, in timp ce teratomul imatur este malign, cu celule embrionare nediferentiate si potential de metastazare.
2. Ce simptome pot indica prezenta unui teratom?
Simptomele depind de localizare si pot include durere abdominala sau pelvina, edem testicular, dificultati respiratorii sau prezenta unei mase palpabile. Multe cazuri sunt asimptomatice la inceput.
3. Care este tratamentul principal pentru teratom?
Tratamentul de baza este interventia chirurgicala pentru indepartarea tumorii, iar in cazurile maligne se poate adauga chimioterapia sau radioterapia.