Hipersalivatia

Sialoreea sau hipersalivatia reprezinta o manifestare datorata hipersecretiei glandelor salivare de la nivelul cavitatii bucale. Sialoreea poate fi anterioara sau posterioara, dupa modul de exteriorizare al salivei in exces, in sens anterior cavitatii bucale sau posterior catre faringe si trahee.

Sialoreea poate fi prezenta atat la copii cat si la adulti si de cele mai multe ori se manifesta ca o combinatie a celor 2 tipuri mentionate anterior. Sialoreea posterioara poate fi mai greu de diagnosticat insa este suspicionata in prezenta manifestarilor asociate reprezentate de tuse persistenta, dificultati de respiratie sau pneumonii de aspiratie recurente.

Sialoreea apare in mod fiziologic la gravide si la copiii mici in perioada eruptiilor dentare, avand caracter temporar, cu remitere spontana dupa nastere sau dupa aparitia completa a dentitiei temporare. Sialoreea temporara poate fi determinata de administrarea anestezicelor orale in scopul efectuarii diferitelor proceduri stomatologice dar si al anumitor tratamente care utilizeaza pilocarpina, risperidona sau ketamina.

Hipersalivatia cronica este favorizata de afectiunile stomatologice care determina malocluzie dentara, afectiunile neuro musculare ale cavitatii bucale, macroglosie sau de prezenta vegetatiilor adenoide.

Principalele afectiuni care determina aparitia hipersalivatiei sunt reprezentate de:

• Paralizia nervului facial;
• Boala Parkinson;
• Scleroza laterala amiotrofica;
• Accidentele vasculare cerebrale;
• Dementa;
• Rabie;
• Intoxicatie cu mercur, cupru, arsenic;
• Reflux gastroesofagian;
• Tonsilite (amigdalite);
• Abces retrofaringian sau peritonsilar;
• Parotidita;
• Epiglotita;
• Ulcere bucale;
• Infectii orale;
• Pancreatita;
• Afectiuni hepatice.