Pareza si hemiplegia: tipuri, cauze si optiuni terapeutice

In conformitate cu extinderea si localizarea teritoriului afectat, pareza se poate manifesta:

• De o singura parte a corpului dreapta sau stanga - hemipareza
• La nivelul ambelor membre inferioare – parapareza
• Atat la nivelul membrelor superioare, cat si al celor inferioare- tetrapareza.

Hemiplegia reprezinta paralizia unei jumatati a corpului care se manifesta la nivelul bratului, piciorului si jumatatea fetei de aceeasi parte a corpului.

Termenul de „hemi” face referire la dispozitia celor doua manifestari clinice ce afecteaza jumatate din corp, in timp ce diferenta majora dintre cele doua tipuri de deficit motor este data de faptul ca:

• Hemiplegia implica paralizia totala de-o parte a corpului
• Hemipareza implica slabiciune musculara accentuata cu posibilitatea insa de a efectua anumite miscari limitate.

Cuprins

• Tipuri de pareza
• Pareza vs. paralizia
• Pareza vs. hemiplegie
• Ce este pareza?
• Cauze frecvente pareza
• Pareza faciala
• Ce este hemiplegia?
• Cauze hemiplagie
• Accidente vasculare cerebrale
• Traumatisme care favorizeaza aparitia parezei si hemiplegiei
• Tumori cerebrale care cauzeaza deficit motor
• Afectiuni neurologice cu deficit motor
• Diagnostic pareza si hemiplegie
• Tratamentul si recuperarea in urma unei pareze

Tipuri de pareza

Pareza poate fi clasificata in conformitatea cu localizarea manifestarilor la nivelul diferitelor segmente ale corpului dupa cum urmeaza:

• Monopareza - slabiciunea musculara este localizata la nivelul unui singur membru superior sau inferior si este mai des cauzata de leziuni nervoase periferice, traumatisme localizate sau accidente vasculare cerebrale de tip ischemic sau hemoragic
• Hemipareza care afecteaza o jumatate a corpului dreapta sau stanga si este frecvent cauzata de un accident vascular cerebral
• Parapareza care se manifesta prin slabiciune musculara la nivelul ambelor membre inferioare si apare de regula in afectiuni ale maduvei spinale
• Tetrapareza care implica toate cele 4 membre cu limitarea semnificativa a gradului de mobilitate al pacientului
• Pareza faciala care afecteaza musculatura fetei si poate fi de tip central cauzata, de regula, de accidente vasculare cerebrale sau periferic de tipul paraliziei Bell.

Pareza vs. paralizia

Atat pareza, cat si paralizia implica musculatura scheletica si limiteaza semnificativ mobilitatea pacientului, cu afectarea considerabila a calitatii vietii acestuia, insa cele doua entitati patologice prezinta o serie de diferente care constau in:

• Severitatea slabiciunii musculare - paralizia implica pierderea totala a capacitatii de functionare la nivelul muschilor afectati, in timp ce pareza se refera la un deficit partial de functionare al acestora
• Localizarea leziunii care genereaza aparitia manifestarilor clinice - paralizia se datoreaza unor leziuni ale nervilor care controleaza musculatura striata, in timp ce pareza apare ca urmare a unei leziuni localizate la nivelul cortexului motor, cailor corticospinale, maduva spinarii sau nervilor periferici
• Asocierea unor manifestari clinice specifice - paraliza se manifesta prin pierderea completa a fortei si tonusului muscular. in timp ce pareza cauzeaza de regula slabiciune musculara in diferite grade de intensitate, rigiditate sau spasme.

Pareza vs. hemiplegie

Atat pareza, cat si hemiplegia pot avea etiologie similara si restrictioneaza mobilitatea pacientului insa cele doua difera prin:

• Severitatea manifestarilor clinic - pareza implica pierderea partiala a capacitatii de functionare a muschilor in anumite teritorii ale corpului, in vreme ce hemiplegia implica paralizia musculaturii striate la nivelul unei jumatati ale corpului
• Localizarea leziunilor care genereaza aparitia manifestarilor clinice - pareza se datoreaza, de regula, unei leziuni ale cortexului motor, iar hemiplegia apare ca urmare a unei leziuni ale sistemului nervos central, localizate in emisfera cerebrala opusa partii corpului afectate; in cazul hemiplegiilor cauzate de interesarea coloanei spinale, manifestarile clinice sunt de acceasi parte cu leziunea daca acestea se produc sub nivelul bulbului rahidian
• Asocierea unor manifestari clinice distincte - hemiplegia constituie pierderea in totalitate a fortei musculare in jumatate din corp, iar pareza se refera la scaderea fortei musculare, rigiditate si spasme in diferite teritorii.

Ce este pareza?

Pareza constituie cea mai frecventa tulburare motorie ce apare in situatia in care impulsurile nervoase nu mai sunt transmise eficient de la nivelul sistemului nervos central catre muschii efectori, cu aparitia:

• Slabiciunii musculare
• Limitarea mobilitatii
• Limitarea gradului de coordonare al miscarilor.

Disfunctia se poate instala brusc sau progresiv in functie de factorul determinant si poate viza un singur segment al corpului sau mai multe regiuni reprezentate de membrele inferioare, musculatura faciala sau cea implicata in vorbire si deglutitie (inghitire).

Cauze frecvente pareza

Deteriorarea neuronilor motori superiori localizati la nivelul cortexului cerebral si al trunchiului cerebral cauzeaza pareza spastica manifestata prin tonus muscular crescut, hiperreflexie si reflex Babinski pozitiv. In cazul leziunilor neuronilor motori inferiori localizati la nivel spinal si al nucleilor nervilor cranieni se instaleaza pareza flasca cu atrofie musculara, hiporeflexie si fasciculatii. Afla mai multe despre distrofia musculara si miopatiile si slabiciunea musculara

Principalele cauze de aparitie a parezei includ:

• Scleroza multipla
• Scleroza laterala amiotrofica
• Traumatismele cranio-cerebrale si vertebro medulare
• Tumorile cerebrale
• Infectiile sistemului nervos central (poliomielita, neurosifilis)
• Neuropatii periferice de tipul celei asociate diabetului zaharat sau sindromul Guillan Barre si accidentele vasculare cerebrale.

Pareza faciala

Buna functionare a musculaturii faciale asigura masticatia, vorbirea, vorbirea si expresia faciala in diferite contexte. Suplimentar, nervul facial asigura sensibilitatea la nivelul unei portiuni din canalul auditiv extern, inerveaza muschiul stapedius de la nivelul urechii medii si regleaza secretia lacrimala si de mucus la nivelul cailor aeriene nazale.

Paralizia nervului facial afecteaza considerabil calitatea vietii pacientului si se manifesta prin:

• Asimetrie faciala
• Uscaciune oculara
• Disfunctie masticatorie
• Spasme sau crampe ale musculaturii faciale.

Cea mai frecventa cauza de aparitie a paraliziei faciale este reprezentata de paralizia Bell care afecteaza traiectul nervului VII cranian, alaturi de care mai pot fi intalnite traumatisme, neoplazii, patologii autoimune, infectii, dezechilibre metabolice cauze iatrogene si congenitale.

Paralizia faciala poate fi periferica asa cum este situatia paraliziei Bell sau centrala, asociata accidentelor vasculare cerebrale de tip ischemic in diferite arii cerebrale. Accidentele vasculare cerebrale corticale determina slabiciune musculara in 2/3 inferioare ale fetei, cu pastrarea functionalitatii musculaturii de la nivelul fruntii si a pleoapelor la aproximativ 75% din pacienti. Accidentele vasculare cerebrale pontine genereaza hemiparalizie faciala ipsilaterala si mimeaza paralizia cerebrala de tip periferic Bell.

Traumatismele craniocerebrale constituie o alta cauza importanta de aparitie a paraliziilor faciale si pot fi atat accidentale, cat si chirurgicale atunci cand leziunile se datoreaza unor manevre intraoperatorii efectuate de catre chirurg. Lifting-ul facial si mastoidectomia (interventia chirurgicala care vizeaza osul din spatele urechii pentru tratarea otitelor, mastoiditelor si colesteatoamelor) cosntituie alte cauze de aparitie ale paraliziei faciale.

Ce este hemiplegia?

Hemiplegia reprezinta o afectiune neurologica care se manifesta prin paralizia unei jumatati ale corpului (dreapta sau stanga) in diferite grade de severitate si extindere in conformitate cu localizarea leziunii. Clasificarea topografica a hemiplegiilor este efectuata in conformitate cu originea leziunilor care poate fi corticala, capsulara, de trunchi cerebral sau medulara.

In functie de momentul instalarii manifestarilor clinice asociate, hemiplegia poate fi congenitala (prezenta inca de la nastere) sau dobandita ulterior pe parcursul vietii. Clasificarea in functie de zona afectata cuprinde hemiplegia faciala, hemiplegia spinala sau sindromul Brown Sequard ce implica leziuni la nivel spinal, hemiplegie contralaterala caracterizata prin paralizie de partea opusa a leziunii cerebrale si hemiplegie spastica manifestata prin contractia permanenta a muschilor de o singura parte a corpului.

Cauze hemiplagie

Principalele cauze de aparitie ale hemiplegiei includ accidentul:

• Vascular cerebral
• Anevrismele cerebrale
• Traumatismele cranio-cerebrale
• Hemoragii subdurale sau subarahnoidiene
• Nasterea distocica (nastere cu dificultate) care asociaza hipoxie cerebrala a fatului
• Crizele epileptice
• Scleroza multipla
• Leucoencefalopatia multifocala progresiva
• Encefalite
• Meningite
• Sindromul Ramsay Hunt.

Accidente vasculare cerebrale

Din perspectiva etiologica, accidentele vasculare cerebrale pot fi divizate in 4 categorii care cuprind ischemia cerebrala, hemoragiile intracraniene, malformatiile vasculare cerebrale si tromboflebitele cerebrale.

• Ischemia cerebrala se poate datora unui eveniment acut tranzitor (accident ischemic tranzitor) sau unui accident ischemic constituit favorizat de procesele aterosclerotice cerebrale, encefalopatia hipertensiva si encefalopatiile dismetabolice.
• Hemoragiile intracraniene pot fi reprezentate de hemoragia cerebrala si hemoragia subarahnodiana, ambele tipuri putand determina aparitia hematoamelor extradurale, sub/intradurale sau intracerebrale.
• Malformatiile vasculare cerebrale se refera la angioame (tumori vasculare benigne) si anevrisme
• Tromboflebitele cerebrale se pot dezvolta la nivelul sinusurilor durei mater sau al venelor cerebrale.  

Mecanismele fiziopatologice care favorizeaza constituirea accidentelor vasculare cerebrale implica:

• Ischemia cerebrala (sistarea aportului de oxigen si nutrienti catre neuroni)
• Infarctul cerebral cauzat de emboli sau trombi aterosclerotici
• Embolia cardiaca (care poate avea ca punct de plecare un infarct miocardic recent sau vechi, valvulopatii, endocardite infectioase, fibrilatie atriala, chirurgie cardiaca, cardiopatii congenitale).

In situatia in care accidentul vascular cerebral include calea piramidala, se instaleaza deficitul motilitatii voluntare la nivelul unei jumatati a corpului ca urmare a lezarii unilaterale a caii corticospinale. Paralizia totala poarta numele de plegie, in timp ce defictul partial este cunoscut ca pareza.

Traumatisme care favorizeaza aparitia parezei si hemiplegiei

Traumatismele cranio-cerebrale constituie una dintre cele mai importante cauze de morbiditate, dizabilitate pe termen lung si mortalitate la nivel global, in special in cazul persoanelor care activeaza in cadrul fortelor de ordine si armatei si celor ce practica sporturi dure de contact. Traumatismul cranio-cerebral insumeaza totalitatea leziunilor primare, secundare si tardive ale craniului si creierului generate prin actiunea directa sau indirecta a unui agent vulnerant mecanic.

Leziunile intracraniene pot fi localizate atunci cand asociaza zone de distructie cu focare hemoragice, difuze in situatia in care implica ruperi mecanice difuze primare sau secundare ale tesutului cerebral sau de tip mixt. In functie de severitate, TCC pot fi:

• Traumatisme cranio-cerebrale usoare (comotie usoara)
• Traumatisme cranio-cerebrale medii (contuzie cerebrala medie, compresie cerebrala subacuta si cronica)
• Traumatisme cranio-cerebrale grave (contuzie cerebrala grava cu leziune axonala difuza si compresie cerebrala accentuata).

Leziunile severe ale tesutului cerebral se pot manifesta clinic atat prin deficit motor (monopareza, hemipareza sau plegie), cat si prin tulburari cognitive, deficit de comunicare si limbaj, deficite senzoriale sau crize epileptice de cauza traumatica.

Tumori cerebrale care cauzeaza deficit motor

Tumorile cerebrale constituie mase de celule maligne care se dezvolta la nivelul creierului sau al invelisurilor acestuia si pot fi de doua tipuri:

• Tumori primare alcatuite din celule care intra in alcatuirea creierului (astrocite, oligodendrocite, ependim) sau a invelisurilor acestuia (schwanoame, meningioame)
• Tumori secundare (metastaze cerebrale cu origine in alte organe si/sau sisteme ale corpului).

Semnele si simptomele focale care pot intra in alcatuirea tabloului clinic al pacientilor cu tumori cerebrale includ slabiciunea musculara in etapele incipiente ale evolutiei si deficit motor mai pronuntat in cazul afectarii neuronului motor central care implica in special muschii flexori ai membrelor inferioare, dar si extensorii bratelor. Caracteristica principala a deficitului motor de cauza tumorala este reprezentata de raspunsul favorabil la dexametazona, ceea ce semnifica faptul ca slabiciunea musculara se datoreaza mai degraba unui edem si nu unor leziuni cauzate de cresterea in dimensiuni a tumorii.

Afectiuni neurologice cu deficit motor

Principalele afecțiuni neurologice care pot cauza deficit motor in diferite grade de severitate sunt reprezentate de:

• Scleroza multipla, migrena hemiplegica si paralizia Todd care asociaza deficit motor unilateral cu debut acut
• Traumatisme sau infectii la nivel spinal, mielita transversa, sindrom Guillan Barre, miastenia Gravis, botulism, intoxicatia cu substante organofosforice, miopatia alcoolica si miozita care determina deficit motor bilateral cu debut acut.

Diagnostic pareza si hemiplegie

Diagnosticul deficitului motor este stabilit de catre medicul specialist cu ajutorul examenului clinic neurologic al pacientului in cadrul caruia sunt evaluate forta musculara a pacientului, reflexele osteotendinoase si tonusul muscular al acestuia si cu ajutorul investigatiilor imagistice si electrofiziologice. Principalele investigatii utilizate pentru stabilirea diagnosticului de pareza/plegie includ rezonanta magnetica nucleara si electromiografia.

Tratamentul si recuperarea in urma unei pareze

Managementul terapeutic al parezei/hemiplegiei este complex si depinde de tipul, severitatea si etiologia care a determinat aparitia deficitului motor. Medicatia utilizata in mod frecvent pentru tratarea deficitului motor are ca scop diminuarea spasticitatii si a hiperactivitatii musculare, efectele tratamentului farmacologic, fiind potentate de kinetoterapia care vizeaza recuperarea fortei musculare si mentinerea mobilitatii articulatiilor. Exercitiile specifice efectuate sub indrumarea atenta a unui kinetoterapeut contribuie la cresterea fortei musculare, imbunatatesc echilibrul postural si previn contracturile permitand pacientului sa si redobandeasca independenta in activitatile zilnice.

In functie de etiologia care a generat aparitia deficitului motor, tratamentul medicamentos adresat deficitului motor mai poate implica: antibiotice, antiepileptice, antiinflamatoare, corticosteroizi, antivirale, chimioterapice si nu numai.

Neuromodularea presupune utilizarea unei serii de proceduri care implica stimularea magnetica transcraniana sau stimularea transcraniana cu ajutorul unui curent continuu pentru tratarea parezei, spasticitatii si durerii dupa accidente vasculare cerebrale. Terapia ocupationala si adaptarea functionala la noua conditie fizica in cazul deficitelor motorii permanente constituie alte modalitati de tratament prin intermediul carora pacientul isi poate redobandi independenta prin deprinderea unor tehnici utile pentru desfasurarea activitatilor zilnice in conditii de siguranta.

Tratamentul interventional este adresat pacientilor cu deficit motor asociat traumatismelor craniocerebrale si/sau spinale, tumorilor cerebrale, hematoamelor sau anevrismelor.  

Slabiciunea musculara brusc instalata constituie intotdeauna un simptom in prezenta caruia se recomanda prezentarea cat mai rapida la medicul neurolog pentru consult de specialitate si investigatii suplimentare. Cu atat mai mult, slabiciunea musculara insotita de dificultati de vorbire, tulburari de vedere, cefalee accentuata, pierderea echilibrului, senzatie de ameteala si pierderea starii de constienta necesita prezentare cat mai rapida la departamentul de primiri urgente pentru efectuarea de investigatii si instituirea de tratament adecvat.

Referinte:

• Facial Nerve Palsy, Marc H. Hohman, Thomas Mazzoni
• Hemiparesis vs Hemiplegia: Causes, Symptoms, Differences, & Treatment
• Hemiplegia, Cleveland Clinic
• Traumatic Brain Injuries: Pathophysiology and Potential Therapeutic Targets, Si Yun Ng, Alan Yiu Wah Lee
• Traumatismul Cranio-Cerebral (TCC)
• Understanding the Difference Between Hemiplegia vs Hemiparesis

Intrebari Frecvente (FAQ)