Implicații terapeutice pentru pacienții cu diabet zaharat

Diabetul zaharat este o afecțiune aflată în continuă creștere în România. Statisticile recente arată că cca 9% dintre subiecții între 40 și 65 de ani suferă de diabet zaharat. Principalele complicații ale diabetului zaharat sunt cele cardiovasculare, macro- și micro- vasculare.
În consecință, măsurile de prevenție cardiovasculară sunt esențiale la pacientul diabetic.

 

Datele epidemiologice și clinice din ultimele două decenii au arătat că prevalența insuficienței cardiace la diabet este foarte mare, iar prognosticul pentru pacienții cu insuficiență cardiacă este mai grav la cei cu diabet decât la cei fără diabet. Datele experimentale sugerează că diferite mecanisme contribuie la deteriorarea funcției sistolice și diastolice la pacienții cu diabet zaharat și că există o recunoaștere crescută a faptului că acești pacienți dezvoltă insuficiență cardiacă independentă de prezența bolii coronariene sau a factorilor de risc asociate acesteia. 

 

Recenta elucidare a mecanismelor disfuncției endoteliale și rigidității arteriale crescute la pacientul diabetic au impus noi mijloace de diagnostic al acestora și, în consecință, noi posibilități terapeutice. Disfuncția endotelială determina artere rigide, iar acestea favorizează hipertrofia ventriculară stânga și progresia spre cardiomiopatia diabetică.

 

La ora actuală există metode de măsurare a:
  • disfuncției endoteliale (măsurarea dilatatiei mediate de flux la nivelul arterei brahiale)
  • rigidității arteriale (cel mai simplu și mai reproductibil fiind măsurarea vitezei de circulație a undei pulsatile cu ajutorul unor aparate cum ar fi Complior sau Arteriograph-ul).
Indirect, rigiditatea arterială poate fi estimată din presiunea pulsului sau din măsurarea variației tensiunii arteriale.
 
Aceste măsurători permit:
 
1. definirea de noi ținte terapeutice  (adăugate țintelor “convenționale”) la pacientul diabetic pentru obținerea unei mai bune protecții cardiovasculare:
a. reducerea presiunii pulsului < 50 mm Hg
b. reducerea variabilității tensiunii arteriale.
 
2. utilizarea noilor metode în vederea urmăririi reducerii disfuncție endoteliale și a rigidității arteriale.
 
Implicațiile terapeutice constau în faptul că medicamentele care acționează pe disfuncția endotelială și reduc tensiunea arterială centrală (aortică) trebuie considerate că terapie principala în:
  • cardioprotectie (regresia hipertrofiei ventriculare stângi, efect anti-ischemic, reducerea progresiei spre insuficientă cardiacă);
  •   hipertensiunea arterială  sistolică izolată la vârstnici;
  •   boli cu rigiditate arterială crescută (diabetul zaharat, sindromul metabolic, etc).
O altă problemă la pacientul diabetic este dislipidemia aterogenă, caracterizată prin:
  • nivele crescute ale trigliceridelor,
  • nivele scăzute ale HDL-colesterol
  • concentrație crescută de particule de LDL mici și dense.
Tratamentul combinat cu statine și fenofibrat reprezintă opțiunea terapeutică principală la acești pacienți.
 
Efectele tratamentului constau în:
  • reducerea evenimentelor cardiovasculare majore,
  • reducerea complicațiilor microvasculare (oculare și renale).
  • Apariția formei farmacologice “nano” a fenofibratului aduce beneficii suplimentare: efecte independente de aportul alimentar și eficientă crescută în atingerea țintelor terapeutice (cu 11%).

 

În concluzie, pacientul diabetic reprezintă o problemă importantă de practică medicală. Abordul terapeutic complex include noi ținte terapeutice și controlul strict al dislipidemiei aterogene.
 

Prof. Dr. Dragoș Vinereanu, CARDIOGRUP – partener MEDICOVER

Surse:
Data publicării 02.10.2018