Medicover
Chiar daca aceasta manifestare este considerata a fi benigna (nu este amenintatoare de viata), ocazional, pruritul poate prezenta un puternic impact asupra calitatii vietii pacientului, mai ales in formele severe si persistente. Pruritul sever poate determina aparitia leziunilor de grataj (zgarieturi, excoriatii), inlocuind senzatia de mancarime cu disconfort algic cutanat ce poate fi insotit uneori de modificari trofice ale pielii (lichenificare, eritem si ocazional ulceratii).
Cuprins
- Tipuri de prurit
- Afectiuni dermatologice care provoaca mancarimi
- Mancarimile de cauza infectioasa
- Pruritul de cauza alergica
- Pruritul - reactie adversa la medicamente
- Tratament simptomatic prurit
Tipuri de prurit
In functie de mecanismele patologice implicate in aparitia acestei manifestari, pruritul poate fi clasificat dupa cum urmeaza:
- Mancarimi ale pielii care implica receptori specifici stimulati de catre procesele inflamatorii de la nivel tegumentar.
- Pruritul neuropatic manifestat prin mancarimi ale pielii care se manifesta de-a lungul unui traseu nervos specific. Acest tip de prurit este mai specific nevralgiei herpetice, sclerozei multiple si tumorilor cerebrale.
- Pruritul neurogen isi are originile la nivel central si nu implica patologii neuronale, fiind mai specific sindroamelor de colestaza.
- Pruritul psihogen este asociat tulburarilor psihice fiind frecvent intalnit in cazul parazitofobiilor (teama morbida de paraziti).
Fiziopatologia pruritului implica o serie de mediatori chimici si receptori specifici care prezinta reactivitate inalta la actiunea factorilor prurigeni. Histamina stocata la nivelul celulelor mastocitare si al keratinocitelor, serotonina, acetilcolina si prostaglandinele constituie principalii factori care genereaza aparitia pruritului.
Substanta P, un neuropeptid alcatuit din 11 aminoazici, interleukinele-citokine sintetizate de catre limfocite si receptorii opioizi constituie alti factori implicati in fiziopatologia pruritului. Factorii mecanici care declanseaza aparitia senzatiei de mancarime tegumentara includ expunerea la caldura, care genereaza vasodilatatie, si xeroza (pielea uscata).
Afectiuni dermatologice care provoaca mancarimi
Printre cele mai frecvente patologii dermatologice care asociaza prezenta mancarimilor tegumentare se regasesc:
- Xerodermia sau pielea uscata este mai frecvent intalnita la populatia varstnica si este exacerbata de factorii de mediu precum expunerea la aer rece si uscat
- Dermatita atopica sau eczema
- Scabia (raia)
- Dermatita herpetiforma, dermatita de contact
- Psoriazisul
- Lichenul plan (patologie a pielii care efecteaza pielea, parul si unghiile)
- Pediculoza
- Urticaria
- Infectiile cutanate de cauza fungica
- Pitiriazis rozat.
Astmul bronsic, patologiile hepatice si ale canaliculelor biliare, cele renale si afectiunile care implica diminuarea functionalitatii sistemului imunitar constituie alte tipuri de boli care pot asocia de-a lungul evolutiei prurit tegumentar.
Arsurile solare, muscaturile de insecte, incarcarea electrostatica, contactul pielii cu vata de sticla si aparatele gipsate reprezinta alte cauze care pot determina prurit tegumentar acut.
Infectiile herpetice (herpes simplex implicat in herpesul oral si cel genital) si cele generate de Papilloma virus uman HPV pot evolua cu prurit local, insotit de senzatie de arsura care precede aparitia leziunilor tegumentare specifice.
Mancarimile de cauza infectioasa
Cateva dintre patologiile de cauza infectioasa virala, bacteriana si fungica intalnite atat la copil, cat si la adult, care evolueaza cu prurit tegumentar sunt:
- Rujeola (pojar)
- Rubeola (pojar nemtesc)
- Varicela
- HIV
- Parvoviroza
- Scarlatina
- Infectiile tegumentare cu diferite specii de candida.
Pruritul de cauza alergica
Pruritul reprezinta o manifestare frecvent asociata cu reactiile alergice de tip respirator, alimentar, medicamentos si cele declansate de contactul pielii cu anumite substante alergene. Printre cei mai comuni alergeni implicati in aparitia pruritului se regaseste:
- Nichelul continut in telefoane, bijuterii si diferite tipuri de accesorii vestimantare (fermoare, curele, catarame)
- Substante care pot declansa aparitia mancarimilor pielii, regasite mai ales in parfumuri, sampoane, produse cosmetice de ingrijire ale pielii si machiaj, latex sau ciment.
Pruritul - reactie adversa la medicamente
In anumite situatii, pruritul apare in urma unei reactii mediate celular generata de medicamente sau metaboliti ai acestora care actioneaza ca haptene, formand legaturi covalente cu anumite proteine, devenind astfel antigene capabile sa induca aparitia unui raspuns imun din partea organismului. Anumite substante medicamentoase pot interactiona si in mod direct cu receptori specifici activand celulele imunitare cu favorizarea pruritului.
Preparatele medicamentoase care genereaza in mod frecvent prurit sunt reprezentate de:
- Cefalosporine si peniciline
- Antihipertensive (inhibitori ai enzimei de conversie, sartani)
- Antiaritmice (beta blocante, amiodarona)
- Preparate estrogenice
- Analgezice - morfina, aspirina, antiinflamatoare nesteroidiene
- Antiepileptice (barbiturice, valproat de sodiu)
- Antidepresive triciclice
- Medicatie hipocolesterolemianta (statine si fibrati).
Exista insa o proportie importanta de substante farmacologice utilizate in scop terapeutic in cazul carora nu se cunoaste particula antigenica asa cum sunt macrolidele, tuberculostaticele sau inhibitorii pompelor de protoni.
Tratament simptomatic prurit
Indiferent de etiologie, pruritul poate fi ameliorat prin aplicarea topicelor (creme, unguente, solutii tegumentare) cu mentol si/sau substante anestezice, cremelor hidratante fara parfum si conservanti si a compreselor reci la nivelul tegumentului afectat.
Medicatia orala cu antidepresive triciclice poate fi recomandata de catre medicul curant persoanelor cu prurit cronic care prezinta raspuns nefavorabil la alte tipuri de tratamente medicamentoase.
Fototerapia este adresata pacientilor care nu tolereaza medicatia orala si necesita efectuare repetata in decurs de mai multe sedinte pentru a remite eficient mancarimile de la nivelul pielii.
Este indicat sa se evite efectuarea bailor sau dusurilor fierbinti, utilizarea produselor de igiena corporala agresive cu pielea, uscarea tegumentului prin frecare cu prosopul (se recomanda tamponarea usoara) si utilizarea articolelor vestimentare din lana si materiale sintetice stranse pe corp.
Pruritul poate fi generalizat sau localizat in diferite regiuni ale corpului in conformitate cu agentul etiologic care ii induce aparitia. In mod uzual bolile eruptive cauzate de agenti virali si cele de tip autoimun cu manifestare sistemica genereaza aparitia pruritului generalizat (la nivelul degetelor, gambelor, antebratelor, toracelui posterior si anterior, scalpului abdomenului, zonei inghinale si perianale) in timp ce mancarimile localizate ale pielii sunt mai specifice infectiilor candidozice, cele generate de HPV si herpes simplex, intepaturile de insecte si dermatitele de contact.
Copiii care prezinta prurit intens in special cel asociat bolilor eruptive si alergiilor necesita administrare de tratament simptomatic pentru a diminua riscul de aparitie al leziunilor de grataj predispuse la suprainfectare bacteriana si constituire de tesut cicatriceal inestetic. Taierea unghiilor copilului sau purtarea manusilor de protectie impiedica scarpinatul compulsiv, mai ales pe durata noptii si diminueaza riscul de aparitie al complicatiilor inestetice si de tip infectios.
Adoptarea unei vestimentatii calduroase care sa diminueze contactul direct al pielii cu tesaturile aspre din lana, efectuarea dusurilor caldute (nu fierbinti) cu sapunuri blande neagresive cu pielea urmata de aplicarea cremelor hidratante fara aditivi si parfum, evitarea expunerii la soare intens, hidratarea corespunzatoare si implementarea unui regim alimentar bogat in vitamine si minerale reprezinta cateva dintre recomandarile de ingrijire si mentinere a sanatatii pielii indiferent de varsta.
Referinte:
- Chronic Pruritus, Gil Yosipovitch, Jeffrey D. Bernhard | The New England Journal of Medicine
- Pathogenesis of pruritus, Sonja Ständer, Ulrike Raap, Elke Weisshaar, Martin Schmelz, Thomas Mettang, Hermann Handwerker, Thomas A. Luger | Journal of the German Society of Dermatology
- Pruritus: A Review, E. Weisshaar, M.J. Kucenic, A.B. Fleischer Jr
