Medicover
Cuprins
- Ce leziuni pot aparea in periferia retinei?
- Cum se examineaza periferia retinei?
- Ce este vitrosul si de ce este important?
- Care sunt simptomele decolarii vitrosului posterior?
- Ce sunt rupturile retiniene?
- Cum se trateaza rupturile retiniene?
- Ce simptome are dezlipirea de retina si cum se trateaza?
- Cine poate face dezlipire de retina?
- Cand ar trebui sa facem un consult oftalmologic?
Ce leziuni pot aparea in periferia retinei?
Oftalmologii pot identifica o varietate de leziuni in retina periferica. Majoritatea sunt degenerative, legate de imbatranire si nu prezinta un risc pentru vedere. Altele, insa, pot predispune o persoana la rupturi retiniene si eventual la dezlipire de retina. Un factor de risc adesea mentionat in examinari este o leziune numita „degenerescenta de tip lattice”, prezenta la aproximativ 10% din populatie.
Cum se examineaza periferia retinei?
Pentru a vizualiza periferia retinei, se folosesc picaturi de ochi pentru a dilata pupila. Medicul poate examina fundul ochiului cu o lentila aeriana si un microscop, cerandu-va sa priviti in diferite directii. Suplimentar, se pot folosi lentile care se aplica pe suprafata ochiului astfel incat sa se vizualizeze chiar mai mult din retina periferica, caz in care se administreaza si picaturi cu anestezic pentru confort. O ultima tehnica de examinare necesita un instrument special numit oftalmoscop indirect, medicul examineaza pacientul asezat pe spate si uneori, poate apasa usor globul ocular pentru vizibilitate sporita.
Ce este vitrosul si de ce este important?
Vitrosul este substanta asemanatoare unui gel din interiorul ochiului, care adera la retina, in mod special in periferie. In copilarie si la adultii tineri, gelul este dens si omogen, insa pe masura ce inaintam in varsta vitrosul se lichefiaza si se strange, desprinzandu-se progresiv de pe suprafata retinei. Acesta este un proces natural care apare mai devreme sau mai tarziu la orice om, insa intr-o minoritate de cazuri se poate solda cu afectarea retinei.
Care sunt simptomele decolarii vitrosului posterior?
Cand vitrosul se desprinde de retina intr-un proces numit DPV, este posibil sa resimtiti tulburari vizuale precum miodezopsii („scame” sau „muste” care se misca in interiorul ochiului) sau flash-uri de lumina, numite si fotopsii, mai ales la coada ochiului. DPV deseori trece neobservata.
Ce sunt rupturile retiniene?
La unele persoane, vitrosul are aderente anormale la retina periferica. Cand vitrosul se detaseaza, poate trage si crea o ruptura in retina. Aceasta ruptura permite vitrosului lichefiat sa se infiltreze intre retina si stratul intermediar, coroida, ducand la o dezlipire. Procesul incepe in periferie, insa deseori dezlipirea inainteaza catre centrul retinei si afecteaza sever acuitatea vizuala. In functie de tipul de rupturi, de localizarea acestora si de numarul lor, acestea pot sa prezinte un risc mai mare de a se transforma in dezlipire de retina sau pot ramane neschimbate.
Cum se trateaza rupturile retiniene?
Rupturile retiniene trebuie identificate printr-un examen retinian amanuntit. Unele pot necesita doar monitorizare, in timp ce altele necesita tratament preventiv pentru a evita progresia catre dezlipire. Cel mai frecvent, in jurul rupturii/ rupturilor se efectueaza baraj laser.
Pacientul este asezat la un microscop dotat cu aparat laser si sunt aplicate impulsuri in jurul rupturii. Acestea nu rezolva efectiv ruptura, ci creeaza cicatrici intre retina si coroida si nu permit lichidului sa depaseasca barajul. Cu acelasi principiu se poate aplica si crioterapie, care insa creeaza cicatricile prin inghetare.
Formular de programare
Ce simptome are dezlipirea de retina si cum se trateaza?
O retina dezlipita provoaca o scadere severa a vederii, descrisa ca o „perdea” neagra sau un val intunecat care progreseaza din lateral spre centrul vederii. Aceasta afectiune reprezinta o urgenta medicala si este o cauza potentiala de orbire.
Spre deosebire de rupturi, dezlipirile necesita interventie chirurgicala pentru a reatasa retina si a sigila ruptura/rupturile. In general, cu cat repararea chirurgicala este efectuata mai repede, cu atat sunt mai mari sansele de a restabili vederea.
Cine poate face dezlipire de retina?
Dezlipirea de retina nu este foarte frecventa, aceasta afectand 1 din 10,000 persoane/ an si poate aparea la oricine, insa exista oameni cu risc mai mare de a dezvolta rupturi/ dezlipiri de retina. Factori de risc sunt reprezentati de:
- Inaintarea in varsta
- Miopia – cu cat dioptria este mai mare, cu atat riscul creste
- Decolare retiniana la celalalt ochi sau la membrii apropiati ai familiei
- Traumatisme oculare
- Operatii oftalmologice in antecedente
- Leziuni ale retinei periferice de tip lattice
Cand ar trebui sa facem un consult oftalmologic?
Atunci cand apar simptome ale decolarii vitrosului posterior este necesar un consult oftalmologic cu examinarea periferiei retinei. De cele mai multe ori, acesta este normal, insa daca exista rupturi retiniene, acestea sunt mult mai usor de tratat decat dezlipirea de retina.
Se efectueaza de asemenea consulturi oftalmologice in urma traumatismelor oculare si la persoanele care au in istoric decolari retiniene sau rupturi, cu frecventa recomandata de medicul oftalmolog.
La pacientii cu miopie mare sau miopie patologica (in general cu dioptrii mai mari de -6) se recomanda efectuarea unui consult oftalmologic cu examinarea fundului de ochi si al periferiei retinei o data pe an.
Referinte:
- https://eyewiki.aao.org/Peripheral_Retinal_Degenerations
- Nixon, T.R.W., Davie, R.L. & Snead, M.P. Posterior vitreous detachment and retinal tear – a prospective study of community referrals. Eye38, 786–791 (2024). https://doi.org/10.1038/s41433-023-02779-3
- Blair K, Czyz CN. Retinal Detachment. [Updated 2022 Dec 26]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2024 Jan-. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK551502/
- Sultan ZN, Agorogiannis EI, Iannetta D, Steel D, Sandinha T. Rhegmatogenous retinal detachment: a review of current practice in diagnosis and management. BMJ Open Ophthalmol. 2020 Oct 9;5(1):e000474. doi: 10.1136/bmjophth-2020-000474. Erratum in: BMJ Open Ophthalmol. 2021 Mar 14;6(1):e000474corr1. PMID: 33083551; PMCID: PMC7549457.
