Medicover
Pentru mine conteaza foarte mult ca omul, dupa ce discuta cu mine si cu medicul, sa inteleaga tot ce i s-a explicat si ceea ce urmeaza sa se intample.
De aceea, eu tin o legatura destul de stransa cu pacientii, de la intrarea in spital pana pleaca din spital, chiar si dupa. Ne auzim la telefon, ii intreb ce mai fac, daca vin la control.
Nu imi place ca pacientii sa fie simpli pacienti: sa vina in spital, sa isi rezolve problema si sa plece. Siguranta lor conteaza foarte mult. E important ca acestia sa se simta siguri cand intra in spital.
Adica, eu consider ca ei in momentul in care au pus piciorul, au trecut pragul spitalului, sa fie cu sufletul deschis. Si noi catre ei, la fel. Sa plece multumiti ca i-am ajutat. Ca am facut tot posibilul pentru a rezolva problema lor.
Despre relatia cu echipa nu pot spune decat ca aceasta a evoluat: de la a fi doar colegi de munca, la a ne apropia unii de altii. Suntem foarte uniti.
Nu ne sunam doar sa ne spunem ca avem o ”situatie”. Ne sunam sa ne intrebam ce facem, am creat prietenii. De cand sunt in spital, pana la momentul de fata, pot spune ca sunt a doua mea familie. Colegii mei sunt a doua mea familie.
Eu ca persoana am evoluat foarte mult si niciodata nu am fost singura. Mereu am avut sustinerea colegilor, a coordonatoarei mele care a fost mereu alaturi de mine si mi-a dat un impuls ”Hai ca poti ”. Usor-usor am crescut si sunt foarte bucuroasa de ceea ce am realizat pana acum. Evolutia mea aici este una favorabila.
Adica, ma uit la mine cea din trecut si la mine cea de acum, suntem doua persoane total diferite: comunicarea, modul de a vorbi, toate lucrurile sunt foarte schimbate si doar in bine. Aici, practic, pot sa spun ca am crescut in ultimii 6 ani, iar evolutia mea se vede.
Asta este ceea ce avem noi nevoie. Sa fim in continuare la fel de uniti si sa ne ajutam unii pe altii in evolutia fiecaruia dintre noi.
