Neuropatia periferica: cauze, simptome si tratament

Neuropatia periferica reprezinta o tulburare a sistemului nervos periferic care asociaza o serie de manifestari care determina slabiciune musculara, amorteala si sindrom algic la nivelul membrelor superioare si inferioare.
Neuropatia periferica: cauze, simptome si tratament

Cuprins

Ce reprezinta neuropatia periferica?

Neuropatia periferica reprezinta o tulburare a sistemului nervos periferic care asociaza o serie de manifestari ce determina slabiciune musculara, amorteala si sindrom algic (durere) la nivelul membrelor superioare si inferioare.

Care sunt cauzele neuropatiei periferice?

Neuropatia periferica este determinata de lezarea terminatiilor nervoase de la nivelul membrelor superioare si inferioare cauzate de traumatisme (traumatisme compresive, sectionare), dezechilibre metabolice, infectii sau expunere la toxine. Cea mai frecventa etiologie a polineuropatiei periferice este intalnita in practica medicala in cazul pacientilor diagnosticati cu diabet zaharat. Neuropatia periferica genetica reprezinta o forma de boala rar intalnita favorizata de anumite mutatii genetice care determina aparitia afectiunii Charcot Marie Tooth.

Lezarea traumatica a terminatiilor nervoase regasite la nivelul membrelor superioare si inferioare se poate produce in urma accidentelor rutiere, compresiei nervoase datorate dezvoltarii de procese tumorale maligne sau benigne, sindromului de compartiment (compresia nervoasa se datoreaza redistribuirii lichidului interstitial la nivelul diferitelor compartimente anatomice ale mainii sau piciorului) sau postchirurgical.

In anumite situatii, afectarea terminatiilor nervoase poate surveni in urma tratamentului chimioterapic specific patologiilor tumorale cu diverse localizari. Infectiile cu Epstein Barr, virusul hepatitei C, HIV sau cele care determina boala Lyme si zona zoster reprezinta alti factori care pot determina aparitia neuropatiilor periferice. Alte cauze implicate in aparitia neuropatiilor periferice dobandite sunt reprezentate de consumul excesiv de alcool, alimentatia precara sau deficitul aportului vitaminic.

Neuropatia periferica: cauze, simptome si tratament

Simptomele neuropatiei periferice

Simptomele care alcatuiesc tabloul clinic al pacientilor cu neuropatie periferica variaza de la caz la caz in functie de tipologia afectiunii dupa cum urmeaza:

  • Mononeuropatia afecteaza un singur nerv si determina aparitia de parestezii unilaterale in teritoriul anatomic deservit de acesta, fiind intalnita in sindromul de tunel carpian, paralizia nervului ulnar, radial ori peronier;
  • Mononeuropatia multipla se datoreaza afectarii a mai mult de 2 radacini nervoase si poate implica uneori in mod secvential mai multe structuri nervoase, purtand denumirea de mononeuropatie multiplex;
  • Polineuropatia reprezinta o tulburare generalizata a inervatiei periferice intalnita in mod frecvent la diabetici (neuropatia diabetica) si in cadrul sindromului Guillan Barre.

Afectiunea debuteaza progresiv in marea majoritate a cazurilor si determina aparitia senzatiei de amorteala la nivelul mainii sau piciorului cunoscuta ca “amorteala in manusa sau in soseta”, caracterul simptomelor unilateral sau bilateral fiind dat de numarul de traiecte nervoase afectate -mono sau polineuropatie. Pe langa parestezii, manifestarile senzitive in cadrul neuropatiei periferice mai includ sensibilitate tactila la nivelul membrului afectat, durere intensa care prezinta caracter de arsura, pulsatie sau lancinant (senzatie de injunghiere).

Manifestarile motorii in cadrul neuropatiei periferice sunt reprezentate de slabiciune musculara la nivelul membrului afectat care determina dificultate de coordonare a miscarilor si pierderea echilibrului, alaturi de crampe musculare si atrofii musculare.

Afectarea nervilor autonomi in evolutia neuropatiilor periferice determina aparitia transpiratiilor, sensibilitatii termice accentuate la temperaturi ridicate, modificari ale tensiunii arteriale si incontinenta urinara si/sau fecala.

Diagnosticul de neuropatie periferica

Datorita etiologiei plurifactoriale, diagnosticarea neuropatiilor este uneori greu de efectuat, insa poate fi stabilit cu ajutorul anamnezei si examenului clinic neurologic al amanuntit al pacientului, urmate de realizarea de investigatii paraclinice reprezentate de:

  • Electromiograma (EMG) utilizata pentru identificarea neuropatiilor senzitive, motorii sau autonome; investigatia poate preciza aspectul lezional de tip axonal sau demielinizant, distributia leziunilor si progresia bolii;
  • Analizele de laborator confirma etiologia neuropatiilor periferice prin identificarea afectiunilor metabolice (diabet zaharat), hipofunctiei tiroidiene, patologiilor autoimune (sindrom Sjogren, lupus eritematos sistemic, artrita reumatoida), infectiilor (borelioza, hepatite, HIV) si a intoxicatiilor prin expunere accidentala la substante toxice.

Tratamentul neuropatiei periferice

Tratamentul etiologic al neuropatiilor periferice se adreseaza patologiilor de fond care favorizeaza aparitia manifestarilor specifice si poate include substitutie hormonala in cazul hipofunctiei tiroidiene, antidiabetice si/sau insulina pentru tratarea diabetului, excizie si decompresie chirurgicala in cazul tumorilor, antibiotice sau antivirale sistemice pentru remiterea infectiilor bacteriane ori virale.

Terapia simptomatica are ca scop reducerea manifestarilor specifice neuropatiei periferice cu ajutorul antiinflamatoarelor, antidepresivelor triciclice sau anticonvulsivantelor. Terapia neuromodulatoare utilizeaza stimulatori ai maduvei spinarii si electroterapie pentru imbunatatirea functiei senzitive si motorii la nivelul segmentelor periferice afectate.

 

Afla mai multe:

Data publicării 07.03.2022
Data ultimei actualizari 08.03.2022