Eritem: cauze, tipuri, diagnostic si tratament

Eritemul reprezinta o modificare localizata sau difuza la nivelul tegumentului ce se manifesta prin inrosirea datorate hiperemiei (dilatarii vaselor sangvine cutanate). Acesta se remite la apasarea cu degetul si reapare imediat dupa incetarea acesteia.

Cuprins

Tipuri de eritem
Eritem - cauze frecvente
Simptome frecvent asociate eritemului
Diagnosticul dermatologic al eritemului
Tratament eritem
Cum sa ne protejam pielea

Tipuri de eritem

In functie de modul de dispunere, modificarea se poate prezenta sub forma de placarde/ scarlatiniforme, eritem maculos (rozeoliforme sau morbiliforme) sau eritem figurat, in conformitate cu aspectul/figura realizata (inelar, geografic, in tinta).

Topografia eritemului constituie o alta particularitate, in functie de care acesta poate fi clasificat dupa cum urmeaza:

Eritem generalizat cauzat de administrarea unei anumite substante medicamentoase sau asociate unei patologii de tipul scarlatinei, rujeolei, rubeolei, sifilisului si nu numai;
Eritem localizat asociat actiunii unui factor fizic (insolatie, expunerea la radiatii ionizante), chimic (arsura chimica), infectios (erizipel, intertrigo) sau unei patologii dermatologice specifice (lupus eritematos diseminat LES, dermatomiozita).

Eritem - cauze frecvente

Etiologia eritemului este complexa si poate fi clasificata in mai multe categorii distincte dupa cum urmeaza:

Cauze infectioase

Infectii virale cauzate de Herpes simplex, adenovirus, citomegalovirus, enterovirus, echovirus, Epstein Barr, virusuri hepatice A, B, C, influenza, parvovirus B19, virusul varicelo zosterian;
Infectii bacteriene cauzate de Mycoplasma penumoniae si Streptococcus spp., Treponema pallidum, Salmonella, Staphylococcus, Legionella, Borrelia, Mycobacterium leprae;
Infectii fungice sau cele cauzate de rickettsii;

Cauze medicamentoase

Antiinflamatoare nesteroidiene;
Antibiotice - penicilina, sulfonamide;
Antiepileptice - fenitoina, barbiturice;
Alte substante farmacologice - statine, inhibitori de TNFα, vaccin anti COVID19, anti diftero tetanic, oral antipoliomielita;

Factori externi care pot fi reprezentati de radiatiile solare (arsurile solare), caldura, frictiunea pielii la contactul cu vestimentatia;
Factori emotionali
Afectiuni cu manifestare sistemica - sarcoidoza, tuberculoza, lupus eritematos sistemic, patologii oncologice.

Simptome frecvent asociate eritemului

In anumite situatii, eritemul se poate manifesta si la nivelul mucoasei orale, insa de regula, modificarile intereseaza doar tegumentul. Atunci cand apar, leziunile mucoasei bucale care insotesc eritemul se pot manifesta sub forma de blistere (vezicule cu lichid), pseudomembrane albicioase, cruste hemoragice la nivelul buzelor sau eroziuni ale mucoasei jugale sau ale palatului moale. De regula, leziunile mucoaselor apar simultan cu eritemul cutanat, insa exista si cazuri in care acestea preced manifestarile cutanate.

In functie de etiologia care ii determina aparitia, eritemul poate fi insotit de alte manifestari clinice care includ: stare generala alterata, oboseala, sindrom febril, sindrom algic nespecific, tuse, durere in gat, durere toracica, varsaturi, diaree.

Diagnosticul dermatologic al eritemului

Diagnosticul eritemului este stabilit de catre medicul dermatolog prin intermediul examenului clinic al pacientului pentru determinarea extinderii, formei, culorii si distributiei leziunilor si al anamnezei amanuntite.

Stabilirea etiologiei eritemului se realizeaza cu ajutorul investigatiilor de laborator care variaza in conformitate cu restul manifestarilor clinice ale pacientului care insotesc eritemul. Investigatiile de laborator care pot fi utilizate pentru determinarea etiologiei eritemului pot cuprinde hemoleucograma cu formula leucocitara, viteza de sedimentare a hematiilor, paneluri de alergeni, teste rapide/serologice/de tip PCR pentru identificarea agentilor infectiosi din probele biologice ale pacientului.

Biopsia tegumentara constituie o metoda invaziva de diagnostic a eritemului, rezervata pacientilor în cazul carora nu se poate identifica o etiologie evidenta a eritemului.

Tratament eritem

Tratamentul eritemului este de regula etiologic si se adreseaza cauzei care ii induce aparitia la nivelul tegumentului, putand include antibiotice, antifungice si antivirale in cazul in care infectia se afla in primele zile de evolutie. Tratamentul topic al eritemului poate fi realizat cu antiseptice pentru a preveni suprainfectarea leziunilor buloase, apa de gura antibacteriana pentru leziunile de la nivelul cavitatii bucale, corticosteroizi si unguente cu anestezic pentru diminuarea disconfortului algic asociat.

Alaturi de unguentele pe baza de corticosteroizi, antihistaminicele diminueaza pruritul asociat eritemului si previne aparitia leziunilor de grataj cu risc de infectare bacteriana. Deshidratarea accentuata si deficitele protein calorice severe asociate leziunilor de la nivelul cavitatii bucale ale pacientului cu eritem pot necesita admisie intr-o unitate spitaliceasca pentru instituirea nutritiei parenterale.

Remediile naturiste pentru tratarea eritemului includ, de obicei, topice pe baza de aloe vera si ulei de cocos, bai cu bicarbonat de sodiu si aplicarea de comprese cu ceai de musetel pentru calmarea pruritului si limitarea extinderii leziunilor. Trebuie mentionat ca in cazul unei etiologii infectioase ale eritemului, aceste remedii naturiste nu functioneaza, fiind necesara instituirea tratamentului specific agentului patogen implicat.

Cum sa ne protejam pielea

Limitarea expunerii la radiatii solare, evitarea bronzarii la solar, utilizarea produselor de igiena blande cu pielea, aplicarea regulata a unei lotiuni/creme hidratante si adoptarea unei vestimentatii corespunzatoare care sa previna aparitia iritatiilor tegumentare constituie doar o parte din recomandarile de ingrijire a pielii. Hidratarea corespunzatoare prin consumul de apa in cantitate suficienta pentru a raspunde necesitatilor organismului, reducerea nivelului de stres si respectarea programului de somn reprezinta alte masuri care contribuie la mentinerea sanatatii pielii.

Leziunile tegumentare care necesita prezentarea la medicul dermatolog pot fi clasificate in mai multe categorii dupa cum urmeaza:

Leziuni primare care apar pe fondul unui tegument sanatos ca o reactie la actiunea unei serii de factori externi/interni:
Infiltrative - macula, papula, tubercul, nodozitate;
Exudative - vezicula, bula, pustula, urtica;
Leziuni secundare care reprezinta rezultatul rezorbtiei leziunilor primare sau se manifesta in contextul unei patologii organice - macule secundare, eroziunea, ulceratia, fisura, excoriatia, scuama, crusta, cicatricea, vegetatia si lichenificatia.

O descriere succinta a principalelor tipuri de leziuni dermatologice enumerate anterior este utila pentru a recunoaste necesitatea de prezentare la medicul specialist si cuprinde:

Macula sau pata reprezinta o modificare de coloratie a pielii care nu implica schimbari ale reliefului situandu-se in acelasi plan cu pielea. Din aceasta categorie de leziuni fac parte maculele pigmentare si cele vasculare;
Papula, o leziune cutanata primara, infiltrativa, proeminenta, circumscrisa, care se remite cu aparitia unei macule. Din aceasta categorie fac parte papulele epidermice, dermice si cele dermo-epidermice;
Tuberculul constituie o leziune primara cauzata de un infiltrat specific denumit granulom situat in dermul profund, de dimensiunea unei gamalii de ac pana la un bob de mazare, care prezinta evolutie lenta si distructiva. Leziunea prezinta contur circumscris si poate conflua in placi sau placarde infiltrative. Aceasta regreseaza prin rezorbtie formand atrofie cicatriceala de culoarea aramie sau rosu violaceu;
Nodozitatea constituie o leziune primara nodulara alcatuita din infiltrat celular masiv dermo-epidermic asociat cu fenomene de vascularita;
Vezicula constituie o leziune primara exudativa cavitara, cu dimensiuni mai mici de 0.5 cm, formata dintr-o colectie de lichid sero citrin localizata in epiderm. Veziculele pot prezenta dispunere individuala sau pot conflua;
Bula reprezinta o leziune primara exudativa cavitara cu diametru mai mare de 0,5 cm, cu un continut initial sero citrin care devine ulterior hemoragic dupa patrunderea in derm. In cazul suprainfectarii bacteriene, bula se transforma in pustula;
Pustula este o leziune primara cu continut purulent de marime variata care poate fi localizata epidermal sau dermal profund;
Urtica reprezinta o leziune primara exudativa dar necavitara care apare ca urmare a vasodilatatiei si este insotita de exoseroza si edem al papilelor dermice. Caracteristica definitorie a acestei leziuni este efemeritatea (aparitia rapida a leziunii in decurs de cateva minute si disparitia in totalitate in decurs de maxim 24 de ore);
Maculele pigmentare secundare includ leziuni maculare care apar ca urmare a regresiunii elementelor primare sau secundare si pot fi hiperpigmentate sau hipopigmentate;
Eroziunea reprezinta o leziune secundara care asociaza defect superficial al pielii datorat pierderii de substanta in limita epidermului;
Ulceratia constituie un defect profund cu pierdere de substanta, inclusiv a dermului si hipodermului, uneori cu interesarea aponevrozei, muschilor si oaselor;
Excoriatia constituie o pierdere de substanta cu aspect liniar sau punctiform acoperita de cruste hematice cauzata de regula de grataj (scarpinare) autoprovocat de prurit (mancarimi ale pielii);
Fisura sau ragada reprezinta un defect liniar al tegumentului care se datoreaza unui proces inflamator sau de pierdere a elasticitatii pielii, dispusa in proximitatea orificiilor naturale sau ale pliurilor;
Scuamele reprezinta celule cornoase exfoliate care apar ca rezultat al dereglarii procesului de keratinizare; scuama rezulta dintr-un proces de turnover accelerat (reinnoirea celulelor pielii scade de la 24-48 de zile la 3-5 zile);
Crusta reprezinta un exudat uscat care se formeaza prin solidificarea unor secretii patologice de la suprafata tegumentului (ser, puroi, sange) si apare in evolutia leziunilor cutanate primare (vezicula, bula, pustula) sau secundare (eroziune, ulcer);
Cicatricea reprezinta o leziune secundara care se datoreaza unui proces distructiv care favorizeaza inlocuirea tesutului cutanat afectat cu tesut conjunctiv de neoformatie;
Vegetatia reprezinta excrescente papilomatoase grupate care apar ca urmare a proliferarii papilelor dermice sau prin hiperplazia stratului malpighian si pot fi veneriene cauzate de infectia cu HPV sau secundare datorate unor procese inflamatorii cronice supurative;
Lichenificarea reprezinta ingrosarea pielii cu pierderea elasticitatii si accentuarea cadrilajului care este insotita de hiperpigmentatie, descuamare si uscaciune.