Sedimentul urinar

Cuprins

Sediment urinar

Ce reprezinta sedimentul urinar?

Sedimentul urinar reprezinta o analiza de laborator care presupune identificarea la microscop a elementelor obtinute (leucocite, hematii, celule epiteliale, mucus urinar, levuri, cilindrii, cristale, saruri, spermatozoizi Trichomonas vaginalis) dupa centrifugarea si decantarea unei probe de urina proaspat emisa. Examinarea sedimentului urinar se poate face prin metoda automata care utilizeaza citometria in flux cu florescenta sau in mod clasic cu ajutorul microscopului optic cu ajutorul caruia sunt analizate mai multe campuri succesiv pentru identificarea elementelor fiziologice sau al celor patologice in sedimentul urinar.

Analiza sedimentului urinar urmareste identificarea urmatorilor parametri:

  • Celulele epiteliale: apar in sedimentul urinar ca urmare a descuamarii fiziologice a uroteliului si pot fi impartite in functie de provenienta lor in epitelii tubulare renale, tranzitionale si scuamoase; prezenta unui numar mic de celule epiteliale in urina nu prezinta semnificatie patologica, in timp ce un numar crescut al acestora poate fi sugestiv pentru procesele inflamatorii de la nivelul tractului urinar (insuficienta renala acuta, tumori renale maligne).
  • Hematii in urina: eritrocitele din urina pot proveni de la nivel inalt al tractului urinar sau din partea inferioara a acestuia, insa in anumite situatii acestea pot contamina accidental proba de urina la femeile aflate in perioada menstruatiei; prezenta eritrocitelor dismorfice (deformate) sugereaza originea inalta de la nivel glomerular al acestora in timp ce hematiile proaspete provenite de la nivelul tractului urinar inferior prezinta aspect tipic de disc biconcav anucleat refringent in lumina microscopului.

Prezenta unui numar scazut de hematii in sedimentul urinar nu are semnificatie patologica, insa numarul mare al acestora este sugestiv pentru glomerulonefrita, necroza tubulara acuta, tumori ale tractului urinar.

  • Leucocite: prezente sub forma polimorfonuclearelor izolate sau grupate, aceste celule au semnificatie patologica atunci cand apar in numar mare si sugereaza prezenta unei inflamatii sau a unui proces infectios la nivelul tractului urinar sau non infectios (glomerulonefrita, acidoza tubulara, deshidratare).
  • Cristale: in urina proaspat emisa nu apar de obicei cristale, insa in cazul probelor tinute mai mult timp la temperatura camerei, acestea pot aparea in urma agreagarii diferitilor compusi biologici;

Cristalele cel mai frecvent izolate la nivelul sedimentului urinar sunt reprezentate de catre: cristale de acid uric (guta, metabolism purinic accelerat, stari febrile, nefrite acute), cristale de oxalat de calciu (fiziologic dupa consum de spanac, usturoi, portocale, vitamina C, sparanghel, patologic in prezenta calculilor urinari, afectiuni hepatice, afectiuni renale cronice severe), uratii amorfi de Na, Mg, K si Ca alaturi de cristalele de acid hipuric si sulfat de calciu nu prezinta semnificatie clinica, cristale de cistina (cistinurie congenitala), cristale de leucina (sindrom Fanconi, afectiuni hepatice severe), cristale de leucina (afectiuni hepatice) si tirozina (tirozinoza), cristale de colesterol (leziuni tisulare extinse din nefroze si nefrite);

In urina alcalina pot aparea fosfati amoniaco-magnezieni, fosfati amorfi, carbonat de calciu, biurati de amoniu; cristalele medicamentoase din urina apar dupa administrarea de antibiotice sau substante de contrast radioopace;

  • Spermatozoizi: prezenta spermatozoizilor in sedimentul urinar se datoreaza emisiilor nocturne de sperma, convulsiilor epileptice sau afectiunilor aparatului genital (ejaculare retrograda) la barbati; in mod accidental pot contamina proba de urina recoltata dupa contact sexual atat la barbati cat si la femei.
  • Levuri: apar in urina in candidozele urogenitale in special la diabetici si la pacientii cu imunitate scazuta; pot contamina accidental urina avand provenienta cutanata sau vaginala.
  • Filamente de mucus: mucusul urinar abundent sugereaza prezenta inflamatiilor sau iritatiilor tractului urinar de cauza infectiosa sau non infectioasa (boli inflamatorii sistemice, eliminare de calculi urinari).
  • Cilindrii urinari: reprezinta mulaje ale tubilor uriniferi si apar in conditii de staza urinara, aciditate crescuta si prezenta in numar mare a proteinelor serice; prezenta cilindrilor urinari este asociata de obicei cu proteinurie si indica intotdeauna boli renale de tipul afectiunilor glomerulare, tubulare si infectioase de tip inalt.

In functie de compozitia lor, cilindrii urinari pot fi de tip hialin (fiziologic pot aparea in numar mic in timp ce cantitatile crescute sunt asociate efortului fizic intens si starilor de deshidratare) , leucocitari (in pielonefrite acute, nefrite interstitiale, nefrita lupica, glomerulonefrita), eritrocitari (traumatisme renale, glomerulonefrite), granulosi (tranzitoriu dupa efort fizic intens si patologic in afectiuni renale decompensate), epiteliali (dupa administrarea medicatiei cu efect nefrotoxic sau dupa infectii virale cu Citomegalovirus, virusuri hepatice), cerosi (insuficienta renala cronica severa, hipertensiune maligna, amiloidoza renala, nefropatie diabetica), grasosi (sindrom nefrotic, glomeruloscleroza diabetica, nefroza lipoida, lupus).

  • Trichomonas vaginalis: un parazit cu transmitere sexuala care poate aparea in urina in cazul infectiilor genitale severe;
  • Oua de Enterobius vermicularis si rar parazit adult.

Cand este indicata realizarea sedimentului urinar?

Sedimentul urinar este utilizat in scopul depistarii si monitorizarii principaleleor afectiuni renale sau ale tractului urinar inferior alaturi de examenul biochimic pe strip al urinii.

Ce trebuie sa stiu inainte de investigatie?

Pentru realizarea sedimentului urinar pacientul trebuie sa recolteze o proba de urina emisa spontan intr un recipient de unica folosinta (urocultor). Se recomanda recoltarea primei urini de dimineata dupa efectuarea unei toalete riguroase a zonei intime.

Care sunt rezultatele sedimentului urinar?

Valorile de referinta pentru sedimentul urinar cu privire la parametrii urmariti sunt cuprinse intre urmatoarele intervale fiziologice:

Parametru

Valoare de referinta

Eritrocite

0-1/hpf

Leucocite

1-4/hpf

Celule epiteliale scuamoase

1-15/hpf

Celule epiteliale tranzitionale

0-5/hpf

Celule tubulare renale

Nedetectabil

Cilindrii hialini si granulosi

0-2/hpf

Alti cilindrii

Nedetectabil

Cristale, bacterii, levuri

Nedetectabil

Hpf - camp microscopic de putere mare.

In functie de numarul elementelor pe camp microscopic se pot utiliza urmatoarele modalitati de exprimare:

  • Rare: 1-4 elemente/hpf;
  • Relativ frecvente: 5-15 elemente/hpf;
  • Frecvente: 15-50 elemente/hpf;
  • Foarte frecvente: >50 elemente/hpf.

Termenii de hematurie microscopica si respectiv de piurie sunt utilizati in cazul in care campul microscopic este plin de hematii/leucocite.

Afla mai multe: