Poliartrita reumatoida: cauze, diagnostic si tratament

Poliartrita reumatoida este o boala inflamatorie cu evolutie indelungata care afecteaza articulatiile si care in anumite situatii poate determina modificari la nivelul tegumentelor, ochilor, plamanilor, inimii si sistemului vascular.
Poliartrita reumatoida: cauze, diagnostic si tratament

Cuprins

Poliartrita reumatoida reprezinta o patologie autoimuna cauzata de sinteza aberanta de anticorpi indreptati impotriva propriilor structuri ale organismului. Spre deosebire de osteoartrita, poliartrita reumatoida afecteaza cartilajele interarticulare, determinand inflamatie dureroasa si eroziune, care in timp duce la impotenta functionala a articulatiilor.

Factori de risc

Factorii de risc care contribuie la aparitia manifestarilor clinice specifice ale poliartritei reumatoide sunt:

  • Apartenenta la sex: a fost demonstrat faptul ca persoanele de sex feminin sunt mai frecvent afectate de aceasta patologie in comparatie cu sexul masculin
  • Varsta: poliartrita reumatoida poate fi intalnita la toate categoriile de varsta, insa debuteaza mai frecvent la persoanele de peste 40 de ani
  • Istoricul familial de artrita polireumatoida: persoanele care au rude diagnosticate cu aceasta afectiune autoimuna sunt mai susceptibile la dezvoltarea acestei boli fata de restul populatiei
  • Excesul ponderal: persoanele supraponderale prezinta risc crescut de a dezvolta poliartrita reumatoida in comparatie cu cele normoponderale
  • Fumatul creste riscul de aparitie al poliartritei reumatoide mai ales la persoanele care sunt predispuse genetic la aceasta boala.

Cauze poliartrita reumatoida

  • Principala cauza care favorizeaza aparitia poliartritei reumatoide este reprezentata de raspunsul imun exacerbat al organismului, indreptat impotriva structurilor proprii.
  • Pe langa sinteza de factor reumatoid si anticorpi anti-peptid ciclic citrulinat, sistemul imun este responsabil de generarea unui sindrom inflamator cronic, in cadrul caruia celulele fibroblastice si citokinele proinflamatorii interactioneaza cu tesuturile interarticulare, ceea ce determina eroziune osoasa si distructie locala a cartilajelor.
  • Progresia bolii este influentata de o varietate de celule cu activitate imunologica proinflamatorie reprezentate de limfocite B si T, monocite, macrofage, neutrofile, mastocite, celule dendritice, celule T reglatoare si sinoviocite fibroblast like.

Este important de mentionat faptul ca mecanismele de actiune care determina inflamatia sinovialei si distructia cartilajului articular nu sunt prezente in aceeasi masura la toti pacientii diagnosticati cu aceasta patologie, iar gradul de extindere al leziunilor difera de la caz la caz si de la o etapa la alta a patologiei.

Mai mult decat atat, in cazul pacientilor care sufera de artrita reumatoida, raspunsul imun aberant poate determina aparitia de leziuni inflamatorii cronice si la nivelul sistemului cardiovascular, renal, pulmonar si al sistemului nervos.

Mecanismele care realizeaza legatura intre poliartrita reumatoida si afectarea cardiovasculara includ prezenta mediatorilor inflamatori, modificari posttranslationale ale peptidelor/proteinelor sub influenta sistemului imun, modificari structurale si functionale ale lipoproteinelor, stres oxidativ crescut si disfunctie endoteliala.

Toate aceste mecanisme patologice determinate de catre poliartrita reumatoida se suprapun peste factorii de risc cardiovasculari conventionali reprezentati de obezitate, diabet zaharat, hipertensiune si fumat, favorizand aparitia de modificari ale endoteliului care pot duce la aparitia evenimentelor coronariene acute.

Afectarea cardiaca secundara reprezinta principala cauza de mortalitate la persoanele diagnosticate cu poliartrita reumatoida, insumand un total de 39.6% din numarul total de decese la aceasta categorie de bolnavi. Formele de poliartrita reumatoida cu activitate crescuta sunt asociate in mod frecvent cu hipertrofie ventriculara stanga si disfunctie diastolica, in contextul unor concentratii circulante crescute de interleukina 6.

Diagnostic

Poliartrita reumatoida poate fi dificil de diagnosticat in stadiile incipiente de evolutie din cauza similaritatii simptomatologiei cu alte patologii autoimune care evolueaza pe fondul unui status inflamator cronic.

Diagnosticul de artrita reumatoida este stabilit de catre medicul reumatolog pe baza informatiilor obtinute din anamneza, examenul clinic al pacientului si al investigatiilor paraclinice de laborator, care evidentiaza prezenta anticorpilor anti-CCP si al factorului reumatoid in serul pacientului. Chiar daca aceste investigatii de laborator nu prezinta specificitate de 100% pentru aceasta patologie, rezultatele testelor orienteaza clinicianul in confirmarea diagnosticului pe baza intrunirii unui scor alcatuit dintr-un set de criterii specifice bolii.

Suplimentar pot fi efectuate investigatii pentru evaluarea activitatii inflamatorii a bolii prin intermediul vitezei de sedimentare a hematiilor VSH si determinarilor proteinei C-reactive.

Investigatiile imagistice sunt efectuate cu scopul de urmarire a progresiei bolii in timp, prin evaluarea gradului de distructie la nivelul diferitelor articulatii. Rezonanta magnetica nucleara si ultrasonografia sunt utilizate pentru estimarea extinderii leziunilor la nivelul diferitelor organe si sisteme ale organismului.

Poliartrita reumatoida tratament

In prezent nu exista tratament curativ, care sa vindece poliartrita reumatoida, insa sunt disponibile variante terapeutice care contribuie la ameliorarea simptomatologiei pacientului si imbunatatirea calitatii vietii acestuia pe termen lung.

Principalele clase de substante utilizate in terapia pacientilor cu poliartrita reumatoida sunt reprezentate de:

  • Antiinflamatoare nesteroidiene - aceste preparate farmacologice reduc inflamatia si disconfortul dureros de la nivelul articulatiilor afectate si includ Ibuprofen, Diclofenac si Naproxen sodic
  • Medicatia corticosteroida: prednisonul reduce inflamatia si durerea articulara, incetinind procesele distructive autoimune de la acest nivel. Administrarea pe termen lung a acestor medicamente poate determina efecte adverse nedorite, reprezentate in special de pierderea de masa osoasa, acumularea de kilograme suplimentare sau diabet zaharat
  • Terapia non-biologica in cazul poliartritei reumatoide poate incetini procesele distructive de la nivel articular si cuprind hidroxicloroquina, sulfazalazina, leflunomida si metotrexatul. Efectele adverse ale acestor medicamente variaza de la caz la caz, dar in general sunt reprezentate de afectarea hepatica si infectii pulmonare severe
  • Terapia biologica are ca scop modificarea raspunsului biologic prin inhibarea anumitor substante chimice implicate in activarea sistemului imun. De obicei aceste substante sunt administrate in combinatie cu terapia non-biologica si sunt reprezentate de adalimumab, etanercept si infliximab. Efectele adverse cel mai frecvent intalnite in timpul tratamentului cu agenti biologici sunt reprezentate de reactii tegumentare la locul injectarii, infectii recurente, sindrom febril, cefalee si stare generala alterata
  • Inhibitorii kinazelor Janus (JAK inhibitors) apartin clasei de medicamente non-biologice utilizate pentru tratarea poliartritei reumatoide si sunt rezervate pacientilor care nu sunt eligibili pentru terapia biologica sau al celor neresponsivi la acest tip de medicatie. De regula, JAK inhibitors sunt administrati in combinatie cu metotrexatul, insa pot fi prescrisi si in monoterapie.
  • Tratamentul chirurgical in cazul poliartritei reumatoide este rezervat cazurilor neresponsive la medicatie care prezinta leziuni articulare extinse ce determina impotenta functionala severa cu afectarea calitatii vietii pacientului. Exista mai multe tipuri de interventii chirurgicale care pot fi utilizate pentru corectarea deformarilor articulare si ameliorarea durerii pacientului cu poliartrita reumatoida si anume:
  • inlocuirea articulatiilor prin insertia unui material protetic
  • fuzionarea si realinierea articulatiilor lezate de catre procesele inflamatorii cronice
  • reconstructia tendoanelor afectate in evolutia bolii.

In anumite situatii poate fi practicata o sinovectomie pentru ameliorarea durerilor la pacientii cu poliartrita reumatoida neresponsivi la tratamentul medicamentos in decurs de 12 luni de administrare. Artroplastiile articulare totale de genunchi, sold, incheietura mainii si cot pot reduce sindromul algic cu redobandirea mobilitatii si imbunatatirea calitatii vietii pacientului cu poliartrita reumatoida.

Regim alimentar recomandat in poliartrita reumatoida

Dieta ocupa un loc important in managementul pacientilor cu poliartrita reumatoida si poate gestiona inflamatia articulara atunci cand sunt respectate cateva reguli simple de alimentatie. Alimentele bogate in antioxidanti care contribuie la reducerea proceselor inflamatorii cronice specifice poliartritei reumatoide sunt reprezentate de fructe si legume proaspete, cereale integrale si alimentele bogate in acizi grasi nesaturati.

Data publicării 04.10.2022