Enterocolita - cauze, simptome si tratament

Enterocolita este o afectiune inflamatorie a mucoasei intestinale de cauza virala, bacteriana, fungica sau parazitara care poate fi intalnita atat la adulti cat si la copii.
Enterita - de ce apare si cum o tratam

Cuprins

Ce sunt enterocolitele?

Enterocolita este o afectiune inflamatorie a mucoasei intestinale de cauza virala, bacteriana, fungica sau parazitara care poate fi intalnita atat la adulti cat si la copii. Clasificarea enterocolitelor poate fi efectuata in functie de modificarile patologice care au loc la nivel intestinal dupa cum urmeaza:

  • Enterocolita necrozanta mai frecvent intalnita la prematuri;

Enterocolita necrozanta NEC reprezinta o patologie asociata in mod frecvent nou nascutilor prematuri care evolueaza cu aparitia inflamatiei si necrozei intestinale. NEC apare de obicei la 2-6 saptamani dupa nastere si este favorizata de existenta altor boli asociate ale copilului, prezenta unui sistem imunitar insuficient dezvoltat al prematurului nascut inainte de saptamana 37 de sarcina, hranirea exclusiv cu formule de lapte artificial sau hranirea enterala (prin intermediul unui tub gastric).

In situatii mai rare, enterocolita necrozanta poate afecta simultan mai multi copii ai aceleiasi sectii de neonatologie fiind determinata de infectii cu germeni enteropatogeni.

  • Enterocolita pseudomembranosa;

Enterocolita pseudomembranoasa este o afectiune inflamatorie a colonului care evolueaza cu aparitia unor placi de culoare alb-galbui dispuse sub forma unor pseudomembrane la nivelul mcoasei intestinului gros. Acest tip de enterocolita este determinat de infectia cu Clostridium difficile, un microorganism care face parte din flora intestinala saprofita umana. In marea majoritate a situatiilor, enterocolita pseudomembranosa afecteaza pacienti tratati cu antibiotice de spectru larg pentru diferite patologii infectioase la nivelul organismului, motiv pentru care mai este cunoscuta si sub denumirea de colita asociata antibioticelor.

  • Enterocolita Hirschprung;

Enterocolita asociata cu megacolon sau boala Hirschsprung prezinta prognostic nefavorabil la marea majoritate a pacientilor cu acest tip de malformatie intestinala congenitala. Incidenta este mai mare la pacientii pediatrici care au suferit o interventie chirurgicala de corectie a malformatiei colonului si se datoreaza alterarii calitative a mucinei intestinale, activitatea crescuta a prostaglandinei E1, deficitul de IgA secretor intestinal si capacitatea slaba de reactie a sistemului imunitar de la nivel intestinal.

Alte patologii care pot evolua cu inflamatia mucoasei intestinale sunt reprezentate de boala Behcet, colita ischemica, boala inflamatorie intestinala si colita colagenica.

Care sunt cauzele enterocolitelor?

In general cauzele enterocolitei sunt reprezentate de infectii bacteriene cu germeni enteropatogeni insa exista si forme de enterocolita determinate de infectii fungice sau parazitare, administrarea de tratamente cu antibiotice sau chimioterapie. Principalii agenti patogeni care favorizeaza enterocolita acuta sunt reprezentati de:

  • Bacterii enteropatogene: Salmonella, Shigella, E.coli, Staphylococcus (tulpinile enterotoxigene) Campylobacter, Clostridium difficile;
  • Virusuri: enterovirusuri, rotavirusuri, virusul Norwalk, adenovirusuri;
  • Fungi: candida in special la pacientii imunodeprimati (infectie HIV/SIDA sau secundar tratamentelor imunosupresoare in cazul transplanturilor, chimioterapiei sau radioterapiei utilizate in tratamentele oncologice) sau la persoanele care au urmat tratamente prelungite cu antibiotice;
  • Paraziti: Giardia lamblia, Cryptosporidium, Entamoeba histolytica.

Agentii infectiosi bacterieni si parazitari ajung la nivel intestinal prin ingestie de alimente si apa contaminata dar si prin contactul direct cu pacientul (maini incorect igienizate) sau cu produsele patologice ale acestuia (scaune diareice contaminate). Factorii favorizanti ai enterocolitelor de cauza virala sunt reprezentati de temperaturile scazute ale sezonului rece si conditiile de viata improprii, insalubre din mediile defavorizate social.

Substantele medicamentoase care pot determina aparitia enterocolitelor sunt reprezentate de cocaina, dextroamfetamina (stimulator al sistemului nervos central), cisplatin (chimioterapic), ciclosporina (imunosupresant de origine fungica), 5 fluorouracil (antineoplazic), glutaraldehida (dezinfectant), diclofenac (antiinflamator nesteroidian) si paraquat (ierbicid).

Care sunt simptomele enterocolitei?

Tabloul clinic al pacientilor cu enterocolita este alcatuit din urmatoarele simptome:

  • Diaree acuta (emisia mai multor scaune moi in cursul aceleiasi zile); materiile fecale eliminate pot contine mucus, puroi sau striuri sangvinolente;
  • Crampe abdominale;
  • Distensie abdominala (balonare);
  • Greata;
  • Varsaturi;
  • Febra;
  • Frisoane;
  • Deshidratare;
  • Stare de slabiciune accentuata.

Manifestarile extradigestive ale pacientilor cu enterocolita pot cuprinde anemie secundara pierderilor sangvine de la nivel intestinal, pierdere ponderala, artrita, uveita sau eritem nodos. Varsaturile si emisiile repetate de scaune diareice pot determina aparitia unui dezechilibru hidro electrolitic important care favorizeaza aparitia acidozei metabolice, tulburarilor de ritm cardiac, hipotensiunii si hiperventilatiei compensatorii (cresterea frecventei respiratorii).

In cazul adultilor semnele de alarma ale deshidratarii sunt reprezentate de catre starea de somnolenta accentuata, dezorientare si astenie, prezenta scaunelor cu sange, a varsaturilor cu durata mai mare de 2 zile, si febra care depaseste 38.3 grade C. La copiii cu pierderi lichidiene importante, examenul clinic poate evidentia pliu cutanat persistent, deprimarea fontanelei, alimentatia dificila, plans fara lacrimi (in cazul nou nascutilor si al copiilor mici), semne care sugereaza deshidratare severa si necesitatea instituirii tratamentului de urgenta.

Socul septic (insuficienta circulatorie acuta consecutiva unei septicemii) reprezinta o complicatie cu prognostic nefavorabil al enterocolitelor si se datoreaza patrunderii in circulatia sangvina a bacteriilor regasite la nivel intestinal.

Enterita - de ce apare si cum o tratam

Diagnosticul enterocolitei

Diagnosticul enterocolitelor este suspicionat de catre medicul curant in prezenta simptomatologiei digestive sugestive si este confirmat cu ajutorul investigatiilor paraclinice de laborator reprezentate de:

  • Culturi din materii fecale pentru determinarea agentilor de natura bacteriana si fungica:
  • Analiza PCR pentru determinarea infectiilor virale si a celor parazitare;
  • Examene coproparazitologice pentru determinarea cauzei parazitare;
  • Teste virale rapide imunocromatografice;
  • Antigene specifice virale si bacteriene;
  • Determinare de uree si creatinina;
  • Determinare de calciu, sodiu, potasiu seric;

In anumite situatii, medicul curant poate solicita efectuarea unei colonoscopii pentru evidentierea modificarilor la nivelul mucoasei intestinale si excluderea altor cauze de aparitie ale episoadelor diareice.

Care este tratamentul enterocolitei?

Masurile profilactice utile in preventia enterocolitelor sunt reprezentate de catre igiena corespunzatoare a mainilor, veselei si tacamurilor, spalarea temeinica a fructelor, legumelor si oualor inainte de consum, prepararea termica adecvata a alimentelor si utilizarea de apa fiarta si racita daca sursa de apa potabila nu este de incredere.

Terapia enterocolitelor trebuie sa vizeze restabilirea cat mai rapida a echilibrului hidro electrolitic mai ales la categoriile de pacienti cu risc crescut (prematuri, varstnici, multitarati, imunodeficienti) prin administrarea parenterala de solutii perfuzabile. Tratamentul etiologic al enterocolitelor se efectueaza in functie de agentul patogen care a declansat aparitia inflamatiei la nivelul mucoasei intestinale si poate cuprinde: antibiotice, antimicotice si antiparazitare. Medicatia simptomatica are ca scop reducerea manifestarilor clinice suparatoare ale pacientului prin administrarea de antiemetice, antitermice si antispastice.

Enterocolita copiilor si sugarilor necesita atentie deosebita deoarece prezinta risc de evolutie cu forma severa de boala datorate deshidratarii acute. In acest sens este recomandata rehidratarea orala prin administrarea de lichide, solutii de rehidratare hidro-electrolitice din farmacie (saruri de rehidratare la pliculete care se reconstituie cu apa) si in cazuri severe administrare de fluide parenteral alaturi de tratamentul etiologic al bolii.

Afla mai multe: 

Data publicării 23.04.2021
Data ultimei actualizari 11.04.2022