Vezica urinara hiperactiva: simptome, cauze si tratament

Vezica urinara hiperactiva este definita ca fiind o urgenta urinara (nevoia imperioasa de a mictiona), insotita, de regula, de frecventa mictionala crescuta (urinare frecventa) si nicturie (cresterea numarului de mictiuni pe durata noptii) cu sau fara incontinenta urinara (pierdere involuntara de urina).

Prevalenta vezicii urinare hiperactive in cadrul populatiei generale este similara intre cele doua sexe, diferentele fiind date de simptomatologia specifica particularitatilor anatomice ale femeilor si respectiv barbatilor. Chiar daca simptomatologia este mai frecvent prezenta la persoanele cu varsta de peste 40 de ani, manifestarile clinice asociate vezicii hiperactive pot fi intalnite si la populatia tanara si cea pediatrica.

Conform unui studiu desfasurat la nivel european, aproximativ 36% dintre barbatii si 43% dintre femeile cu varsta de peste 40 de ani prezinta manifestari clinice care indica existenta unei vezici urinare hiperactive. In prezent se estimeaza faptul ca urgenta urinara insotita de incontinenta este mai des intalnita la persoanele de sex feminin, in timp ce hiperactivitatea vezicii urinare insotita de cresterea frecventei urinare este mai specifica barbatilor.

Cuprins

Sumar:

Vezica urinara hiperactiva se manifesta prin urgenta urinara si frecventa crescuta a urinarilor.
Este determinata in principal de disfunctia muschiului vezical, dar si de alte afectiuni asociate.
Impactul asupra vietii pacientului poate fi semnificativ, afectand somnul si activitatile zilnice.
Diagnosticul implica evaluare clinica si investigatii specifice.
Tratamentul include medicatie, proceduri si schimbari ale stilului de viata.

Cauze vezica urinara hiperactiva

Vezica urinara hiperactiva se datoreaza in principal disfunctiei muschiului detrusor, insa poate fi cauzata si de alte disfunctii uretro-vezicale. Hiperactivitatea detrusorului se manifesta prin contractii involuntare ale muschiului, ce apar in timpul etapei de umplere a vezicii urinare si care pot fi de tip spontan sau provocat.

Factorii de risc care contribuie la aparitia hiperactivitatii vezicii urinare la femei includ, de obicei:

Alti factori de risc care pot predispune la aparitia hiperactivitatii vezicii urinare la ambele sexe includ indicele de masa corporala >30 kg/ si stilul de viata necorespunzator care se refera la consumul de tutun, alcool, bauturi dulci carbogazoase si cafea.

Principalele patologii care pot creste riscul de hiperactivitate al vezicii urinare includ:

  • Leziunile nervilor care asigura transmiterea impulsurilor de la vezica la creier (accident vascular cerebral, leziune la nivelul coloanei spinale)
  • Diabet zaharat (hiperglicemia cauzeaza neuropatie diabetica si cresterea volumului urinar),
  • Infectiile urinare recurente
  • Hipertensiunea arteriala care necesita tratament diuretic pentru ameliorare.

Cum se manifesta vezica urinara hiperactiva

Urgenta urinara (nevoia imperioasa de a mictiona) constituie simptomul cardinal al unei vezici hiperactive, acesta putand fi insotit de pierderi involuntare de urina, cresterea frecventei urinare si nicturie.

Manifestarile clinice care insotesc hiperactivitatea vezicii urinare altereaza semnificativ calitatea vietii pacientilor care pot prezenta:

  • Tulburari cantitative si calitative ale somnului
  • Anxietate
  • Depresie
  • Diminuarea gradului de activitate fizica, al numarului de interactiuni sociale si al libidoului.

Cand este cazul sa ne adresam medicului?

Manifestarile clinice care pot insoti o vezica hiperactiva in prezenta carora este necesar un consult de specialitate includ:

  • Hematuria (prezenta sangelui in urina)
  • Senzatia de arsura sau durere in timpul mictiunii
  • Sindromul febril
  • Frisoanele
  • Disconfortul algic la nivel abdominal sau inghinal
  • Imposibilitatea de a urina.

Medicul internist sau cel urolog pot diagnostica si trata in mod corespunzator vezica urinara hiperactiva la persoanele de sex masculin, la femei manifestarile clinice putand fi adresate inclusiv ginecologului.

Diagnostic vezica urinara hiperactiva

Diagnosticul de vezica urinara hiperactiva este stabilit de catre medicul specialist, in conformitate cu informatiile obtinute din anamneza, examenul clinic si investigatiile recomandate pacientului care de regula includ:

  • Examen sumar urina si urocultura pentru depistarea infectiilor urinare de cauza bacteriana
  • Teste urodinamice care permit masurarea volumului urinar rezidual cu ajutorul cateterismului vezical sau al ecografiei de vezica urinara, determinarea fluxului urinar si a presiunii intravezicale.

Vezica urinara hiperactiva vs. Incontinenta urinara

Vezica urinara hiperactiva reprezinta nevoia urgenta de a urina, in timp ce incontinenta urinara se refera la pierderea involuntara de urina, in conditii de repaus sau de efort fizic ori cresterea brusca a presiunii abdominale in timpul tusitului, stranutului sau rasului. O vezica urinara hiperactiva poate asocia in anumite situatii pierderea involuntara a unor cantitati diminuate de urina, insa cele doua entitati sunt diferite din perspectiva etiologiei si a manifestarilor clinice asociate.

Optiuni de tratament in caz de vezica urinara hiperactiva

  • Tratamentul farmacologic al vezicii hiperactive presupune administrarea de anticolinergice, o clasa de medicamente care reduce activitatea sistemului nervos parasimpatic prin blocarea acetilcolinei. Tratamentul are ca scop diminuarea contractiilor involuntare ale detrusorului vezical cu ameliorarea urgentei urinare. Este important de mentionat faptul ca acest tip de tratament medicamentos asociaza o serie de efecte secundare nedorite printre care se pot regasi xerostomia (gura uscata), constipatia, retentia de urina si vederea incetosata.
  • Injectarea de botox are ca scop relaxarea mușchilor vezicii si cresterea cantitatii de urina care poate fi retinuta intre doua mictiuni succesive. Efectul obtinut se mentine pentru o perioada de aproximativ 6 luni sau mai mult, reaparitia urinarii frecvente necesitand administrarea unei noi doze de preparat. Efectele adverse ale tratamentului injectabil cu botox includ infecțiile urinare si retentia de urina.
  • Stimularea electrica a nervilor sacrati cu ajutorul unor electrozi plasati sub tegument in regiunea sacrata are ca scop diminuarea imperiozitatii urinare prin generarea de impulsuri electrice de intensitate redusa la nivelul vezicii urinare.
  • Stimularea percutana a nervului tibial cu ajutorul unui electrod plasat la nivelul gleznei constituie o alta metoda de tratament pentru pacientii cu vezica hiperactiva. Tratamentul se efectueaza saptamanal in cure de aproximativ 12 saptamani, dupa remiterea simptomatologiei frecventa acestora scazand pana la 1 sedinta la 3-4 saptamani.
  • Tratamentul chirurgical este rezervat pacientilor cu manifestari clinice severe care altereaza semnificativ calitatea vietii si poate viza cresterea capacitatii vezicii urinare sau cistectomie urmata de substituirea acesteia cu o neovezica sau urostoma.

Modificari ale stilului de viata

Tratamentul non farmacologic de prima intentie al persoanelor cu vezica hiperactiva este reprezentat de modificarile stilului de viata care se refera la:

  • Renuntarea la consumul de alcool si tutun
  • Diminuarea consumului de lichide cu 2 ore inainte de culcare
  • Limitarea consumului de cafea si a bauturilor carbogazoase
  • Adoptarea unui regim alimentar care sa previna constipatia si practicarea de exercitii fizice regulate constituie alte recomandari referitoare la stilul de viata, care pot ameliora urgenta urinara asociata unei vezici urinare hiperactive.

Antrenarea de catre pacient a vezicii urinare are loc prin mictionarea la intervale regulate de timp si aplicarea unor tehnici de control specifice, dobandite prin practicarea exercitiilor Kegel sau respiratia profunda pentru antrenarea muschilor care intra in alcatuirea centurii pelvine.

Ce se intampla daca nu tratam vezica urinara hiperactiva?

Principalele complicatii care pot surveni in cazul in care vezica urinara hiperactiva nu beneficiaza de tratament corespunzator se refera la:

  • Infectiile urinare recurente
  • Deshidratarea care apare ca urmare a restrictiei hidrice voluntare adoptate de catre pacient pentru a diminua frecventa urinara
  • Fracturi si alte leziuni accidentale care survin in contextul urgentei urinare, in special la persoanele varstnice care se grabesc sa ajunga la toaleta.

Oboseala cronica se datoreaza privarii de somn a organismului cauzate de nicturie si poate afecta considerabil performanta la job si activitatile de zi cu zi a persoanelor cu vezica hiperactiva. Diminuarea libidoului cu scaderea calitatii vietii intime, retragerea din viata sociala si evitarea unui stil de viata activ constituie alte neajunsuri asociate unei vezici urinare hiperactive care afecteaza calitatea vietii la persoanele care nu beneficiaza de diagnostic si tratament specific acestei afectiuni.

 

 

Referinte:

 

Intrebari Frecvente (FAQ)

1. Ce inseamna vezica urinara hiperactiva?

Este o afectiune caracterizata prin urgenta urinara, urinari frecvente si nicturie, uneori insotite de pierderi involuntare de urina.

2. Care sunt principalele cauze ale vezicii urinare hiperactive?

Cel mai frecvent este cauzata de contractii involuntare ale muschiului detrusor, dar poate aparea si in urma unor afectiuni neurologice, diabetului sau infectiilor urinare recurente.

3. Cum afecteaza aceasta afectiune calitatea vietii?

Poate provoca tulburari de somn, anxietate, depresie si reducerea activitatilor sociale si fizice.

4. Ce se intampla daca nu este tratata vezica urinara hiperactiva?

Pot aparea infectii urinare recurente, deshidratare, oboseala cronica si chiar accidente sau fracturi, mai ales la varstnici.


Data publicării 25.05.2026