Empatie si compasiune: calitati esentiale in relatiile interpersonale

Empatia se caracterizeaza prin constientizarea experientelor emotionale ale celorlalti oameni si prin incercarea de a simti aceleasi emotii, din perspectiva semenilor lor. Compasiunea, in schimb, se caracterizeaza prin dorinta de a actiona pentru a ajuta cealalta persoana. Desi atat empatia, cat si compasiunea implica intelegerea emotiilor unei alte persoane, principala diferenta consta in sursa celor doua calitati:
Empatie si compasiune: calitati esentiale in relatiile interpersonale
  • Mecanism intern - empatia presupune sa ne punem in locul celeilalte persoane si sa incercam sa simtim ce simte ea;
  • Rezultat extern - compasiunea este despre recunoasterea si confirmarea emotiilor celuilalt si merge un pas mai inainte, la incercarea de a-i oferi ajutor.

De ce ne intereseaza sa cunoastem diferenta dintre empatie si compasiune? A avea o idee clara asupra celor doua calitati ne poate influenta modalitatea in care ne conectam cu cei din jur si ne poate afecta inclusiv abordarea relatiilor interpersonale si ingrijirea bunastarii mintale.

Cuprins

Empatie

Noi oamenii suntem o specie sociala. Ne folosim de limbaj pentru a transmite in mod explicit informatii, iar abilitatile sociale, asa cum este empatia, ne ajuta sa deducem emotiile si starea psihica a altor persoane. Capacitatea de a impartasi sentimentele altora face posibila rezonanta cu sentimentele lor (pozitive si negative), de aceea ne putem simti fericiti atunci cand impartasim indirect bucuria celorlalti sau, din contra, suntem tristi cand empatizam cu cineva aflat in suferinta.

Din perspectiva psihologica, empatia are doua componente principale:

  • Pe de o parte, componenta afectiva - capacitatea de a simti o emotie care se aliniaza cu starea emotionala a celuilalt. Este un tip de raspuns automat, intuitiv, fiind adesea asociat cu activarea sistemului de neuroni-oglinda (mirror neurons) din creier. Neuronii oglinda constituie una dintre cele mai importante descoperiri ale neurostiintei din ultimul deceniu; pe scurt, acestia raspund la actiunile pe care le observam la altii. Practic, acest sistem ne permite sa simulam intern actiunile, intentiile si emotiile observate la altii, oferind o baza neurologica pentru a simti cu celalalt.
  • Componenta cognitiva reprezinta abilitatea de a intelege cauza emotiei celuilalt si de a-i vedea situatia din perspectiva lui (mai este cunoscuta si sub denumirea de Teoria Mintii sau Mentalizare). Desi diferita de empatia afectiva, componenta cognitiva este vitala, deoarece sustine reglarea raspunsului emotional, permitandu-ne sa simtim pentru celalalt fara a ne lasa coplesiti (ceea ce diferentiaza empatia de contagiunea emotionala).

Compasiune

Compasiunea presupune adesea observarea faptului ca celalalt se confrunta cu o problema, intelegerea ca noi toti experimentam dificultati in diverse momente ale vietii, conectarea cu trairile celuilalt la un nivel mai profund, gestionarea emotiilor inconfortabile si stresante in locul tentatiei de a le evita si pornirea de a lua masuri care sa contribuie la atenuarea durerii altcuiva.

Asadar, compasiunea nu se rezuma doar la o stare emotionala pasiva, ci mai degraba la o motivatie activa de a reduce suferinta. Ea combina intelegerea cognitiva a situatiei celuilalt (similara empatiei) cu o reactie afectiva de caldura si grija si crucial, cu o intentie comportamentala de a sprijini.

Compasiunea se bazeaza pe actiune, astfel ca oamenii sunt mai predispusi sa simta ca eforturile depuse de ei au fost utile.

Voluntariatul pentru o cauza in care credem, ajutorul oferit cuiva care are nevoie fie ca este vorba despre o sarcina de serviciu pe care nu o poate indeplini singur, fie ca facem curatenie in locul unui prieten aflat in depresie, inclusiv iertarea persoanei care ne-a gresit in trecut, toate sunt exemple/dovezi de compasiune.

Stabilirea limitelor

Cu toate ca sunt abilitati esentiale in relatiile interpersonale, empatia si compasiunea deopotriva trebuie sa cunoasca limite, in caz contrar, se pot dovedi epuizante.

  • Empatia este epuizanta, deoarece consuma resurse mentale, la fel ca alte sarcini cognitive complexe. Spre exemplu, profesiile bazate pe interactiunea constanta cu suferinta umana (medici, asistente, asistenti si lucratori sociali) duc adesea la o stare de epuizare emotionala si psihologica provocata de implicarea excesiva in suferinta celorlalti. Pe termen lung, supraincarcarea afectiva poate avea efect de bumerang si sa reduca capacitatea individului de a mai empatiza.
  • Compasiunea si epuizarea psihologica – cu toate ca nu genereaza aceeasi intensitate emotionala precum empatia, implicarea constanta in ajutorarea celor in suferinta solicita intens resurse cognitive si emotionale.
  • Empatia nu este infinita, cu cat oferim mai multa empatie unei persoane sau unui grup, cu atat ne ramane mai putina pentru altii. Cercetarile arata ca persoanele care investesc multa empatie la serviciu au dificultati in a se conecta emotional cu familia sau invers. Mai mult, empatia directionata catre insideri (colegi de munca, membri ai grupului propriu) poate reduce capacitatea de a intelege outsiderii, generand chiar agresivitate fata de cei din afara grupului.
  • Empatia excesiva fata de cei apropiati poate duce la compromiterea principiilor morale, prin justificarea comportamentelor gresite din loialitate. Studiile arata ca oamenii tind sa triseze sau sa acopere greselile altora atunci cand empatizeaza puternic cu ei. Aceasta dinamica explica si lipsa de reactie in organizatii afectate de abuzuri sau fraude, unde angajatii aleg tacerea din solidaritate fata de colegi.
  • Mentinerea obiectivitatii si judecatii morale determina uneori luarea deciziilor bazate mai mult pe sentimentul de mila decat pe evaluarea obiectiva a situatiei. Spre exemplu, tolerarea comportamentelor problematice sau favorizarea unui grup in detrimentul altuia.
  • Protejarea sanatatii fizice si echilibrului emotional, deoarece activarea constanta a raspunsurilor biologice asociate cu grija si compasiune consuma energie, putand afecta calitatea somnului, functionarea sistemul imunitar si nivelul de cortizol pe termen lung, daca persoana nu se recupereaza adecvat.

Sa nu uitam ca limitele permit ca ajutorul sa fie sustenabil si eficient. O persoana care se suprasolicita risca sa devina mai putin disponibila si mai putin capabila sa ofere suport real. Trasarea unor limite protejeaza atat persoana care ofera compasiune, cat si beneficiarii acesteia.

 

Referinte:

Data publicării 24.10.2025