Intertrigo (dermatita intertriginoasa): cauze si tratament

Intertrigo sau dermatita intertriginoasa este o afectiune de tip inflamator care afecteaza pliurile tegumentare (cutele pielii) predispuse la frictiune si transpiratie. Afectiunea e localizata in zona de sub sani, inghinala, interfesiera, axilara, interdigitala si abdominala - in cazul persoanelor supraponderale (sau cele care au pierdut recent in greutate si prezinta falduri tegumentare la nivelul abdomenului).
Intertrigo (dermatita intertriginoasa): cauze si tratament

Intertrigo provine din cuvantul latin „inter ” - intre si „terere”- frictiune, cei doi termeni descriind cu acuratete particularitatile patologice ale afectiunii. Acest tip de afectiune dermatologica se poate manifesta la orice varsta, insa vizeaza in special copiii si persoanele varstnice cu deficit imun, cu incontinenta urinara si cele cu grad limitat de mobilitate. Este mai frecvent intalnit in sezonul cald si la populatiile care provin din zone geografice cu un climat cald si umezeala atmosferica crescuta.

Cuprins

Clasificarea dermatitei intertriginoase

Dermatita intertriginoasa poate fi clasificata in conformitate cu durata de evolutie si asocierea anumitor tipuri de infectii dupa cum urmeaza:

  • Intertrigo acut recent instalat
  • Intertrigo cronic cu evolutie mai mare de 6 saptamani care implica perioade de remisie intercalate cu etape de acutizari ale manifestarilor clinice
  • Intertrigo necomplicat
  • Intertrigo interdigital care intereseaza pliurile tegumentare dintre degetele de la maini sau picioare
  • Intertrigo infectios/candidozic
  • Dermatita de scutec care intereseaza zona genito-fesiera a sugarului.

Care sunt cauzele de aparitie ale dermatitei intertriginoase?

Principalii factori care predispun la aparitia acestei afectiuni dermatologice includ:

  • Obezitatea - persoanele cu indice de masa corporala > 30 sunt mai predispuse la aparitia intertrigoului
  • Afectiuni care limiteaza mobilitatea si predispun la sedentarism prelungit
  • Igiena necorespunzatoare
  • Varsta - sugarii si adultii in varsta cu incontinenta fecala si/sau urinara sunt mai predispusi la aparitia acestui tip de afectiune (scutecele pentru adulti favorizeaza umezeala si predispune la aparitia intertrigoului in zona inghinala)
  • Apartenenta la sexul feminin, deoarece persoanele de sex feminin sunt mai predispuse la aparitia intertrigoului datorita caracteristicilor fiziologice ale zonei de sub sani si a celei inghinale
  • Hiperhidroza
  • Asocierea anumitor afectiuni de tipul diabetului zaharat si al celor care implica existenta unui deficit al sistemului imunitar (HIV/SIDA) sau a incontinentei fecale si/sau urinare.

Studiile de specialitate au demonstrat existenta unei relatii de cauzalitate directa intre obezitate si intertrigo. Incidenta acestei patologii creste proportional cu IMC-ul, indicele de masa corporal al persoane in cauza. Aceasta caracteristica a patologiei este explicata prin existenta in cantitati crescute de grasime subcutanata la persoanele supraponderale (in raport cu cele normoponderale) care predispune la cresterea temperaturii, hipersudoratie (transpiratia excesiva) si aparitia frictiunii la nivelul pliurilor cutanate.

Suplimentar, pacientii cu diabet zaharat asociaza de regula un pH mai acid al pielii, aspect care creste riscul de aparitie al leziunilor cutanate in prezenta factorilor de agresiune mecanica a tegumentului (frictiunea pliurilor tegumentare) si al umezelii cauzate de transpiratia excedentara.

Este important de mentionat faptul ca transpiratia excedentara favorizeaza macerarea in timp a pielii de la nivelul pliurilor, in timp ce frictiunea locala lezeaza suplimentar tesutul epidermal, crescand astfel gradul de inflamatie si riscul de aparitia a suprainfectiilor fungice si/sau bacteriene.

Cum se manifesta intertrigo?

Simptomele asociate afectiunii includ, de regula:

  • Prurit (mancarimi ale pielii)
  • Senzatie de arsura
  • Intepaturi
  • Disconfort dureros la nivelul pliurilor tegumentare eritematoase (de culoare rosie).

Severitatea inflamatiei asociate depinde de localizarea intertrigoului, durata de evolutie a proceselor patologice si asocierea sau nu a infectiilor bacteriene/candidozice locale.

Evolutia indelungata a dermatitei intertriginoase favorizeaza aparitia eroziunilor, macerarii (albirea, inmuierea si fragilizarea pielii de la nivelul pliurilor), fisurilor, crustelor si a unui miros neplacut, in special in cazul asocierii unei infectii bacteriene sau candidozice.

Simptomele care necesita prezentarea cat mai rapida la dermatolog se refera la durerea severa resimtita de catre pacient la nivelul zonelor afectate, sindromul febril si aparitia secretiilor purulente.

Aparitia anumitor leziuni specifice de tipul pustulelor si veziculelor atesta existenta unei infectii bacteriene a tegumentului care poate fi cauzata de Pseudomonas aeruginosa, Candida albicans, S. aureus, Proteus mirabilis/vulgaris sau Streptococcus.

Dermatita intertriginoasa localizata la nivel interdigital se poate complica prin aparitia infectiei cu Trichophyton rubrum, Trichophyton mentagrophytes sau Epidermophyton floccosum.

Diagnosticul dermatitei intertriginoase

Diagnosticul afectiunii este in principal clinic, fiind stabilit de catre medicul dermatolog cu ajutorul informatiilor obtinute din anamneza si examenul leziunilor pacientului.

  • In cazul in care medicul suspecteaza existenta unei infectii bacteriene/fungice a leziunilor, acesta poate recolta secretii de la nivelul zonelor afectate in vederea efectuarea de culturi specifice pentru izolarea patogenului si initierea tratamentului specific.
  • Examinarea cu lampa Wood poate fi de ajutor medicului pentru depistarea infectiilor cauzate de Pseudomonas aeruginosa si Corinebacterium minutissimum.
  • Recoltarea blanda de tesut superficial de la nivel lezional urmata de etalarea pe lama a produsului si examinarea la microscop de catre medic poate confirma rapid prezenta unei infectii candidozice fara a mai fi nevoie de cultura pe medii speciale in cadrul laboratorului de microbiologie.
  • Biopsia de tesut lezional constituie o metoda invaziva de diagnostic si este rar utilizata de catre medicul dermatolog in cazurile clinice complexe, care necesita excluderea altor tipuri de patologii dermatologice cu evolutie similara dermatitei intertrigionoase.

Tratament intertrigo

  • Managementul non-farmacologic al afectiunii se refera la adoptarea unui set de masuri care se refera la igienizarea regulata a zonei afectate si mentinerea uscata a acesteia, adoptarea unei vestimentatii lejere din bumbac pentru a preveni aparitia transpiratiei excesive si utilizarea unui antiperspirant bland sau pudra de talc la nivelul zonelor predispuse la hipersudoratie.
  • Tratamentul cu topice (unguente) poate implica aplicarea de creme sau geluri cu oxid de zinc sau petrolatum si aplicarea de comprese sterile pentru diminurea frictiunii care apare la nivelul pliurilor tegumentare, unguente cu steroizi pentru diminuarea inflamatiei si antifungice in cazul confirmarii unei infectii candidozice a leziunilor. Este important de mentionat faptul ca topicele pe baza de steroizi trebuie utilizate cu prudenta in conformitate cu recomandarile dermatologului datorita efectelor secundare ale acestora care includ subtierea si atrofierea pielii.
  • Unguentele cu antibiotic si terapia orala cu antibiotice sunt aplicate/administrate doar la recomandarea medicului dermatolog, in conformitate cu particularitatile fiecarui caz in parte.

In anumite situatii, dermatita intertriginoasa poate necesita adoptarea unor tratamente specifice care se refera la interventii chirurgicale ample pentru indepartarea faldurilor de piele excesiva de la nivelul bratelor, coapselor si abdomenului sau mamoplastie de reductie (reductie mamara) la persoanele care au pierdut o greutate corporala semnificativa si prezinta exces tegumentar si cele supraponderale.

Complicatii ale dermatitei intertriginoase

  • Netratat, intertrigoul poate evolua nefavorabil cu aparitia complicatiilor care pot include: Onicomicoza (infectii fungice ale unghiilor)
  • Celulita (infectie bacteriana a pielii si tesuturilor moi subcutanate)
  • In cazurile severe sepsis.

Metode de preventie ale dermatitei intertriginoase

Recomandarile referitoare la preventia intertrigoului se refera, in principal, la:

  • Mentinerea unui indice de masa corporala adecvate inaltimii
  • Adoptarea unei alimentatii si al unui stil de viata sanatos - Afla mai multe despre ce implica un regim alimentar sanatos care sa previna aparitia diabetului zaharat
  • Mentinerea sub control a indexului glicemic
  • Adoptarea unei vestimentatii corespunzatoare pentru prevenirea hipersudoratiei
  • Practicarea unei igiene corporale riguroase.

Limitarea expunerii la urina si materii fecale prin schimbarea regulata a scutecului si igienizarea tegumentelor zonei genito fesiere atat la sugar, cat si la adultul imobilizat ori cu probleme locomotorii severe constituie o alta metoda de preventie a intertrigoului.

 

Referinte:

Data publicării 06.02.2026