Angioedem: tipuri, cauze, simptome si tratament

Angioedemul (AE) reprezinta o urgenta medicala manifestata prin inflamarea acuta, autolimitata a tesutului subcutanat si/sau submucos de la nivelul fetei si al buzelor, cauzata de cresterea temporara a permeabilitatii vasculare secundare descarcarii de substante vasoactive. Reactia inflamatorie poate fi de sine statatoare sau poate fi asociata cu urticaria manifestata prin leziuni papuloeritematoase tranzitorii, migratoare si pruriginoase, cu localizare la nivelul dermului superficial.
Angioedem: tipuri, cauze, simptome si tratament

Cuprins

Angioedemul alergic

Angioedemul acut de cauza alergica apare in cadrul raspunsului generat de catre sistemul imunitar la contactul cu un alergen care poate fi de tip alimentar (mancare, bautura), medicamentos, de contact (latex) sau inoculat prin intepare de anumite tipuri de paianjeni sau insecte. Acest tip de reactie inflamatorie locala asociaza, de regula, urticarie si este mediat IgE, motiv pentru care poarta denumirea de angioedem alergic. Descarcarea de histamina in aceasta situatie are loc ca urmare a degranularii mastocitare masive si rapide prin legarea specifica a alergenului de molecula IgE specifica.

Edemul fetei si cailor respiratorii superioare de cauza alergica se instaleaza rapid, la scurt timp de la contactul cu alergenul, fiind insotit de scaderea marcata a tensiunii arteriale manifestate prin senzatie de ameteala sau pierderea starii de constienta a pacientului. AE alergic necesita interventie medicala cat mai rapida pentru a preveni asfixia si decesul persoanei in cauza, prin administrare de epinefrina, antihistaminice sau corticosteroizi, in conformitate cu indicatiile medicului.

Angioedemul ereditar

AE ereditar mediat de bradikinina (nonhistaminergic) este o patologie autozomal dominanta manifestata in mod uzual la nivelul fetei, cailor respiratorii superioare, tractului gastrointestinal, membrelor superioare si inferioare.

Acest tip de angioedem nonhistaminergic este ereditar si apare ca urmare a unei mutatii la nivelul genei responsabile de sinteza C1 inhibitor esterazei, care genereaza activarea spontana si imprevizibila a sistemului complement si de contact cu eliberarea de bradikinina si extravazarea lichidelor din vase in spatiul interstitial. Aproximativ 75% dintre persoanele afectate de aceasta patologie genetica prezinta istoric familial pozitiv de boala, in timp ce restul prezinta mutatie spontane ale genei C1 inhibitoare.

Traumatismele minore (proceduri stomatologice, interventii chirurgicale, infectii) sau stresul psihic constituie cauzele cele mai frecvente de aparitie ale manifestarilor clinice asociate engioedemului ereditar insa, in majoritatea situatiilor, etiologia acestuia ramane necunoscuta. Episoadele de angioedem sunt insotite de disconfort algic accentuat la nivel abdominal, senzatie de greata, varsaturi, wheezing datorat ingustarii cailor respiratorii superioare si, in 1/3 din cazuri, de un rash cutanat pruriginos cunoscut sub denumirea de eritem marginat.

Simptomele datorate angioedemului ereditar se instaleaza adesea in copilarie si se accentueaza odata cu atingerea pubertatii. Netratat, angioedemul ereditar evolueaza in episoade a caror durata este cuprinsa de regula intre 3 si 4 zile si apar la interval de 1-2 saptamani.

Tratamentul angioedemului ereditar este bazat pe administrarea inhibitorilor de C1 (o proteina care regleaza permeabilitatea vaselor de sange) care blocheaza receptorii pentru bradikinina si poate fi subimpartit in conformitate cu scopul pe care il are dupa cum urmeaza:

  • Tratament de atac
  • Tratament de scurta durata pentru prevenirea recurentelor
  • Tratament preventiv de lunga durata.

Angioedemul idiopatic

AE idiopatic se poate manifesta atat la nivelul fetei, cat si al membrelor si al trunchiului, cauzele exacte care determina aparitia acestei manifestari nefiind elucidate pe deplin. In urma cercetarilor efectuate pana in prezent a fost constatat faptul ca acest tip de angioedem este mai frecvent intalnit la persoanele care asociaza istoric personal pozitiv de patologii autoimune.

In functie de mecanismele patologice implicate in aparitia AE idiopatic, acesta poate fi de tip histaminergic si nonhistaminergic, in functie de aceaste caracteristici tratamentul putand fi de tip antihistaminic sau cu inhibitori de C1.

Stabilirea diagnosticului de angioedem

Diagnosticul de angioedem este stabilit de catre medicul din departamentul de urgenta in cazurile severe sau de alergolog, in situatiile mai putin critice care nu asociaza risc vital pentru pacient.

Examenul clinic al pacientului trebuie completat cu investigatii biochimice de laborator si imagistice pentru a exclude alte tipuri de boli inflamatorii cu evolutie cronica, afectiuni de cauza alergica, autoimuna sau tumorala. Anamneza amanuntita a pacientului este deosebit de importanta pentru stabilirea etiologiei AE, fiind important de mentionat ca trebuie luat in considerare orice medicatie chiar si naturista, suplimente fitoterapeutice sau ceaiuri ca posibila cauza de aparitie a reactiei.

Diagnostic diferential

Diagnosticul diferential al AE se realizeaza cu:

  • Edemul asociat modificarilor hormonale instalate mai ales la nivelul fetei si al mainilor la persoanele de sex feminin
  • Edeme periferice secundare insuficientei venoase, insuficientei cardiace congestive, afectiunilor hepatice sau renale cronice
  • Edemul fetei cauzat de sindromul de vena cava superioara - edemul persistent al buzelor sau al pleoapelor si tumefierea fetei cauzata de cheilita granulomatoasa
  • Edemul cauzat de insuficienta tiroidiana cunoscut sub denumirea de mixedem
  • Rozaceea faciala
  • Emfizem subcutanat
  • Cefaleea de tip cluster
  • Granulomatoza orofaciala.

Optiuni de tratament angioedem

Tratamentul angioedemului este etiologic si are ca scop intreruperea mecanismelor patologice care intretin extravazarea lichidului din vas si infiltrarea tesuturilor moi ale fetei si buzelor. In acest scop pot fi administrate epinefrina, corticosteroizi, antihistaminice sau inhibitori de C1 in conformitate cu particularitatile fiecarui caz in parte si recomandarile medicului curant. Tratamentul de urgenta aplicat in cazul asfixiei mecanice datorate edemului masiv al mucoasei respiratorii implica traheostomie salvatoare de viata.

Intreruperea tratamentului cu anumite medicamente (inhibitori ai enzimei de conversie ai angiotensinei, antiinflamatoare nonsteroidiene, penicilina, sulfamide) care a declansat reactia alergica manifestat prin angioedem si inlocuirea acesteia cu alte preparate este deosebit de importanta in cazul pacientilor cu AE de cauza farmacologica.

Complicatii angioedem

Principalele complicatii care pot surveni pe fondul angioedemului includ asfixia mecanica cu deces, inflamatia acuta a mucoasei laringelui, faringelui si a limbii si pancreatita asociata angioedemului ereditar.

 

Referinte:

 

Data publicării 23.04.2025