Paraziti intestinali la copii | Oxiuri, Giardia, Ascaris

Parazitozele intestinale la copii sunt cauzate de infectii determinate de helminti („viermi intestinali”) si reprezinta o problema de sanatate majora. Factorul principal implicat in raspandirea infectiilor intestinale cu helminti in cazul copiilor este reprezentat de conditiile de igiena precara care favorizeaza raspandirea agentului patogen de la o persoana infestata la una sanatoasa.
Paraziti intestinali la copii | Oxiuri, Giardia, Ascaris

Cuprins

Cele mai frecvente parazitoze/ infectii intestinale la copii

Incidenta infectiilor parazitare ale tractului digestiv al copiilor este crescuta in special in zonele sudezvoltate economic si se datoreaza in mod frecvent infectiilor cu Giardia lamblia - giardioza, Enterobius vermicularis-oxiuraza si Ascaris lumbricoides-ascaridioza.

  • Oxiuraza este determinata de un nematod numit oxiur, un vierme de dimensiuni mici, femela 8-13 mm, iar masculul 2-5 mm, de culoare alb - sidefiu. Contaminarea are loc pe cale digestiva, adesea prin autoinfestare si poate surveni la mai multi membri ai aceleiasi familii sau la nivelul unei intregi comunitati.
  • Ascaridioza este determinata de un nematod numit Ascaris lumbricoides, un vierme rotund de culoare alb-rozaliu, cu dimensiuni de 15-35 cm si extremitati efilate, lungi, subtiri. Parazitoza evolueaza asimptomatic mai ales la adult, insa la copil poate determina mai multe manifestari clinice specifice fazei larvare a parazitului si a celei de adult.
  • Giardiaza sau lambliaza este determinata de infestarea cu Giardia lamblia, un parazit responsabil de cea mai mare parte a parazitozelor intestinale. Giardiaza este frecvent intalnita in conditii de igiena precara, de mentionat fiind faptul ca in forma sa chistica, parazitul poate rezista chiar si in apa clorinata. Copiii sunt cei mai expusi datorita modalitatii de transmitere fecal-orale implicate in aparitia epidemiilor de cresa.

Simptome parazitoze intestinale la copii

Majoritatea parazitozelor intestinale intalnite la copii evolueaza asimptomatic sau determina aparitia manifestarilor minore, usor de trecut cu vederea de catre parinti. Exista insa un aspect important al acestor afectiuni care implica aparitia unui status nutritional deficitar al copilului, manifestat prin scadere ponderala, reducerea volumului de alimente ingerate si in anumite situatii malabsorbtie.

Tabloul clinic al oxiurazei este alcatuit din urmatoarele simptome:

  • Prurit in regiunea anala
  • Insomnie, stare de iritabilitate a copilului, bruxism
  • Senzatie de greata, dureri abdominale.

Ascaridioza determina aparitia a doua tipuri de manifestari clinice in functie de stadiul de evolutie al parazitului si anume:

  • Sindromul Loffler in cadrul caruia simptomele se manifesta la cateva zile dupa ingestia oualor sub forma de tuse, uneori cu expectoratie, rar, dureri toracice si in mod exceptional hemoptizie (expectoratie/ tuse cu sange) si febra, datorate migrarii larvelor la nivelul sistemului respirator
  • Tulburarile digestive reprezentate de anorexie, dureri abdominale, varsaturi care pot contine paraziti si scaune diareice cu viermi intestinali sunt specifice fazei adulte de dezvoltare ale patogenului. Tot in aceasta etapa pot fi prezente si manifestari alergice reprezentate de prurit nazal, urticarie, edem Quincke sau tuse spasmotica.

Giardiaza se manifesta in faza acuta prin:

  • Scaune diareice de consistenta apoasa, explozive, urat mirositoare
  • Lipsa poftei de mancare – inapetenta
  • Varsaturi
  • Meteorism abdominal (balonare) care evolueaza pe parcursul a 1-2 saptamani

Simptomele pot fi confundate cu boala celiaca.

Chistele pot migra in caile biliare favorizand aparitia angiocolitelor sau colecistitelor, iar in formele severe de infestare indelungata, determina aparitia anemiei prin deficit de fier si acid folic, tulburari de absorbtie ale lipidelor si ale dizaharidelor. In cazul sugarilor si copiilor cu varsta mai mica de 5 ani, manifestarile clinice sunt mai zgomotoase si afecteaza in mod vizibil dezvoltarea staturo-ponderala a pacientului.

Oxiuriaza | Infectia parazitara cu oxiuri

Infectia parazitara cu oxiuri este mai frecvent intalnita la copii prescolari si de varsta scolara, raspandidu-se usor in colectivitati prin intermediul mainilor murdare. Contaminarea are loc prin inghitirea accidentala a oualor parazitare odata cu alimentele si apa contaminata prin maini nespalate. Dupa ce ajung in tractul digestiv, ouale eclozeaza la nivelul intestinului si ajung in stadiul de maturitate in decurs de cateva saptamani.

Femela oxiur de deplaseaza in pliurile anale pe parcursul noptii pentru a si depune ouale, dupa care, de cele mai multe migreaza in zona perianala sau vulvara, cauzand prurit anal (mancarimi anale) si vulvovaginite in cazul fetitelor. In situatii rare de infestare parazitara masiva, femela oxiur poate ascensiona in vaginul fetitelor, determinand inflamatia endometrului care captuseste cavitatea uterina. In cazul in care copilul se scarpina in zona anala, ouale ajung sub unghii de unde pot fi transferate usor pe jucarii, haine, asternuturi, robinete ale instalatiilor sanitare, scaune de toaleta si alte suprafete frecvent atinse de acesta, unde pot supravietui perioade de pana la 2-3 saptamani.

Factorii de risc care contribuie in mod frecvent la transmiterea oxiuriazei sunt reprezentati de varsta cuprinsa intre 5 si 10 ani si conditiile de trai improprii in spatii aglomerate sau institutii cu igiena deficitara. Complicatiile oxiuriazei includ infectii ale tractului urinar al copilului, scadere ponderala si, in situatii rare, peritonita parazitara.

Metodele de preventie ale raspandirii infectiei cu oxiuri sunt reprezentate de:

  • Toaleta riguroasa in regiunea perianala cu apa si sapun imediat dupa trezire pentru limitarea riscului de autoinfestare si de contaminare cu mainile murdare a suprafetelor
  • Schimbarea zilnica a lenjeriei de corp a copilului si a asternuturilor de pat
  • Spalarea articolelor vestimentare si a lenjeriei de pat la temperaturi ridicate sau fierberea acestora pentru distrugerea oualor
  • Evitarea scarpinarii in zona anala, taierea unghiilor copilului sau purtarea de manusi pe timpul noptii pentru a evita contaminarea cu oua a mainilor
  • Spalarea frecventa a mainilor cu apa si sapun in special dupa mersul la toaleta, schimbarea scutecului si inainte de masa
  • Educarea copilului cu privire la folosirea corecta a toaletei - nu deschidem robinetul cu aceeasi mana cu care ne am sters dupa ce am mers la toaleta, iar in cazul fetitelor stergerea trebuie efectuata din fata spre spate.

 

Ascaridioza | Infectia cu Ascaris lumbricoides

Ascaridioza este mai frecvent intalnita la copii din zonele tropicale si subtropicale in special in colectivitatile cu igiena precara. Dupa ingestia accidentala a oualor microscopice de ascaris, acestea eclozeaza la nivelul intestinului subtire si migreaza sub forma de larve prin circulatia sangvina sau cea limfatica la nivel pulmonar, determinand in acest stadiu aparitia simptomatologiei respiratorii.

Dupa o perioada de 10-14 zile, larvele sunt expectorate prin tuse, o parte din ele fiind reinghitite, ajung astfel, din nou, in intestin. Larvele se maturizeaza si traiesc in intestinul subtire determinand simptome digestive specifice care difera in intensitate de la caz la caz.

Ascaridioza nu se transmite interuman, ci prin intermediul solului sau apei contaminate cu materii fecale umane sau de porc. In anumite tari aflate in curs de dezvoltare, terenurile agricole sunt fertilizate cu dejectii umane sau animale, acest fapt sporeste riscul de diseminare al oualor parazitare in sol si apa. Copii mici care se joaca in pamant, pot ingera accidental ouale parazitare de pe mainile murdare sau prin consumul de fructe si legume prospete nespalate.

Complicatiile ascaridiozei sunt reprezentate de retard staturo-ponderal al copilului datorat malabsorbtiei intestinale a nutrientilor alimentari, obstructie si/sau perforatie intestinala in cazul infestarilor masive, angiocolite sau colecistite.

Preventia ascaridiozei se poate face prin:

  • Spalarea frecventa a mainilor, in special inainte de masa
  • Spalarea fructelor si legumelor sau decojirea acestora inainte de consumarea lor in stare proaspata
  • Evitarea consumului de apa din surse nesigure si inlocuirea acesteia cu apa imbuteliata.

Giardiaza (lambliaza) | Infectia cu Giardia

Giardiaza reprezinta cea mai frecventa infectie parazitara transmisa prin intermediul surselor de apa contaminata si determina manifestari digestive zgomotoase, in special la copii mici. Giardia reprezinta un parazit care traieste atat in intestinul uman, cat si cel animal, fiind eliminat prin intermediul materiilor fecale ale omului sau animalului infestat, sub forma de chisturi.

Transmiterea infectiei se poate face prin ingestie de apa si mancare contaminata cu chisturi, dar si prin contact interuman de la un bolnav la o persoana sanatoasa, prin intermediul mainilor murdare dupa schimbarea scutecului copilului sau dupa utilizarea toaletei. Copii care poarta scutec sau adultii cu sindrom diareic pot contamina accidental piscinele si spa-urile publice.

Dupa ingestia accidentala a chisturilor, parazitul eclozeaza in intestinul subtire si cauzeaza aparitia simptomatologiei digestive specifice, fiind eliminat prin intermediul materiilor fecale sub forma de chisturi, cu reluarea ciclului de viata.

Complicatiile care pot surveni in evolutia giardiozei sunt reprezentate de deshidratare severa prin diaree acuta, in special in cazul copiilor mici, retard de dezvoltare staturo-ponderala si intoleranta la lactoza, ceea ce poate ridica probleme serioase de alimentatie pe termen lung.

Preventia in cazul infestarii cu Giardia lamblia este asigurata prin:

  • Spalarea regulata a mainilor cu apa si sapun in special dupa utilizarea toaletei, schimbarea scutecului copilului si inainte de masa
  • Consumul de apa din surse sigure sau inlocuirea acesteia cu apa imbuteliata
  • Spalarea fructelor si legumelor inainte de consumul in stare prospata
  • Evitarea inghitirii de apa in timpul inotului in piscine, rauri si lacuri.

Analize paraziti intestinali

Analize paraziti intestinali

Diagnosticul pozitiv al Oxiurazei este realizat cu ajutorul amprentei anale pentru depistarea oualor de Enterobius vermicularis si examenul microscopic al materiilor fecale. Pentru a exclude un diagnostic de enterobioza, medicul specialist recomanda realizarea a 7 examinari efectuate intr-un interval de 2 saptamani. In cazul confirmarii diagnosticului, se recomanda testarea tuturor membrilor familiei/colectivului mai ales copiii.

Ascaridioza se diagnosticheaza pe baza examenului coproparazitologic indicat in prezenta simptomatologiei sugestive sau al unei hipereozinofilii obtinute in urma efectuarii hemoleucogramei cu formula leucocitara.

Giardioza poate fi diagnosticata cu ajutorul examenului coproparazitologic, insa de mentionat este faptul ca eliminarea chisturilor in scaun este intermitenta, astfel ca aceasta investigatie poate furniza in anumite situatii rezultate fals negative. Detectarea antigenului Giardia in scaun se face prin metoda ELISA sau imunocromatografic, in timp ce biopsia intestinala se efectueaza rar, in situatiile in care nu se cunosc cauzele diareei care determina sindromului de malabsorbtie.

Tratament parazitoze intestinale la copii

Tratamentul parazitozelor intestinale la copii se efectueaza cu antiparazitare care trebuie administrate concomitent tuturor membrilor familiei pentru a preveni o posibila reinfectare ulterioara.

Este recomandata repetarea tratamentului la interval de 7-10 zile pentru intreaga familie, doza de substanta activa fiind calculata in functie de greutatea copilului. In mod uzual tratamentul helmintiazelor se efectueaza cu derivati de Imidazol-Metronidazol, Tinidazol, Albedazol.

Lipsa regulilor de igiena sau aplicarea necorespunzatoare a acestora de catre parinti, ingrijitori sau personalul medical din institutiile medicale pediatrice, favorizeaza raspandirea infectiilor parazitare in cadrul colectivitatilor de copii. Conditiile de trai neadecvate care presupun aglomerarea mai multor familii in spatii stranse, lipsa apei potabile si a accesului la produse de igiena personala, lipsa educatiei si a programelor de informare in cadrul comunitatilor, determina aparitia focarelor de infectie care cuprind in mod frecvent mai multi membri ai aceleiasi familii.

Data publicării 27.06.2022
Data ultimei actualizari 29.06.2022