Sindromul impostorului | Cand simtim ca succesul nu este meritul nostru

Sindromul impostorului NU este o afectiune psihica diagnosticabila, insa constituie un fenomen psihologic complex, cu atat mai mult cu cat persoanele cu sindromul impostorului sunt adesea oameni realizati, si privind din exterior, ei nu au motive pentru a se simti „impostori”.

Cuprins

• Tipuri de sindrom al impostorului
• Semne ale sindromului de impostor
• Cum ne afecteaza sindromul impostorului?
• De ce apare sentimentul de „fals”?
• Cum depasim sindromul impostorului?

Tipuri de sindrom al impostorului

Acest fenomen psihologic se poate manifesta sub mai multe forme.

• Perfectionistul este convins intotdeauna ca ar fi putut face mai bine. Daca nu iese perfect, considera ca nu este asa de bun precum il considera cei din jur.
• Expertul resimte impostura prin prisma faptului ca nu cunoaste absolut tot cu privire la un subiect. Apreciaza ca mai are multe de invatat pentru a deveni cu adevarat expert.
• Geniul simte ca el este un „fals” deoarece nu crede ca este inzestrat cu o inteligenta naturala. Cand nu stapaneste complet un domeniu ori nu intelege ceva din prima, se catalogheaza singur ca fiind un impostor.
• Solitarul resimte impostura ori de cate ori trebuie sa solicite ajutor persoanelor din jur. Este convins ca daca nu realizeaza de unul singur un obiectiv, atunci nu merita lauda. Cand nu actioneaza complet independent isi pune la indoiala competentele.
• Superomul vrea sa atinga cele mai inalte culmi, iar atunci cand nu este posibil din diverse cauze care posibil sa nici nu depinda de el, se simte un „fals”.

Semne ale sindromului de impostor

• Autocritica severa
• Frica de a nu fi la nivelul asteptarilor
• Sensibilitatea crescuta, inclusiv fata de critica constructiva
• Minimizarea propriilor aptitudini si abilitati
• Incapacitatea de a evalua obiectiv propriile abilitati si cunostinte
• Dificultate in acceptarea complimentelor
• Credinta ca succesul este produsul intamplarii, al norocului
• Obiceiul de a atribui realizarile unor factori externi
• Comparatia constanta cu cei din jur
• Sentimentul de inferioritate
• Nevoia constanta de autodepasire
• Reticenta in a solicita sprijinul celorlalti
• Dificultati in a colabora cu altii
• Stabilirea unor standarde extrem de inalte
• Ignorarea limitelor personale
• Sentimentul de vina in timpul relaxarii, al unei pauze.

Cum ne afecteaza sindromul impostorului?

Sindromul impostorului poate actiona ca un stimulator al motivatiei de a reusi, de a atinge un obiectiv, insa este insotit de o ingrijorare constanta, de anxietate, ceea ce afecteaza negativ starea de bine.

Persoanele care sufera de sindromul impostorului tind sa lucreze mai mult decat ceilalti oameni pentru a se justifica si a se asigura ca in acest mod nu vor fi „demascati”.

Cu cat reuseste mai mult, la persoana cu sindromul impostorului tinde sa se amplifice sentimentul de fals, considerand ca meritele pentru reusita nu ii apartin. Acest cerc vicios poate conduce la suprasolicitare, dificultati de concentrare, tulburari ale somnului, stari de nervozitate si iritabilitate.

Impactul emotional generat de sentimentele de vinovatie si rusine pentru impostura, alaturi de izolare uneori, alimenteaza o stima de sine scazuta, anxietate, stres si chiar depresie.

Uneori, teama de esec si de a nu fi descoperit ca impostor pot impiedica persoana sa se abtina de la provocari, limitandu-si orizontul profesional. Pe termen lung performanta are de suferit.

De ce apare sentimentul de „fals”?

Sentimentul de „fals” asociat sindromului impostorului are la baza o combinatie de factori individuali, care tin de personalitatea si experientele fiecaruia, de unii factori de mediu, precum lipsa de recunoastere in trecut (la scoala ori acasa), discriminarea si hartuirea, dar si factori socio-culturali, asa cum sunt presiunea sociala, stereotipiile.

• Critica sistematica anterioara poate duce la nevoia constanta de a evita greseli, la perfectionism.
• Validarea externa este un punct cheie deoarece persoanele care au tendinta de a primi constant aprobare de la cei din jur sunt mai predispuse la dezvoltarea sindromului impostorului.
• Stima de sine scazuta poate face ca o persoana sa simta ca nu este demna de mari realizari, refuzand sa isi asume meritele atunci cand este cazul.
• Experientele negative din copilarie, adolescenta si chiar din viata de adult cresc vulnerabilitatea la sindromul impostorului. Criticile excesive, umilirea ori respingerea au implicatii pe termen lung si favorizeaza aparitia sentimentului de impostura.
• Stereotipuri de gen pot influenta si ele aparitia acestui fenomen psihologic. Femeile sunt mai predispuse la sindromul impostorului din cauza unor stereotipuri care asociaza sexul feminim cu abilitati mai reduse in unele domenii apreciate ca „masculine”.
• Presiunea sociala ridicata - societatea pune adesea un accent prea mare pe succesul profesional si material, ceea ce poate crea o presiune suplimentara pentru a reusi, amplificand sentimentele de impostura.
• Cultura organizationala competitiva, profund axata pe performanta, creste si ea sentimentul de inadecvare si de impostura in randul angajatilor.

Cum depasim sindromul impostorului?

Sindromul impostorului actioneaza ca o frana asupra persoanelor, incetinindu-le progresul in cariera, in relatiile interpersonale, dar si in ceea ce priveste hobby-urile individuale.

Confruntarea cu sindromul impostorului, in loc de ignorarea problemei, contribuie la dezvoltarea interpersonala si la atingerea potentialului profesional.

• In primul rand, pentru a trece de ele, sunt necesare recunoasterea si constientizarea sentimentelor negative asociate sindromului de impostor. Ignorarea ori negarea acestora nu este de folos.
• Impostorii simt ca ei nu apartin unui loc, ca nu au cunostintele necesare pentru a fi acolo. Depasirea sindromului impostorului implica un efort de schimbare a modului de raportare la propriile abilitati. Recunoasterea priceperii intr-un domeniu si reamintirea constanta a faptului ca si-au castigat locul in mediul profesional, academic ori intr-o relatie personala sunt esentiale pentru a trece de mentalitatea: „nu merit”.
• Calificarile obtinute, situatiile in care dificultatile au fost depasite, proiectele finalizate sa fie mentinute intr-o lumina pozitiva. „Nu merit eu promovarea!" este de fapt „Munca si abilitatile mele au contribuit la promovare".
• Oamenii ar trebui sa se concentreze pe propriile realizari in loc sa se compare cu ceilalti. Evaluarea reusitelor, a esecurilor este buna atata vreme cat raportarea se face la propriul parcurs, nu la evolutia celor din jur. „Am facut mai bine decat data trecuta!" NU „Colegul meu s-a descurcat mult mai bine decat mine".
• Asemenea perfectionistilor, persoanele care simt puternic sentimentul de fals pun prea multa presiune pe ele insele, urmaresc indeplinirea fiecarei sarcini intr-o maniera impecabila din teama de a nu comite o greseala ce va scoate la iveala impostura lor. Fiecare realizare, in loc de recompensa, este urmata imediat de o alta sarcina, de un alt obiectiv, de grijile ca acestea nu vor fi indeplinite/ atinse cu succes. Perpetuarea acestui obicei trebuie intrerupta pentru a iesi din cercul vicios. Centrarea atentiei catre o rasplata dupa o reusita este benefica, succesul merita sa fie sarbatorit.
• Recalibrarea asteptarilor joaca si ea un rol cheie. Pe langa reflectarea asupra realizarilor concrete, acceptarea faptului ca este omeneste sa facem greseli la inceputul unui nou proiect, noi experiente, este de ajutor.

Sindromul impostorului se poate dovedi o oportunitate de crestere. Desi este o experienta frustranta uneori, confruntarea cu sentimentul de impostura poate constitui imboldul necesar pentru a deveni constienti de propriile ganduri si emotii, de a ne cunoaste mai bine. Cu efort si perseverenta indoielile pot fi depasite, ceea ce creste rezilienta (rezistenta la obstacole) si stima de sine.

Referinte:

• Do I Belong Here? Confronting Imposter Syndrome at an Individual, Peer, and Institutional Level in Health Professionals, Nancy Rivera, Elana A. Feldman, Dimitri A. Augustin, Wendy Caceres, Hayley A. Gans, Rebecca Blankenburg | Association of American Medical Colleges
• Imposter syndrome: An opportunity to positively influence mentees, Chelsea Gresham-Dolby
• Imposter Syndrome: Why You May Feel Like a Fraud, Verywell Mind - Know More