Medicover
Cuprins
- Valori nutritionale
- Beneficii si proprietati pentru sanatate
- Moduri de consum ale armurariului
- Riscuri si contraindicatii ale armurariului
Armurariul (Silybum marianum) este o planta erbacee perena, cunoscuta si sub numele de silimarina sau cardul de lapte, apreciata atat pentru frumusetea sa, cat si pentru proprietatile sale terapeutice. Detaliile vizuale ale armurariului includ frunzele mari, de culoare verde inchis, cu margini spinoase si dungi albe caracteristice, si flori de culoare violet sau roz, grupate in capitule rotunde. Tactil, frunzele sunt aspre si acoperite cu spini mici, iar mirosul plantei este usor amarui si vegetal.
Armurariul face parte din familia Asteraceae si este adesea utilizat in medicina traditionala. Printre soiurile cunoscute se numara armurariul european si cel american, care sunt folosite in scopuri similare, dar cu adaptari regionale.
Provenind din regiunile mediteraneene, armurariul a fost cultivat si utilizat inca din Antichitate, apreciat de greci si romani pentru beneficiile sale asupra ficatului si sistemului digestiv. Gustul armurariului este amarui, iar semintele sale sunt deosebit de pretuite pentru continutul lor de silimarina, un complex de flavonoide cu proprietati antioxidante si hepatoprotectoare.
Valori nutritionale/100 g
- Calorii: 300 kcal
- Proteine: 2.5 g
- Carbohidrati: 25 g
- Grasimi: 14 g
- Fibre: 7 g
- Vitamina C: 1 mg
- Calciu: 200 mg
- Fier: 1.7 mg
Beneficii si proprietati pentru sanatate
Protectia si imbunatatirea functiei hepatice
Armurariul este renumit pentru proprietatile sale hepatoprotectoare, datorita continutului de silimarina. Studiile arata ca silimarina poate ajuta la protejarea ficatului impotriva toxinelor, inclusiv alcoolului si medicamentelor, si promoveaza regenerarea celulelor hepatice. De exemplu, un studiu publicat in "Journal of Clinical Gastroenterology" a demonstrat ca silimarina poate reduce markerii de stres oxidativ si inflamatie in cazurile de hepatita cronica.
Antioxidant puternic
Silimarina din armurariu are efecte antioxidante semnificative, protejand celulele de deteriorarea cauzata de radicalii liberi. Acest lucru ajuta la reducerea riscului de boli cronice si de imbatranire prematura. Studiile sugereaza ca silimarina poate neutraliza radicalii liberi si poate reduce daunele oxidative, ceea ce este esential pentru mentinerea unei sanatati optime.
Sprijin in gestionarea diabetului
Armurariul poate fi benefic in gestionarea diabetului, datorita capacitatii sale de a imbunatati sensibilitatea la insulina si de a reduce nivelul zaharului din sange. Cercetarile, inclusiv un studiu publicat in "Journal of Diabetes & Metabolic Disorders", sugereaza ca silimarina poate ajuta la stabilizarea glicemiei si la reducerea riscurilor asociate cu diabetul de tip 2.
Reducerea colesterolului LDL
Consumul regulat de armurariu poate contribui la scaderea nivelurilor de colesterol LDL (colesterolul „rau”) si la cresterea colesterolului HDL (colesterolul „bun”). Studiile, cum ar fi cele publicate in "Phytotherapy Research", arata ca silimarina poate influenta pozitiv profilul lipidic, ceea ce contribuie la prevenirea bolilor cardiovasculare.
Beneficiile semintelor de armurariu
Semintele de armurariu sunt extrem de valoroase datorita continutului lor de silimarina si uleiuri esentiale. Aceste seminte pot fi consumate sub forma de pulbere sau extract pentru a beneficia de efectele lor antioxidante si hepatoprotectoare. Studiile au demonstrat ca semintele de armurariu sunt eficiente in reducerea simptomelor legate de afectiuni hepatice, cum ar fi ficatul gras sau ciroza.
Beneficiile cojilor de armurariu
Coaja si tesuturile exterioare ale plantei de armurariu nu sunt consumate direct, dar acestea contin compusi activi care pot fi extrasi pentru suplimente. Aceste extractii pot contribui la efectele terapeutice ale plantei, inclusiv protectia ficatului si reducerea inflamatiei. Cojile sunt adesea folosite in procesul de fabricare a suplimentelor si tincturilor de armurariu.
Moduri de consum ale armurariului
Pulbere de seminte
Semintele de armurariu sunt adesea macinate in pulbere si utilizate ca supliment alimentar. Pulberea poate fi adaugata in smoothie-uri, iaurt sau alte alimente. Aceasta forma de consum permite integrarea usoara a armurariului in dieta zilnica si poate ajuta la imbunatatirea functiei hepatice si la cresterea aportului de antioxidanti.
Extract standardizat
Extractele de armurariu sunt disponibile sub forma de capsule sau tablete si sunt adesea standardizate pentru a contine un anumit procent de silimarina. Aceasta forma de consum este foarte concentrata si poate fi mai eficienta in doze mici pentru protectia ficatului si alte beneficii terapeutice.
Tinctura
Tinctura de armurariu este un extract lichid care se obtine prin macerarea semintelor in alcool. Tinctura este adesea utilizata pentru a trata afectiuni hepatice si este usor de administrat, cu doze reglate in functie de recomandarile specialistului. De asemenea, tinctura poate fi adaugata in apa sau suc pentru un aport mai usor.
Ceai de armurariu
Ceaiul din seminte de armurariu este o metoda traditionala de consum. Se prepara prin infuzarea semintelor macinate in apa fierbinte si se consuma ca bautura. Aceasta metoda este apreciata pentru efectele sale detoxifiante si hepatoprotectoare si poate fi parte dintr-o rutina de detoxifiere.
Componentele de armurariu in produse cosmetice
Extractul de armurariu este adesea inclus in produse cosmetice si de ingrijire a pielii datorita proprietatilor sale antioxidante si antiinflamatorii. Aceste produse pot include creme, lotiuni sau seruri care vizeaza protejarea pielii de daunele oxidative si imbunatatirea aspectului general al pielii.
Riscuri si contraindicatii ale armurariului
Reactii alergice
In unele cazuri, armurariul poate provoca reactii alergice, inclusiv eruptii cutanate, mancarimi sau umflaturi. Persoanele cu alergii cunoscute la plante din familia Asteraceae, cum ar fi margaretele, pot fi mai susceptibile la reactii alergice si ar trebui sa evite utilizarea armurariului sau sa consulte un medic inainte de utilizare.
Bibliografie
https://bibliotekanauki.pl/articles/1031433.pdf
