Displazie de sold la copii si adulti

Displazia soldului reprezinta o afectiune in care exista o nepotrivire intre dimensiunea capului femural si adancimea acetabulului la nivelul bazinului. Aceasta anomalie de dezvoltare la nivelul soldului este insotita de regula de laxitate ligamentara si se manifesta prin instabilitatea articulatiei membrului inferior de partea interesata.
Displazie de sold la copii si adulti

Este de mentionat faptul ca in literatura de specialitate, termenul de displazie congenitala de sold se refera la o dezvoltare articulara deficitara prezenta inca de la nastere, in timp ce displazia de dezvoltare a soldului implica existenta unei instabilitati articulare in absenta unei anomalii de dezvoltare.

Displazia congenitala de sold este o patologie destul de frecvent intalnita in ortopedia pediatrica fiind diagnosticata la aproximativ 1-2 nou-nascuti din 1.000 de nasteri, in timp ce instabilitatea usoara a articulatiei soldului afecteaza aproximativ 40% din sugari. Incidenta cea mai crescuta a patologiei este inregistrata in cadrul populatiei de nou-nascuti de sex feminin cu prezentatie pelvina la nastere.

Cuprins

Cauze displazie de sold

Principalele cauze de aparitie ale afectiunii include:

  • Primiparitatea (prima sarcina a mamei)
  • Fetii cu greutate mare
  • Apartenenta la sexul feminin
  • Prezentatia pelvina
  • Antecedentele familiale ale patologiei.
  • Oligohidroamniosul (lichid amniotic in cantitate mica) si sarcina gemelara favorizeaza limitarea miscarilor fatului in uter si poate cauza adoptarea unor pozitii vicioase ce au ca efect aparitia displaziei de sold, dar si al altor afectiuni congenitale.

Displazia de dezvoltare a soldului care apare dupa nastere poate fi cauzata de infasarea stransa a sugarului pe durata primelor luni de viata, care deformeaza articulatiile soldului, flexibile in mod fiziologic dupa nastere pentru o scurta perioada de timp.

Luxatia teratologica este diagnosticata la pacientii cu malformatii congenitale severe care includ agenezia lombosacrata sau anumite patologii neuromusculare de tipul mielomeningocelului si artrogripozei.

Displazia de sold fara subluxatie nu asociaza de regula modificari de tip degenerativ inainte de incheierea celei de-a patra decada de viata, in aceste situatii patologia fiind diagnosticata in jurul varstei de 50 de ani. In cazul persoanelor care prezinta displazie de sold cu subluxatie severa, modificarile artritice pot debuta imediat dupa incheierea proceselor de maturare ale scheletului la adultii de varsta tanara.

Factori de risc displazie de sold nou-nascuti

Displazia de sold si instabilitatea articulatiei acestuia pot aparea sub influenta unei serii de factori de risc care se refera atat de organismul matern (factori intrauterini), cat si la ereditate, apartenenta la sex a fatului (sexul feminin este de 4 ori mai afectat) si prezentatia acestuia.

Semne displazie de sold la nou-nascuti si copii mici

Principalele modificari care pot ridica suspiciunea unei displazii de sold in prima luna de viata include:

  • Asimetria pliurilor inghinale
  • Laxitatea anormala a soldului insotita de flexia articulatiei genunchiului si limitarea abductiei (dificultatea de a departa membrele inferioare).
  • Obtinerea unui rezultat pozitiv la efectuarea manevrelor Ortolani si Barlow constituie indicatie pentru efectuarea unei ecografii de șold a sugarului/copilului mic.

In perioada de sugar pana la debutul mersului, principalele semne ale displaziei de sold includ scurtarea membrului inferior de partea articulatiei afectate in cazul in care afectiunea este unilaterala (displazia de sold bilaterala este simetrica si poate fi dificil de observat), asimetria pliurilor muschilor fesieri si limitarea variabila a miscarilor articulatiei soldului.

La copilul de peste un an mersul debuteaza tardiv si este schiopatat in afectarea monoarticulara sau leganat in displazia de sold bilaterala. Inegalitatea dintre cele 2 membre inferioare genereaza deformarea pelvisului sau aparitia scoliozei compensatorii (deformarea coloanei vertebrale).

Displazia congenitala de sold – diagnostic

Diagnosticul displaziei de sold este stabilit de catre medicul neonatolog si mai tarziu, de catre cel de ortopedie pediatrica cu ajutorul examenelor clinice regulate efectuate la 72 de ore dupa nastere, la 6 si respectiv 8 saptamani dupa nastere. In cazul in care exista suspiciunea unei displazii ale articulatiei soldului, medicul specialist recomanda efectuarea unei ecografii de sold a sugarului la 4-6 saptamani dupa nastere. Este important de mentionat faptul ca ecografia de sold poate fi efectuata pana la varsta de 5-6 luni a sugarului cand apare nucleul de crestere al capului femural care limiteaza investigatia.

Screeningul pentru depistarea displaziei de sold in primele luni de viata este recomandat sugarilor care asociaza antecedente familiale ale afectiunii, celor cu prezentatie pelvina (pozitie anormala in uter in care fatul are fesele sau picioarele orientate catre canalul de nastere) sau celor care provin din sarcini gemelare ori cu mai mult de 2 feti.

Screeningul pentru displazie de sold este esential pentru initierea tratamentului si obtinerea unui rezultat terapeutic favorabil. Depistarea si tratarea precoce a acestei afectiuni previne riscul de aparitie al complicatiilor ulterioare pe fondul degenerarii articulare care cauzeaza disconfort pacientului adult si afecteaza calitatea vietii zilnice a acestuia.

Simptome displazie de sold adulti

Simptomul cardinal al displaziei de sold la adult este durerea care poate fi localizata la nivelul articulatiei afectate (in zona inghinala) sau poate iradia in regiunea lombara, in special dupa parcurgerea unor distante mari pe jos. La pacientii varstnici, durerea de genunchi poate aparea secundar modificarii mecanicii articulare a soldului si a distribuirii necorespunzatoare a greutatii corporale la nivelul membrului inferior afectat.

Diagnosticul displaziei de sold la adulti

Diagnosticul displaziei de sold la adult este formulat pe baza informatiilor obtinute din anamneza, examenul clinic al pacientului si investigatiile imagistice care de regula presupun efectuarea unei radiografii ale bazinului in 2 incidente. In anumite situatii, medicul ortoped poate recomanda realizarea unui CT care poate oferi o reconstructie tridimensionala a articulatiei coxofemurale cu posibilitatea de masurare a diametrului canalului femural.

Tratament displazie de sold la bebelusi

Tratamentul are ca scop obtinerea unei pozitionari fiziologice a capului femural in acetabul si stabilizarea articulatiei soldului, aceste rezultate putand fi obtinute cu ajutorul tratamentului conservator (aparat gipsat, hamuri) sau chirurgical in conformitate cu severitatea manifestarilor pacientului. Optiunile de tratament ale displaziei de sold la nou-nascut si sugar variaza in functie de varsta pacientului si severitatea afectiunii, insa de regula, instabilitatea minora a soldului se remite spontan (fara tratament) in decursul primelor 2 saptamani de viata.

Pana la implinirea varstei de 3 luni, corectia displaziei de sold implica mentinerea pozitiei corecte a soldului cu ajutorul unor dispozitive medicale de tipul hamurilor Pavlik, aparatului Becker, ortezelor Tubingen, Lorrach sau alte modalitati de imobilizare recomandate de catre medicul curant.

Tratamentul sugarilor cu varsta cuprinsa intre 4 luni si 1 an poate implica imobilizarea la pat a pacientului si tractiunea continua timp de 10-14 zile a membrelor inferioare cu ajutorul unor greutati suspendate de un cadru special, pentru repozitionarea capului femural in acetabul. Incepand de la varsta de 6 luni pana la cea de 1 an, reducerea inchisa urmata de mobilizarea cu ajutorul aparatului gipsat pelvipedios constituie metoda de tratament de electie datorita cresterii nivelului de activitate al celui mic care impiedica obtinerea unui raspuns terapeutic favorabil cu ajutorul hamurilor.

Tratament chirurgical displazie de sold

Reducerea chirurgicala a displaziei de sold este rezervata sugarilor cu varsta mai mare de 6 luni care nu au raspuns favorabil la terapia de tip conservator si consta in repozitionarea capului femural la nivelul acetabului. Interventia chirurgicala se efectueaza in conditii de anestezie generala si poate fi de tip antero-lateral (incizie pe linia chilotului) sau cu reducere deschisa in conformitate cu particularitatile fiecarui caz in parte.

Tratamentul chirurgical se adreseaza în mod frecvent adultilor cu displazie de sold si este individualizat in conformitate cu prezenta sau absenta modificarilor articulare de tip degenerativ si poate consta in osteotomie sau protezarea soldului.

Complicatii displazie de sold netratata

Principalele complicatii care pot surveni la adultii tineri ca urmare a evolutiei nefavorabile a displaziei de sold includ:

  • Durere cronica
  • Instabilitate la nivelul articulatiei
  • Osteoartrita timpurie
  • Diferenta de lungime intre cele doua membre inferioare
  • Limitarea mobilitatii articulare si a gradului de activitate fizica.

Displazia de sold constituie o patologie complexa de etiologie multifactoriala care nu poate fi prevenita intotdeauna, insa exista o serie de masuri care pot fi adoptate pentru diminuarea riscului de aparitie al acesteia si anume:

  • Monitorizarea atenta a dezvoltarii articulatiei soldului
  • Educarea parintilor cu privire la pozitionarea corecta a sugarului
  • Identificarea factorilor predispozanti si corectarea timpurie a acestora in masura in care acestia sunt influentabili.

 

Referinte:

Data publicării 08.01.2025