Rolul medicului pediatru – un interviu cu Prof. Dr. Eovelina Moraru

Prof. Dr. Eovelina Moraru este Medic Primar in Imunologie si Alergologie pediatrica, specialist Gastroenterologie, Hepatologie si Nutritie, supraspecializat Hepatologie, medic primar Pediatrie si ofera consultatii in cadrul Clinicii Medicover din Iasi.
pediatru
Rolul medicului pediatru

Specialitatea de pediatrie implica foarte multa responsabilitate, empatie si acuratete in afirmarea unui diagnostic, dar si in monitorizarea tratamentului. Pediatrul trateaza starile de boala sau ofera asistenta de prevenire pentru copii din primele ore de la nastere si pana la 18 ani.

A fi pediatru este o onoare, o mare responsabilitate si nu este simplu, nu este facil si doar o placere. Este mereu un prilej de dedicare si de satisfactie deoarece copiii sunt purtatorii idealurilor umane.

 

Cine si ce este medicul pediatru?

Simplu spus, medicul pediatru este specialistul care s-a pregatit, in urma unui examen de rezidentiat, timp de 5 ani pentru a trata pacienti de la ziua 0 si pana la majorat. Evident, el este mult mai mult decat atat. Orice specialitate are aspecte multidisciplinare, iar in pediatrie acestea nu lipsesc.

Pediatria incepe cu neonatologia si continua cu rolul pe care il are medicul de familie, cu vizite la cabinet si la domiciliu pentru a supraveghea evolutia nou-nascutilor; specialistul in pediatrie lucreaza fie intr-o policlinica, fie intr-un spital. El nu face vizite la domiciliu, aceasta este exclusiv responsabilitatea medicului de familie. Asadar, cand copilul se naste, este inregistrat la medicul de familie, care va supraveghea adaptarea, cresterea, vaccinarile, profilaxia rahitismului si va asista copilul si familia in cazul unor eventuale imbolnaviri.

Atunci cand medicul de familie se simte depasit de o situatie, in raport cu pacientul, in functie de ghiduri, de indicatii sau circumstante de severitate a bolii, face o trimitere la specialist in spital sau alte cabinete. La pediatru se trimite orice copil care are o problema ce depaseste competenta medicului de familie ori atunci cand este nevoie de investigatii suplimentare sau de terapii speciale pe care le face si le initiaza pediatrul.

La randul sau, medicul de familie primeste de la pediatru, unde un copil a fost consultat intr-o clinica de specialitate, o scrisoare medicala prin care sunt facute recomandari pe care el le va urma, inclusiv informatii referitoare la urmatorul control de specialitate.

Intre pediatru si medicul de familie trebuie sa fie o colaborare foarte buna.

In ultima perioada, in pediatrie s-au dezvoltat sub-specialitati precum: cardiologie, pneumologie, imunologie, nefrologie, gastroenterologie, oncologie hepatologie, boli genetice, neurologie, psihiatrie etc. Aceasta permite, de fapt, o aprofundare si o acuratete necesare pentru aplicarea celor mai noi cunostinte in domenii de ultraspecializare.

 

Cum arata cabinetul unui medic pediatru, in conditiile in care pacientii lui au nevoie de atentie speciala?

In general, spatiile nu difera prea mult, in putine locuri se acorda atentie nevoii de a oferi siguranta, putina veselie, culoare, deoarece copilul nu intelege ce se intampla si, in mod normal, copilaria lui ar trebui sa fie lipsita de boala. Boala fiind un eveniment nedorit, este asociat cu spaima, cu durerea si cu unele manevre invazive.

In acelasi timp, se impune un mediu auster, fara posibilitatea de transmitere a infectiei. Parintii sunt tentati sa aduca in locurile de consultatii si tratament jucarii, carti, dar toate acestea cresc riscurile de infectie asa incat lumina, caldura, simplitatea spatiilor sunt reguli importante.

Exista locuri unde doctorul nu imbraca neaparat halatul alb, care uneori creeaza panica, dar la noi regulamentul este sa nu se renunte la masurile de igiena sau austeritate in cabinetele medicale. De pilda, nu e voie cu multe jucarii, pentru ca ele pot fi depozite pentru microbi. De exemplu, in cazul infectiei rotavirale, acesta rezista o perioada pe jucarii, chiar la o dezinfectie serioasa.

Cele mai practice, mai eficiente si fara risc sunt ecranele cu desene animate, pentru ca acelea nu transmit microbii. Sa nu uitam ca o figura luminoasa, un cuvant, un zambet si o privire blanda reusesc sa castige copilul.

Niciun copil nu este fericit sa mearga la doctor, doar daca, eventual, este mai mare si a mai fost sau daca este foarte mic, un sugar, care nu stie despre implicatii si injectii. Dar pana si ei, mai ales daca au mai fost si au experienta unei recoltari de probe sau a unui tratament, recunosc mediul si plang. Uneori sugarii surprind prin inteligenta si memorie. Cei de peste 6 luni, deja intra in panica. Acestea sunt reactii firesti.

Copilul este speriat cand merge la medic, dar, in general, cu o tactica de intampinare, cu un zambet, o mangaiere, o discutie prietenoasa, se depasesc momentele acestea.

Pentru ca intalnirea cu medicul sa decurga fara probleme, parintii ar trebui sa evite sa ii mai sperie pe copii amenintand ca ii duc la doctor sa le faca injectie, daca sunt neascultatori sau obraznici. Medicul trebuie prezentat ca un prieten.

 

Cum decurge vizita intr-o clinica privata?

In primul rand, este un spatiu foarte curat, bine adaptat vizitei unui copil, este cald, luminos, spatios si sigur prin masuri de igiena, mai ales. Exista conditii pentru inregistrarea datelor somatometrice, greutate, inaltime, temperatura, tensiune arteriala, totul cu masuri de igiena perfecte.

In al doilea rand, este redus la minimum timpul de asteptare pentru copii.

Vizita in cabinet este limitata la 30 de minute, timp in care medicul face intai o anamneza, pentru a afla de ce a fost copilul adus, iar aici sunt mai multe variante. Poate fi vorba de o evaluare initiala, pentru o stare de boala acuta sau pentru o boala cronica pentru care a fost la mai multi medici, mai multe cabinete, in mai multe spitale sau poate fi doar un control. Exista insa situatii cand copilul este adus intr-o urgenta, o situatie acuta, supraacuta de patologie respiratorie, cardiaca, digestiva sau oricare alta.

Este foarte important ca medicul sa vorbeasca cu familia, sa stie exact care este starea de sanatate a parintilor sau chiar a bunicilor, mai ales daca este vorba de o boala alergica, de exemplu. Medicul trebuie sa faca o ancheta cat mai minutioasa, cuprinzatoare si concisa, dat fiind ca timpul este limitat.

Dupa anamneza, care dureaza aproximativ 5 minute, timp in care specialistul afla ceea ce are nevoie sa stie despre pacient de la nastere si pana in momentul vizitei la cabinet, incepe sa aprecieze niste date somatometrice, de dezvoltare a copilului. Acesta este cantarit, masurat, fiindca orice boala evolueaza diferit pe un organism care e bine dezvoltat, armonios, din punct de vedere nutritional sau daca, dimpotriva, are niste excentri in acest sens sau un deficit.

Urmeaza examenul clinic propriu-zis, dupa o discutie si cu copilul. Daca este mai mare, se recomanda sa fie chiar intrebat daca este de acord. Pentru a-l convinge, pot fi folosite tot felul de tehnici, in functie de experienta si indemanarea doctorului. Insa copilul se dezbraca totdeauna cu familia alaturi. La examinare trebuie sa fie prezenti parintii, unul dintre ei. Niciodata nu se examineaza un copil singur. Parintele semneaza si un consimtamant, pentru examenul clinic, pentru investigare, pentru tratament. Cu toate acestea, etic este sa fie intrebat si copilul, daca are varsta potrivita dialogului.

Dupa examenul clinic, copilul este imbracat, iar medicul explica intr-un mod cat mai concis familiei ce a aflat in urma examinarii si ce planuri sunt pentru elucidarea diagnosticului si tratament. Este foarte important sa li se spuna parintilor de ce investigatii are nevoie copilul si sa le fie inmanata o lista. Dupa caz, trebuie sa fie explicat tratamentul de care el are nevoie.

Daca este vorba de un control, familia este informata de diferentele fata de controlul anterior, ce pune probleme acum sau, dimpotriva, ce este bine. De asemenea, sunt explicate planurile de viitor, eventual un nou control daca este cazul.

Daca parintii au intrebari, nelamuriri si solicita anumite detalii suplimentare, medicul le face precizarile necesare.

Medicul trebuie sa conduca dialogul deoarece de multe ori se directioneaza discutia pe alte planuri si se pierde timp esential. Sunt si cazuri dificile, cand doar un interval scurt nu este suficient. Este greu sa obtii avizul urmatorului pacient pentru a prelungi o vizita. Acestea sunt limite si dificultati pe care le rezolvam cu diplomatie si tact.

 

Pregatirea pentru vizita la medicul pediatru

In cazul in care se presupune ca vor fi facute investigatii medicale, iar vizita este programata dimineata, pe cat posibil, copilul ar trebui sa fie adus nemancat. Parintele poate lua la el un pachetel cu mancare, care va fi utilizat pentru dupa vizita si dupa recoltare de probe.

Daca este vorba de recoltare de sange, este bine sa fie facute pe nemancate. Valorile normale de referinta sunt la un organism care nu a mancat. Exista anumite valori care se modifica dupa masa, de pilda glicemia sau grasimile din sange, dar chiar si numarul de globule albe se modifica, daca a primit un pranz copios.

In principiu, copilul trebuie pregatit mai mult psihic, decat fizic, daca nu sunt situatii speciale, de urgenta. Din pacate, rar se intampla, si de obicei doar in cazul sugarilor, sa fie adus un copil la pediatru pentru o simpla evaluare. De cele mai multe ori, copiii sunt examinati atunci cand sunt bolnavi, vizita de necesitate.

In general, o vizita a copilului la medic o data la 3 luni este absolut necesara, la medicul de familie sau la specialist, in functie de problematica pe care o are fiecare.

Daca in cazul adultilor, recomandarea este de investigatii cu trimitere de la medicul de familie macar o data pe an, in cazul copiilor situatia este diferita.

Un copil sanatos, cu vaccinurile la zi, poate fi vazut de medic o data pe an, dar nu sunt obligatorii investigatii medicale. De obicei sunt mai dese vizitele la medic pana la varsta scolara, cand are nevoie de mai multa atentie. Odata intrat in colectivitate si cu carnetul de vaccinare completat, vizita la specialist este doar la recomandarea medicului de familie sau unele situatii speciale, boli cornice, tratamente speciale, necesitatea unor evaluari la copii care fac sport de performanta.

Consultant Medical Prof. Dr. Eovelina Moraru
Data publicării 19.12.2019