Cum faci fata atacului de panica

Tulburarile anxioase se regasesc intr-o masura din ce in ce mai mare la populatia generala, procentul situandu-se intre 16-20%. Sintagma „atac de panica” a devenit una de larga circulatie, patrunzand in constiinta colectiva a societatii.

Persoanele care au atacuri de panica in mod frecvent au una sau amandoua dintre cele doua temeri caracteristice panicii: teama de moarte si teama de nebunie. Manifestarile resimtite la nivel somatic in timpului atacului de panica pot fi atat de puternic neplacute incat persoana sa simta ca va face un infarct sau ca se va sufoca. De asemenea, starea psihologica din timpul atacului de panica, senzatia de a pierde controlul asupra situatiei, determina teama persoanei ca va innebuni.


Cu toate ca nici moartea nici psihoza nu survin in urma atacului de panica, senzatiile resimtite in acele momente sunt atat de reale incat teama este permanenta pentru persoana care experimenteaza atacuri de panica. Suferinta psihologica este una insemnata, ajungand pana la a afecta calitatea vietii persoanei si rutina sa zilnica. Exista riscul de a evita situatiile in care au survenit atacuri de panica, iar in cazul acesta viata poate fi restrictionata seminificativ: renuntarea la serviciu, renuntarea la a mai iesi din casa, renuntarea de a se mai intalni cu anumite persoane, renuntarea la a conduce autoturismul etc.


Apartinand in principal tulburarilor anxioase (panica, tulburare obsesivo-compulsiva, anxietate sociala, anxietate generalizata, fobie specifica si stres posttraumatic), atacul de panica poate insoti si tulburari afective, tulburari in legatura cu o substanta (consumul de droguri, consumul de alcool etc) sau tulburari de natura medicala (cardiace, respiratorii, vestibulare, gastrointestinale).

 

Simptomele atacului de panica

Pentru ca o perioada distincta de frica si disconfort sa fie diagnosticata drept atac de panica, este nevoie ca 4 sau mai multe din urmatoarele 13 simptome sa apara brusc si sa escaladeze in intensitate in decurs de 10 minute:
  1. palpitatii, batai puternice ale inimii sau accelerarea ritmului cardiac;
  2. transpiratii;
  3. tremur sau trepidatie;
  4. senzatii de scurtare a respiratiei sau de strangulare;
  5. senzatie de sufocare;
  6. durere sau disconfort precordial;
  7. greata sau detresa abdominala;
  8. senzatie de ameteala, dezechilibru, vertij sau lesin;
  9. derealizare (sentimentul de irealitate) sau depersonalizare (detasare de sine insusi);
  10. frica de pierdere a controlului sau de a nu innebuni;
  11. frica de moarte;
  12. parestezii (senzatii de amorteala sau de furnicaturi);
  13. frisoane sau valuri de caldura

 

Clasificarea atacurilor de panica

In functie de contextul in care apar, atacurile de panica se clasifica astfel: atacuri de panica inopinate, atacuri de panica circumscrise situational si atacuri de panica predispuse situational.
  • atacurile de panica inopinate apar spontan, in diverse situatii si circumstante, fara sa fie in legatura cu un anumit context sau cu un anumit factor declansator. In cazul acestui tip de atac de panica este dificil pentru persoana sa anticipeze momentul cand atacul de panica va surveni, ceea ce duce la o stare de permanenta tensiune si de teama. Dat fiind ca atacurile de panica apar aleator, se poate ajunge la a se evita o gama larga de activitati care constituiau rutina de viata a persoanei. In lipsa unei interventii de specialitate se poate instala sentimentul de neajutorare in fata acestei situatii.
  • atacurile de panica circumscrise situational sunt cele care sunt in legatura cu anumite contexte de viata. Persoana stie ca intr-o anumita situatie atacul de panica apare invariabil. De exemplu in cazul arahnofobiei, persoana stie ca in momentul vederii unui paianjen atacul de panica se instaleaza.
  • atacurile de panica predispuse situational se refera la aparitia atacurilor de panica in legatura cu anumite situatii de viata, diferenta dintre acest tip de atac de panica si tipul circumscris situational fiind aceea ca in acest caz atacurile de panica nu survin fara exceptie in situatia respectiva. Acest lucru inseamna ca uneori atunci cand vorbeste in public, de exemplu, persoana poate avea un atac de panica, in timp ce alte ori se poate sa vorbeasca in public fara ca atacul de panica sa fie prezent.
 
Existenta unei clasificari a atacurilor de panica nu inseamna ca o persoana sufera doar de un tip de atac de panica. Exista posibilitatea ca doua sau chiar toate cele 3 tipuri de atac de panica sa fie prezente la o singura persoana. De exemplu, persoana stie ca de fiecare data cand vede un paianjen are atac de panica (circumscris situational), ca uneori atunci cand vorbeste in public are atac de panica (predispus situational) si ca alte dati atacul de panica apare „din senin”, in situatii in care nu a mai aparut inainte (inopinat).
 
In cazul persoanelor anxioase, nevoia de a controla mediul si evenimentele de viata este una foarte crescuta, sentimentul de incapacitate de a controla un anumit context determinand o senzatie puternica de teama si disconfort. In ceea ce priveste atacurile de panica, sentimentul de absenta a controlului este generalizat, fiind generat de incapacitatea de a determina momentul cand pierderea stapanirii asupra propriei persoane (atacul de panica) intervine. Framantarile permanente, teama de nebunie sau de moarte si atacurile de panica in sine pot determina in timp o scadere a stimei de sine, sentimentul de neputinta si in cele din urma chiar depresie.
 

Cauzele atacurilor de panica

In prezent nu se cunosc cu exactitate cauzele atacului de panica, ceea ce a putut fi insa determinat este predispozitia genetica pentru anxietate si atacuri de panica. S-a dovedit, de asemenea, stiintific ca atacurile de panica pot fi determinate de situatii percepute de persoana ca fiind traumatizante. Exista posibilitatea ca evenimentul traumatizant sa fi fost preluat de mecanismele de aparare (de exemplu negarea) si pastrat in inconstient de unde actioneaza la nivel constient sub forma anxietatii generalizate sau fobiilor, ambele avand ca posibile manifestari atacul de panica. Asadar, atacurile de panica pot aparea si in absenta predispozitiei genetice, fiind determinata de situatii resimtite ca avand incarcatura negativa puternica de catre persoana in cauza.
 
In ceea ce priveste predispozitia genetica, nu exista un raport de cauzalitate strict intre antecedentele familiale de anxietate si posibilitatea ca o persoana sa se confrunte cu astfel de stari. In principal, predispozitia se refera la riscul mai mare de a suferi un atac de panica intr-o situatie stresanta de catre o persoana cu antecedente familiale de panica, decat de catre o persoana care nu prezinta aceste antecedente. Cu toate acestea, chiar si la o persoana ce are rude care au suferit atacuri de panica se poate ca acestea sa nu apara niciodata.

Interventii in cazul atacurilor de panica

In conditiile in care o persoana acuza stari similare cu atacurile de panica este important sa viziteze atat cabinetul unui psiholog, cat si cabinetul unui medic generalist. Vizita la medic este necesara pentru a se stabili daca exista sau nu cauze medicale ale simptomelor. In urma consultului psihologic, este posibil ca pacientul sa fie indrumat spre psihiatru in vederea diagnosticarii unei eventuale tulburari mai largi in cadrul careia se manifesta atacurile de panica, intrucat acestea nu reprezinta in sine o categorie de diagnostic. Ulterior exista trei tipuri de interventie catre care pacientul va fi indrumat (in momentul in care s-au exclus cauzele de natura medicala): interventie medicamentoasa (prescrisa de psihiatru), interventie psihologica (psihoterapie) sau interventie mixta (psihologica si medicamentoasa).
 

Interventia psihologica

Terapiile cognitiv-comportamentale si-au dovedit stiintific eficienta in tratarea anxietatii si depresiei, avand o metodologie bine pusa la punct si unitara in ceea ce priveste interventia. Indiferent insa de scoala psihologica de care apartine terapeutul, atacurile de panica se trateaza urmarind in linii mari pasii enuntati de curentul cognitiv-comportamental. Diferenta in terapiile umaniste sau in psihanaliza s-ar manifesta printr-o incursiune in trecutul pacientului, in incercarea de determinare a unor cauze (ereditare sau in legatura cu un eveniment traumatic), insa interventia este in continuare centrata pe prezent, la fel ca in cazul terapiei cognitiv-comportamentale.
 

Pasii procesului terapeutic sunt urmatorii:

  1. Pregatirea pacientului pentru a ramane in contact cu situatia de care se teme in loc de a o evita, demontand credintele si amenintarile imaginare.
  2. Explorarea unor altor patternuri de gandire care sa-i schimbe perspectiva asupra situatiei – inlocuirea gandurilor negative cu ganduri mai realiste. Trecand in revista alternativele de gandire asupra situatiei se dobandeste un sentiment mai mare de control asupra respectivei circumstante, fapt ce determina scaderea incarcaturii anxioase.
  3. Pacientul este indrumat spre confruntarea propriilor temeri (de nebunie, de moarte, de a se face de ras) si constientizarea lipsei de temei a acestora. Scopul final este conectarea pacientului la realitate, experimentarea si testarea rezultatelor gandurilor alternative si inlocuirea modului hipervigilent de percepere a realitatii cu un alt tip de perspectiva, mai obiectiva (perspectiva in care pot fi percepute atat pericolele reale, cat si momentele de bine).
Daca v-ati confruntat cu simptomele atacului de panica, si stiti ca nu este o problema medicala, puteti apela la serviciile oferite de psihologii Medicover: psihoterapie, consiliere psihologica si tehnici de relaxare.
Data publicării 02.10.2018