Medicover
Orice gand pe care il avem creeaza in noi o emotie sau un sentiment, iar acea emotie sau acel sentiment creeaza o reactie in plan fizic (simptom), comportamental (fizic sau verbal) si decizional (ce alegere fac). Astfel, daca noi avem deseori ganduri negative, vom facilita dezvoltarea sentimentelor de furie, tristete, teama, neincredere in propriile forte, contribuind la cresterea nivelului de stres si la descresterea starii de bine fizic si psihic. Un nivel ridicat sau foarte ridicat al stresului, ce persista o perioada de timp, favorizeaza aparitia problemelor de sanatate.
Asa cum exista “hormoni ai stresului” (adrenalina, noradrenalina, cortizol), asa exista si “hormoni ai fericirii”, pe care noi, singuri, ii putem stimula. Hormonii fericirii sunt: endorfinele, dopamina, serotonina, oxitocina si gaba.
Pentru a ne creste starea de bine si pentru a reduce efectele stresului va invit sa facem un efort (mai mic sau mai mare) si sa ne concentram atentia pe sentimentul de recunostinta, sa cautam si sa gasim motive pentru a fi recunoscatori. Cui? Universului, lui Dumnezeu (fiecare in ce crede), membrilor familiei, prietenilor, colegilor, vecinilor, animalului de companie, chiar si vanzatorului care a fost amabil azi cu noi (nu, nu “trebuia” sa fie amabil cu mine, el a ales). In momentul in care noi alegem sa ne concentram si pe ceea ce avem si sa fim recunoscatori pentru asta, creierul nostru secreta mai multa serotonina.
Exprimandu-ne recunostinta pentru ceea ce avem si pentru ceea ce am primit/ primim, contribuim la cultivarea increderii in propriile forte si la cresterea satisfactiei referitoare la propria viata.
Ne putem exprima recunostinta prin vorbe: “Multumesc!”, “Apreciez…”, “Sunt recunoscator (oare) pentru….”, dar si prin gesturi (zambind, imbratisand, oferind, la randul nostru ceva de ajutor).
Putem face o lista cu toate lucrurile pentru care suntem recunoscatori si cu toate persoanele fata de care simtim recunostinta, dar carora nu le-am aratat, inca, recunostinta noastra, iar apoi, sa incepem sa ne exprimam recunostinta prin cuvinte sau gesturi, direct (fata in fata) sau indirect (prin mesaje, telefonic, prin e-mail, scrisori). Este foarte adecvat si sanatos sa ne exprimam recunostinta si fata de situatii/ persoane din trecutul mai indepartat, daca nu am facut acest lucru pana acum.
In momentul in care exprimam verbal sentimentul de recunostinta suntem coerenti cu noi insine. Cele trei planuri: gandul (ex: cred ca m-a ajutat/ ma ajuta acea persoana), sentimentul (simt recunostinta fata de aceasta) si actiunea (spun sau fac gestul de recunostinta) sunt in armonie, fapt ce duce la dezvoltarea sentimentului de impacare cu sine (sunt coerent cu mine, ma ajut, sunt prietenul meu).
Astfel, in momentul in care spunem, de exemplu, “Multumesc!”, celuilalt, ne facem un bine noua insine, indiferent daca celalalt apreciaza sau nu comportamentul nostru politicos.
Atunci cand spunem sau facem ceva in raport cu celalalt, sau alegem sa nu facem sau sa nu spunem ceva, pe langa mesajul pe care il transmitem celuilalt, ne transmitem un mesaj emotional, subconstient, si catre noi insine. Atunci cand ne exprimam recunostinta prin fapte si vorbe, mesajul emotional pe care ni-l transmitem este: ”Merit. Pot. Am ceea ce am nevoie. Fac fata.”
Pentru a intelege mai bine legatura dintre exprimarea recunostintei si gradul de satisfactie cu privire la propria existenta, de-a lungul timpului mai multe cercetari si studii experimentale s-au concentrat pe "investigarea" efectelor pe care manifestarea aprecierii le produce in planul sanatatii emotionale.
Psihologii americani, Dr. Robert A. Emmons si Dr. Michael E. McCullough, au condus o cercetare in care au solicitat participantilor sa scrie in fiecare saptamana cateva propozitii pe anumite subiecte.
Participantii dintr-un grup s-au concentrat pe lucrurile pozitive pe care le-au experimentat, pe aspecte care le-au adus multumire si pentru care s-au simtit recunoscatori. Participantii din cel de-al doilea grup s-au axat pe evenimentele mai putin placute, intamplarile zilnice care le-au displacut si le-au indus o stare de iritare.
Dupa 10 saptamani, participantii din primul grup, cei care au scris despre motivele pentru care sunt recunoscatori, erau mai optimisti si se simteau mai bine in raport cu vietile lor. In mod surprinzator, de asemenea au raportat mai putine vizite la medic in comparatie cu participantii din grupul numarul doi, care s-au concentrat pe intamplarile neplacute.
Dezvoltarea emotiilor si sentimentelor pozitive contribuie la cresterea imunitatii, la fel cum dezvoltarea si mentinerea emotiilor negative duce la scaderea ei.
Canalizarea atentiei asupra binelui de care avem parte zilnic (un coleg caruia ii multumim pentru ajutorul oferit in cadrul unui proiect, constientizarea faptului ca avem niste parinti minunati care pot lua copilul de la gradinita cand noi avem o sarcina de rezolvat), spre deosebire de contorizarea trairilor si evenimentelor dezagreabile ("nu am gasit loc de parcare", "in casa este dezordine"), inclina balanta in favoarea adoptarii unui comportament asertiv, plin de recunostinta a carei finalitate este atingerea unei stari de multumire si a unui nivel de fericire mai mare.
Un alt studiu a avut in vedere maniera in care practicarea recunostintei imbunatateste relatia de cuplu. Partenerii care isi exprima recunostinta unul fata de celalalt se simt mai confortabil in situatiile in care este necesar sa isi impartaseasca ingrijorarile cu privire la relatia lor.
Prin mici gesturi si cuvinte facem bine si ne facem bine.
Dumneavoastra ce alegere faceti (chiar acum)?
