Difteria: cauze, simptome si tratament

Difteria este o boala infecto contagioasa cu transmitere aeriana sau prin contact direct cu o persoana bolnava si poate fi prezenta la toate categoriile de varsta, insa este intalnita în special la copii nevaccinati sub 15 ani.
Difteria: cauze, simptome si tratament

Cuprins

Ce reprezinta difteria?

Difteria este o boala infecto contagioasa cu transmitere aeriana sau prin contact direct cu o persoana bolnava si poate fi prezenta la toate categoriile de varsta, insa este intalnita in special la copii nevaccinati sub 15 ani.

De ce apare difteria?

Agentul etiologic al difteriei este reprezentat de catre Corynebacterium diphtheriae, bacil gram pozitiv producator de toxina difterica responsabila de aparitia simptomelor.

Care sunt simptomele difteriei?

Simptomatologia debuteaza la un interval cuprins intre 2 si 10 zile de la contactul infectant si este reprezentata de catre:

  • Sindrom febril peste cu temperatura ce depaseste 38°C;
  • Frisoane;
  • Fatigabilitate;
  • Cianoza periorala si la nivelul extremitatilor;
  • Tuse seaca;
  • Disfagie (inghitire cu dificultate) cu odinofagie (durere în gât la inghitire);
  • Dificultati de respiratie,
  • Adenopatie cervicala locala;
  • Edem submandibular cu aspect de “gat proconsular”.

Dupa localizarea la nivelul mucoasei nazofaringiene, C. diphtheriae initiaza distructia tisulara locala prin intermediul toxinei difterice cu aparitia crupului difteric (mucoasa faringiana/nazala eritematoasa, prezinta false membrane aderente care determina sangerare la desprindere, cu tendinta de extindere care pot duce la obstructie mecanica si asfixie). Crupul difteric laringian se manifesta prin febra, disfonie, stridor (inspiratie suieratoare), tuse seaca latratoare, dispnee cu evolutie rapida catre insuficienta respiratorie si in cazuri grave deces.

Toxina disemineaza apoi prin intermediul fluxului sangvin la nivelul altor sisteme si organe si poate determina aparitia complicatiilor reprezentate de paralizii ale nervilor cranieni (neuropatie prin demielinizare), miocardita sau afectare renala (necroza tubulara renala). Evolutia complicata a infectiei determinate de C, diphtheriae mai poate determina paralizia valului palatin si a muschilor oculari, cazurile severe fiind manifestate prin aparitia insuficientei respiratorii acute datorata paraliziei muschiului diafragm.

Poarta de intrare pentru agentul etiologic al bolii mai poate fi reprezentata si de catre tegumente, mucoasa conjunctivala, vaginala sau cea anala. In cazul formei cutanate, C. diphtheriae determina aparitia de papule care evolueaza spre ulceratie cronica, acoperita de o membrana cenusie.

Difteria: cauze, simptome si tratament

Diagnosticul infectiei datorate C. diphtheriae

Diagnosticul infectiei cu bacil difteric se efectueaza in regim de urgenta si se bazeaza pe examenul clinic al pacientului si investigatiile de laborator pentru izolarea agentului patogen si stabilirea toxinogenezei (pentru diferentierea de alte tulpini non toxigene).

Tratamentul

Tratamentul afectiunii reprezinta o urgenta medicala si consta in utilizarea seroterapiei (anatoxina difterica) precoce pentru blocarea fixarii toxinei la nivelul receptorilor celulari si a terapiei antibiotice pe baza de macrolide, cloramfenicol, beta lacatamine si tetraciclina.

Tratamentul profilactic cu DTP (difterie-tetanos-pertussis) se realizeaza prin administrarea vaccinului in etape succesive la copii de 2,4 si 11 luni de viata cu revaccinare la 6 ani. Vaccinul trivalent (vaccinul DTP diftero-tetano-pertusis pentru bolile infecțioase ale copilariei) are in compozitie o toxina inactivata pentru stimularea sistemului imun si obtinerea de anticorpi protectori. Adultii prezinta indicatie de revaccinare la intervale de 5-10 ani.

Afla mai multe:

Data publicării 10.11.2021