Meningita: cauze, manifestari, investigatii si tratament

Meningita reprezinta o urgenta medicala din cauza evolutiei sale care implica aparitia inflamatiei foitelor meningeale situate la suprafata creierului si maduvei spinarii. Meningita este o boala a carei incidenta in lume este de aproximativ 20 de cazuri la 100.000 de locuitori (aproximativ 1.2 milioane de oameni). Patologia este mai frecvent intalnita in Africa sub Sahariana, Noua Zeelanda, Singapore, Arabia Saudita, Egypt, China, Norvegia si Australia.
Meningita: cauze, manifestari, investigatii si tratament
  • In prezent, se estimeaza faptul ca meningita este responsabila de 171.000 de decese anuale in lume.
  • In absenta tratamentului, meningita este letala in aproximativ jumatate dintre cazuri.
  • Meningita prezinta incidenta crescuta la sugari si copii mici, insa poate fi intalnita si la adolescenti, adultii tineri si varstnicii de peste 65 de ani.
  • In ciuda disponibilitatii crescute a variantelor terapeutice, rata mortalitatii asociata cazurilor de meningita bacteriana la copii este situata intre 20 si 30%, cu o scadere usoara la adulti in jurul varstei de 25 de ani.
  • Principalele complicatii ale meningitei includ pierderea vederii, auzului, tulburari neurologice si paralizie, manifestari clinice cu impact major asupra calitatii vietii pacientului.
  •  

Cuprins

Cauze meningita

Majoritatea cazurilor de meningita se datoreaza actiunii unor factori de natura infectioasa (meningita virala, meningita bacteriana si meningita fungica), insa pot exista si alte cauze de aparitie ale acestei patologii care includ existenta unor afectiuni de etiologie variata la nivelul sistemului nervos central.

  • Agenti infectiosi virali (meningita virala):
  • Herpes simplex virus
  • Influenza (agentul etiologic al gripei)
  • Citomegalovirus
  • Virusurile non-polio reprezentate de Coxsackievirus si Echovirus
  • Virusul Varicelo zosterian
  • Enterovirusuri
  • Virusul urlian
  • HIV
  • Virusul West Nile, La Crosse, Powassan.
  • Agenti infectiosi bacterieni (meningita bacteriana):
  • Meningococcus
  • Bacil Koch
  • Haemophilus influenzae tip B
  • Pneumococcus
  • Listeria monocytogenes
  • S.aureus
  • E-coli
  • Mycobacterium tuberculosis
  • Treponema pallidum.

Infectiile meningelui determinate de Staphylococcus aureus apar prin diseminarea patogenului de la nivelul unei linii venoase sau incizii chirurgicale recent efectuate.

Infectiile generate de E.coli sunt mai frecvent intalnite in sectiile de neonatologie.

Meningita cauzata de Mycobacterium tuberculosis este specifica gazdelor imunocompromise. Meningitele cauzate de Treponema pallidum, agentul etiologic al sifilisului, sunt mai des intalnite la pacientii cu HIV/SIDA si la persoanele cu multipli parteneri sexuali.

  • Agenti infectiosi fungici:
  • Cryptococcus neoformans
  • Aspergillus
  • Candida
  • Coccidioides immitis si Mucormycosis (in special la pacientii cu diabet zaharat si la cei cu transplant care asociaza imunodeficit).

Alte cauze ale meningitei pot fi:

  • Boli ale sistemului nervos central post infectioase:
  • Boli autoimune neuropsihiatrice ale copiilor asociate cu infectii de origine streptococica
  • Encefalomielita acuta diseminata
  • Sindromul Guillain-Barre.
  • Traumatisme craniocerebrale insotite de hemoragie subarahnoidiana
  • Vasculitele de etiologie multipla
  • Boli ale tesutului conjunctiv
  • Sarcoidoza
  • Metastaze leptomeningeale.

Principalii factori de risc care predispun la aparitia meningitei sunt reprezentati in mod frecvent de:

  • Patologii cu evolutie cronica - insuficienta renala, diabet zaharat, insuficienta adrenala, fibroza chistica
  • Lipsa vaccinarii - nerespectarea schemelor de vaccinare nationala creste riscul de aparitie al infectiilor cu diferite tipuri de patogeni implicati in aparitia meningita copii, cat si in meningita la adulti
  • Statusul imun al pacientului - imunodeficienta de cauza iatrogena, congenitala, cea indusa de tratamentele administrate persoanelor cu transplant de organe/tesuturi si de infectia cu virusul imunodeficientei umane HIV, cresc riscul de dezvoltare al meningitei
  • Conditiile de viata improprii care implica supraaglomerarea locuintelor
  • Expunerea la patogenii implicati in aparitia meningitei si la vectorii acestora (capuse, tantari) in timpul calatoriilor in zone endemice
  • Alcoolismul cronic
  • Utilizarea de droguri intravenoase
  • Prezenta unui sunt ventriculoperitoneal
  • Endocardita bacteriana
  • Afectiunile tumorale
  • Defectele congenitale ale sistemului nervos central care includ dura mater
  • Siclemia
  • Splenectomia (indepartarea chirurgicala a splinei in scop terapeutic predispune la aparitia infectiilor de diferite etiologii).

Calea de transmitere a patogenilor infectiosi care determina aparitia meningitei este de obicei aerogena (stranut, tusit, vorbit, ras), insa agentii virali, bacterieni si fungici pot fi transmisi de la o persoana purtatoare la un individ sanatos si prin contact direct in timpul sarutului.

Mecanismele patologice care favorizeaza aparitia meningitelor includ in principal 2 cai de inoculare ale patogenilor si anume:

  • Diseminarea hematogena - dupa colonizarea initiala a mucoasei nazofaringiene, germenul patrunde la nivelul torentului sangvin al pacientului si traverseaza bariera hematoencefalica unde genereaza un raspuns inflamator mediat imun.
  • Diseminarea directa la nivelul sistemului nervos central - germenul patogen ajunge la nivelul lichidului cefalorahidian fie prin diseminare de la nivelul urechii interne sau al sinusurilor, fie prin realizarea unei solutii de continuitate in timpul interventiilor chirurgicale curative (interventii chirurgicale la nivelul coloanei vertebrale sau al creierului, montarea de sunturi ventriculo peritoneale) sau al unor traumatisme.

Patogenii virali pot determina meningita prin diseminare hematogena sau de-a lungul traiectelor nervoase la nivelul carora se cantoneaza dupa infectia primara.

Simptome meningita copii si adulti

Manifestarile clinice ale bolii difera in functie de varsta pacientului si pot fi clasificate dupa cum urmeaza:

Meningita in cazul adultilor si copiilor cu varsta de peste 2 ani - boala evolueaza cu:

  • Stare febrila
  • Cefalee intensa (durere de cap)
  • Rigiditate a gatului (pacientul nu poate pune barbia in piept)
  • Tahipnee (ritm respirator accelerat)
  • Fotofobie (sensibilitate oculara la lumina)
  • Greata si varsaturi
  • Manifestari cutanate (eruptii tegumentare, vezicule, eritem)
  • Confuzie
  • Convulsii generalizate tonico-clonice.

Meningita la copii mici (cu varsta de sub 2 ani) se poate manifesta prin:

  • Stare febrila sau din contra, hipotermie
  • Iritabilitate cu plans excesiv
  • Refuzul alimentatiei
  • Somnolenta continua
  • Interactivitate scazuta
  • Plafonarea privirii
  • Rigiditatea la nivelul zonei cervicale si a trunchiului este inconstanta
  • Bombarea fontanelei la sugari
  • In cazurile severe, stare comatoasa.

Meningita in cazul varstnicilor poate evolua afebril, cu sindrom meningean absent sau greu decelabil, atipic si tulburari ale starii de constienta reprezentate de tulburari de comportament, dezorientare, obnubilare si coma.

Diagnostic meningita

  • Anamneza si examenul clinic al pacientului efectuat de catre medicul infectionist evidentiaza semne care pot ridica suspiciunea unei infectii otice, laringiene sau cutanate. Acestea pot sa constituie poarta de intrare pentru patogenii implicati in aparitia meningitei.
  • In anumite situatii, posturile vicioase care insotesc simptomatologia orienteaza diagnosticul spre o infectie la nivelul sistemului nervos central, medicul solicitand de cele mai multe ori investigatii suplimentare pentru stabilirea unui diagnostic de certitudine.
  • Investigatiile imagistice sunt recomandate spre a fi efectuate in cazul instalarii recente ale episoadelor convulsive, la pacientiii cu istoric de accident vascular cerebral, in starile de imunosupresie (se pot observa chisturi parazitare care prin reactivare determina aparitia meningitei).
  • Punctia lombara pentru recoltarea de lichid cefalorahidian (lichid cerebrospinal) este efectuata pentru determinarea agentului etiologic al bolii (examen bacteriologic si serologic), analiza citologica (numaratoare de elemente la microscop) si evaluare biochimica (proteinorahie, glicorahie).
  • Analizele de laborator sunt utilizate pentru evaluarea starii generale a bolnavului si monitorizarea eficacitatii tratamentelor aplicate. Investigatiile uzuale sunt reprezentate de coagulograma, hemoleucograma, uree si creatinina, ionograma si glicemie. Hemoculturile si culturile nazo-faringiene sunt efectuate la recomandarea medicului pentru identificarea patogenilor bacterieni si fungici care pot genera aparitia meningitelor.

Tratament meningita

Tratamentul afectiunii este efectuat in conformitate cu forma de meningita prezentata de pacient si manifestarile clinice ale acestuia dupa cum urmeaza:

  • Tratamentul etiologic al meningitei se adreseaza agentului patogen care a determinat aparitia bolii si se face cu antibiotice in cazul germenilor bacterieni, antivirale in cazul infectiilor virale ale sistemului nervos central si antifungice in cazul stabilirii unei infectii cauzate de levuri.
  • Dexametazona (si alti corticosteroizi) este utilizata ca adjuvant in tratamentul meningitelor de cauza alergica.
  • Antiedematoase cerebrale pentru reducerea edemului cerebral reprezentate de - albumina umana 10%, plasma proaspat congelata.
  • Diureticele de ansa si manitolul sunt si ele utilizate cu scopul de a diminua edemul cerebral intalnit in meningite.
  • Oxigenoterapia pe masca este rezervata pacientilor care prezinta desaturare secundara dificulatilor respiratorii.

Referinte:

 

Data publicării 26.10.2023
Data ultimei actualizari 31.10.2023