Spre deosebire de fobie, frica reprezinta o emotie fiziologica si utila care protejeaza persoana in cauza de un pericol real, nu altereaza comportamentul si nu influenteaza in sens negativ calitatea vietii individului in cauza.
Cuprins
- Ce este fobia din punct de vedere medical?
- Top cele mai des intalnite fobii
- Cum si din ce cauze apar fobiile?
- Cum se manifesta fobia?
- Atacul de panica in cadrul unei fobii
- Stabilirea diagnosticului de fobie?
- Tratamentul fobiilor
| Sumar: Fobia este o tulburare de anxietate caracterizata printr-o frica intensa si disproportionata fata de un obiect, persoana sau situatie. |
Ce este fobia din punct de vedere medical?
Din perspectiva medicala, fobia constituie o tulburare de anxietate manifestata printr-o frica intensa si persistenta complet disproportionata in raport cu un obiect specific, o persoana sau situatie particulara care nu prezinta in mod real un pericol iminent.
Top cele mai des intalnite fobii
Asociatia Americana de Psihiatrie clasifica fobiile in 3 mari categorii distincte si anume:
- Fobii sociale - cunoscute si ca tulburari de anxietate care se manifesta sub forma unei frici nejustificate fata de posibilitatea de a fi ridiculizat sau judecat de societate;
- Agorafobia - acest tip de fobie implica frica irationala a unui individ de a se afla in spatii publice, locuri aglomerate sau spatii deschise din care iesirea sau primirea unui ajutor ar fi dificile in cazul unei urgente;
- Fobii specifice in raport cu cu anumite obiecte (ace), insecte sau alte animale.
Printre cele mai des intalnite tipuri de fobii se intalnesc:
- Arahnofobia sau frica patologica de paianjeni si de alte arahnide de tipul scorpionilor. In mod frecvent persoanele cu acest tip de fobie dezvolta atacuri de panica la vederea unui paianjen sau scorpion chiar daca acestea nu prezinta o amenintare reala;
- Ofidiofobia sau teama patologica de serpi reprezinta a doua cea mai des intalnita zoofobie care poate fi declansata chiar si daca vad o fotografie, imagini TV, pe laptop tableta sau orice alt device;
- Acrofobia reprezinta frica irationala de inaltimi si este mai des intalnita la persoanele de sex feminin. In timp ce o frica rationala de inaltimi este utila pentru supravietuire, acrofobia interfera cu activitatile zilnice ale persoanei in cauza impidicand o sa stea pe un scaun mai inalt sau chiar sa urce scarile;
- Cinofobia constituie teama patologica de caini mai prevalenta la nivelul populatiei feminine. Momentul debutului acestui tip de fobie este plasat, de regula, in copilaria timpurie intre varsta de 5 si 9 ani, insa aceasta poate debuta si la varsta adulta, fiind mai debilitanta fata de celelalte zoofobii deoarece cainii sunt animale de companie frecvent intalnite in societate;
- Claustrofobia este frica de a fi inchis intr-un spatiu mic si este insotita, de obicei, de senzatia de captivitate (persoana crede ca nu poate iesi teafara din spatiul inchis in care se afla);
- Misofobia este frica irationala de murdarie sau contaminare si insoteste in mod frecvent tulburarile obsesiv compulsive de tipul spalatului repetitiv al mainilor sau baile prelungite si frecvente;
- Aerofobia reprezinta frica de avioane si de zbor si poate fi asociata cu alte fobii cum ar fi agorafobia si claustrofobia; calatoria cu avionul este aproape imposibila pentru persoanele cu acest tip de fobie
Cum si din ce cauze apar fobiile?
In mod normal, fobiile apar in perioada copilariei si la adultul tanar inainte de implinirea varstei de 30 ani, fiind cauzate de o experienta stresanta, un eveniment traumatizant sau un parinte care manifesta un anumit tip de fobie pe care copilul il „invata”.
Fobiile specifice apar, de regula, in intervalul de varsta cuprins intre 4 si 8 ani si, in anumite situatii, pot fi rezultatul unei experiente traumatice timpurii (afla mai multe despre traumele suferite in copilarie si acestora la varsta adulta).
Specialistii in domeniu considera la momentul actual ca fobiile complexe sunt cauzate de o serie de experiente de viata negative sau traumatizante in combinatie cu alterarea chimiei cerebrale si o componenta genetica specifica.
Cercetarile au demonstrat faptul ca fobiile sunt strans legate de amigdala cerebrala, un set de doua structuri mici, localizate profund in lobii temporali cu rol de centru emotional, sistem de alarma, memorie emotionala si de evaluare a mediului inconjurator. Aceasta structura poate declansa eliberarea de hormoni fight or flight (lupta sau fugi) care pun organismul in alerta in anumite situatii specifice.
Cum se manifesta fobia?
Principalele manifestari clinice asociate fobiilor implica teama patologica, senzatia de panica sau de nevoia de a scapa, senzatia existentei unui pericol iminent, senzatia de desprindere de propriul corp (depersonalizare) sau deconectare de la mediul din jur (derealizare). Manifestarile organice pot include:
- Modificari ale activitatii cardiace
- Tremuraturi
- Senzatie de greata
- Disconfort algic gastric
- Durere toracica sau senzatia de gheara in piept
- Ameteala
- Pierderea starii de constienta
- Paloare tegumentara
- Tunnel vision (pierderea campului vizual periferic).

Modificarile de comportament care pot fi adoptate de catre persoana cu un anumit tip de fobie specifica se pot referi la:
- Evitarea anumitor conjuncturi care implica expunerea la triggerul fobiei spre exemplu evitarea vizitelor la medic sau dentist de frica acelor si/sau instrumentarului stomatologic;
- Modificarea deliberata a stilului de viata in scopul evitarii triggerilor, ca de exemplu mutarea resedintei de la malul marii de frica uraganelor;
- Evitarea schimbarilor stilului de viata care pot imbunatati calitatea acesteia, spre exemplu evitarea achizitionarii unei locuinte in apropierea unei ape (lac, ocean) din cauza fobiei de apa si inec;
La copii, fobiile se pot manifesta prin stare de iritabilitate, plans, absenta reactiilor (freezing) si manifestarea unui atasament exagerat de anumite persoane in prezenta carora se simt in siguranta.
Atacul de panica in cadrul unei fobii
Atacul de panica declansat de o fobie specifica se manifesta printr-o frica intensa, brusc instalata, cauzata de expunerea sau anticiparea unui trigger, indiferent de natura acestuia. Atacul de panica se manifesta prin:
- Tahicardie
- Dispnee (dificultate de respiratie)
- Hiperventilatie (cresterea ritmului respirator)
- Senzatie de sufocare
- Tremor
- Transpiratie rece
- Sentiment coplesitor de pericol iminent.
Stabilirea diagnosticului de fobie?
Diagnosticarea fobiilor este efectuata de catre psiholog sau psihiatru in timpul sedintei de consiliere psihologica, cu ajutorul unor chestionare adresate clientului, care includ intrebari referitoare la:
- Stimulii anxiolitici cunoscuti
- Manifestarile clinice asociate
- Stilul de viata al persoanei in cauza
- Rutina zilnica si gradul de impactare al acesteia de catre comportamentele de evitare ale stimulilor anxiogeni
- Existenta unui istoric de evenimente traumatice in familie sau alti factori care pot cauza sau exacerba fobia.
Diagnosticul se stabileste in conformitate cu indeplinirea unor criterii specifice de fobie care fac referire la:
- Aparitia unei senzatii de teama intensa in raport cu un obiect specific sau o situatie anume;
- Identificarea unor triggeri specifici pentru anumite tipuri de fobie;
- Prezenta unui comportament de evitare al triggerilor care declanseaza fobia;
- Senzatia de teama resimtita de catre client este disproportionata fata de triggerul care o declanseaza;
- Prezenta manifestarilor asociate de catre client depasesc o evolutie de 6 luni consecutive;
- Comportamentele adoptate de catre client pentru evitarea triggerilor ii afecteaza in mod considerabil calitatea vietii;
- Manifestarile clinice identificate nu pot fi explicate in contextul unei alte afectiuni de tipul stresului posttraumatic sau tulburarilor de panica.
Tratamentul fobiilor
Managementul adecvat al fobiilor poate include psihoterapie, medicatie sau o combinatie a celor doua, in conformitate cu recomandarile medicului psihiatru sau al psihologului. Abordarea terapeutica variaza in conformitate cu severitatea fobiei, anumiti factori legati de stilul de viata al clientului dar si de preferinta personala a acestuia.
- Terapia cognitiv-comportamentala constituie una dintre metodele principale de tratament ale fobiilor si au ca principiu deprinderea clientului cu anumite comportamente sanatoase prin care poate fi inlaturata teama nejustificata in raport cu anumite obiecte, animale sau imprejurari.
- Terapia prin expunere presupune desensibilizarea sistematica si partiala a clientului la actiunea triggerilor prin expunerea treptata la acestia sub stricta supraveghere a profesionistului.
- Terapia prin „inundare” este similara desensibilizarii, diferenta fiind data de faptul ca expunerea este directa, brusca si maxima la stimulul anxiogen.
Principalele tipuri de preparate farmacologice care pot fi utilizate in tratamentul fobiilor includ anxiolitice si antidepresive care se administreaza numai, in conformitate cu recomandarile medicului psihiatru.
Fobiile reprezinta tulburari de anxietate care survin imprevizibil si nu pot fi prevenite deoarece teama este specifica fiecarei persoane in parte si este experimentata in mod diferit de fiecare persoana in parte.
Bibliografie:
- Cele mai des întâlnite fobii
- DSM-5 Phobia Types, Diagnosis, and Treatment
- Everything you need to know about phobias
- Impact of the DSM-IV to DSM-5 Changes on the National Survey on Drug Use and Health [Internet]
- List of Phobias: Common Phobias From A to Z, Verywell Mind
- Phobias, Cleveland Clinic
- Specific Phobia, Chandan K. Samra, Tyler J. Torrico, Sara Abdijadid
Intrebari Frecvente (FAQ)
1. Care este diferenta dintre frica normala si fobie?
Frica este o reactie fireasca la un pericol real si are rol de protectie. Fobia presupune o teama intensa si persistenta fata de un obiect sau o situatie care nu reprezinta o amenintare reala si poate afecta calitatea vietii.
2. Pot aparea simptome fizice atunci cand o persoana se confrunta cu o fobie?
Da. Fobiile pot provoca tremuraturi, greata, ameteli, durere toracica, modificari ale ritmului cardiac, paloare si chiar pierderea starii de constienta.
3. De ce apar fobiile?
Fobiile pot fi asociate cu experiente stresante sau traumatizante, cu influenta unui parinte care manifesta aceeasi teama, dar si cu factori genetici si modificari ale functionarii creierului.
4. Cum pot fi tratate fobiile?
Tratamentul poate include terapie cognitiv-comportamentala, terapie prin expunere, terapie prin inundare si, atunci cand este necesar, administrarea de anxiolitice sau antidepresive la recomandarea medicului psihiatru.