Medulograma

Cuprins

Medulograma

Ce este medulograma

Medulograma reprezinta o analiza de laborator pentru determinarea functiei maduvei osoase hematogene care se efectueaza din celule recoltate prin punctie aspirativa a maduvei.

Cand este indicata realizarea medulogramei

Diagnosticul si monitorizarea bolilor hematologice se face pe baza medulogramei si uneori este necesara realizarea concomitenta a unei biopsii osteo medulare care faciliteaza obtinerea de informatii cantitative si arhitecturale ale maduvei hematogene.

Principalele indicatii pentru realizarea medulogramei sunt reprezentate de catre:

  • Diagnosticul anemiilor megaloblastice;
  • Diagnosticul mielomului multiplu;
  • Investigarea citopeniilor de cauza necunoscuta;
  • Diagnosticul, clasificarea si monitorizarea terapeutica a leucemiilor si al sindroamelor mielodisplazice;
  • Evaluarea leucemiei mieloide cronice;
  • Diagnosticul anemiilor in crizele aplastice si a bolii Waldenstrom;

Medulograma este mai putin utilizata in practica medicala curenta pentru investigarea anemiilor hipocrome, diferentierea anemiei feriprive de cea asociata bolilor cu evolutie cronica si pentru cercetarea depozitelor de hemosiderina datorita faptului ca exista si alte metode neinvazive pentru monitorizarea acestor afectiuni.

Ce trebuie sa stiu inainte de efectuarea analizei

Medulograma presupune recoltare prin punctie aspirativa a celulelor maduvei spinarii dupa administrare de anestezie locala pacientilori sensibili. Analiza nu este influentata de alimentatie, sediile anatomice punctionate in mod frecvent la adulti fiind reprezentate de catre stern (la nivelul spatiului intercostal II) si spina iliaca postero superioara. În cazul copiilor, aspiratul medular se poate obtine si prin punctionarea oaselor lungi (tibia antero mediala).

Ce informatii cuprinde rezultatul emis in cazul medulogramei

Dupa fixarea si colorarea frotiurilor obtinute prin etalarea materialului aspirat, analiza microscopica examineaza detaliile morfologice ale celulelor izolate si relatiile arhitecturale din maduva si ofera in acelasi timp o estimare cantitativa a celulelor sintetizate la acest nivel.

Valorile de referinta pentru medulogama difera de la un laborator la altul, fiind utile pentru orientarea diagnosticului stabilit de catre medicul clinician. Rezultatul emis in urma examinarii medulogramei trebuie sa cuprinda:

  • Evaluarea celularitatii medulare: maduva normocelulara, hipercelulara si hipocelulara se stabileste in functie de numarul de grunji si al celulelor continute;
  • Aspecte care tin de eritropoieza: sunt redate informatii cantitative despre precursorii eritrocitari (proeritroblasti, eritroblasti bazofili, eritroblasti policromatofili, si eritroblastii oxifili);
  • Raportul granulo eritroblastic reprezinta raportul intre granulocitele neutrofile si precursorii lor avand o valoare normala intre 2-4/1;
  • Detalii cu privire la granulopoieza: cuprind aspecte morfologice si cantitative ale precursorilor granulocitari reprezentati de catre mieloblasti, promieloblasti, mielocite-neutrofile, eozinofile si bazofile, metamielocite, polimorfonucleare nesegmentate si polimorfonucleare segmentate- neutrofile, eozinofile si bazofile. Celulele mieloide sunt predominante la nivelul maduvei osoase in special formele mature, un numar crescut de celule imature indicand de obicei un proces patologic;
  • Aspecte care tin de megakariopoieza (formarea trombocitelor): cuprinde o estimare a morfologiei si a numarului de megakarioblaste de la nivel medular;
  • Detalii asupra limfocitelor medulare: limfocitele de talie mica predomina în general in măduva osoasă normala, in timp ce plasmocitele in numar crescut apar in mielomul multiplu sau in cadrul plasmocitozelor reactive;
  • Evaluarea monocitelor: monocitele din maduva sunt identice cu cele ale sangelui periferic, macrofagele anormale fiind specifice sindromul histiocitelor albastre ca marea, boala Gaucher, boala Niemann-Pick sau cistinoza;
  • Detalii cu privire la celularitatea non hematopoietica si anume: adipocite, celule stromale, celule reticulare, osteoblasti, osteoclasti si mastocite;
  • Atipii celulare care pot fi reprezentate de celule blastice, mielomatoase, limfomatoase sau carcinomatoase.

Afla mai multe: