Sindromul Stockholm | Despre dinamica relatiilor abuzive

Sindromul Stockholm reprezinta o strategie de supravietuire si un mecanism de lupta adoptat de catre persoanele care traiesc o experienta traumatizanta, care se bazeaza pe frica si dependenta resimtite de catre victima.
Sindromul Stockholm | Despre dinamica relatiilor abuzive

Numele acestui sindrom provine dintr-un caz real de jaf al unei institutii bancare din Stockholm, cand doua persoane de sex masculin inarmate au luat ostatici 4 functionari ai bancii.  Negocierile dintre infractori si autoritati au durat 6 zile (23-28 august 1973), timp in care ostaticii s-au aflat in permanenta sub amenintarea armelor. In momentul in care politia a reusit sa ii elibereze pe ostatici, acestia au afisat un comportament anormal, incercand sa se opuna operatiunii de salvare, iar ulterior au refuzat sa depuna marturie impotriva infractorilor, incercand sa-si apere agresorii.

Acest comportament de adaptare al victimelor jafului a fost denumit ulterior de catre psihiatrul Nils Bejerot sindrom Stockholm, acest termen fiind utilizat in prezent pentru a face referire la raspunsul psihologic manifestat atunci cand o victima a unui abuz sau rapire se ataseaza emotional de abuzator.

Cuprins

Ce este Sindromul Stockholm?

Sindromul Stockholm sau atasamentul fata de agresor reprezinta un comportament adoptat în situații traumatizante incarcate de spaima si teroare care presupun izolarea de lumea exterioara a victimei care ajunge sa impartaseasca ideologiile si obiectivele abuzatorului devenind solidara cu acesta. In majoritatea situatiilor, victima manifesta un comportament agresiv fata de autoritati si refuza sa fie salvata din imprejurarile nefaste, iar ulterior nu depunde marturie impotriva agresorului.

Factori de risc

Principalii factori de risc care predispun la dezvoltarea sindromului Stockholm includ:

  • Istoricul personal de trauma sau abuz
  • Absenta suportului social si familial care determina ca agresorul sa fie principala sursa de sprijin emotional al victimei
  • Experimentarea sentimentului de neputinta sau lipsa de control
  • Utilizarea de catre agresor a intaririlor intermitente, adica afisarea unui comportament care alterneaza intre abuz/cruzime si amabilitate/empatie
  • Apartenenta la anumite religii, adoptarea anumitor norme sociale sau culturale.

Care sunt mecanismele psihologice ale Sindromului Stockholm?

La baza acestui comportament adaptativ se afla instinctul de supravietuire al victimei care devine hipervigilenta si atenta la nevoile agresorului, supraevaluand orice act de minima bunavointa manifestat de acesta in contextul unei experiente traumatizante.

O conditie importanta pentru cultivarea sindromului Stockholm este ca agresorul sa tina victima in captivitate, izolata pentru o perioada de mai multe zile si sa fie in permanent in contact cu aceasta. Dupa faza initiala de teroare, agresorul adopta o atitudine pasiv agresiva, alternand perioade de violenta cu momente de griija fata de nevoile primare ale victimei (mersul la toaleta, somn, mancat), comportament care permite ostaticului sa empatizeze cu abuzatorul dezvoltand astfel mecansimul de gestionare al situatiei traumatizante cunoscut sub denumirea de sindrom Stockholm.

Cum se manifesta Sindromul Stockholm?

Sindromul Stockholm reprezinta un mecanism de aparare in fata unui abuz sau a unei traume majore care se manifesta prin:

  • Izolare fizica si emotionala a victimei
  • Depresie
  • Jena si teama
  • Negarea realitatii.

Starea de confuzie si pierderile de memorie constituie cele mai des intalnite manifestari cognitive ale victimelor cu acest sindrom, alaturi de anxietatea crescuta si iritabilitate. Persoanele cu sindrom Stockholm pot manifesta in anumite situatii simptome similare celor tulburarii de stres posttraumatic care includ lipsa de incredere, flashback-uri, cosmaruri, deficit de atentie si concentrare si incapacitatea de a se angaja intr-un comportament care ar putea duce la eliberare.

Este important de mentionat faptul ca aceste manifestari nu sunt specifice doar agresiunilor sau privarilor de libertate, putand fi intalnite si la copiii maltratati de catre parinti, in relatiile angajatului cu angajatorul care adopta o atitudine agresiva fata de subalterni sau in interiorul unor culte sau secte religioase.

Este sindromul Stockholm o afectiune psihica reala?

Asociatia Americana de Psihiatrie nu include sindromul Stockholm in DSM Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders, insa atesta existenta acestui tip de raspuns psihologic la victimele violentei domestice si ale traficului de persoane, membrilor diferitelor culte, prizonierilor de razboi si copiilor abuzati care provin din familii disfunctionale.

Chiar daca nu este considerat a fi o tulburare psihica de sine statatoare, sindromul Stockholm este recunoscut de specialistii medicali si beneficiaza de strategii specifice de tratament care implica efectuarea de sedinte de consiliere care invata pacientul sa se raporteze intr-un mod sanatos situatiilor traumatizante care pot surveni in viata cotidiana.

Diferenta dintre Sindromul Stockholm si relatiile abuzive dintre parteneri

Sindromul Stockholm este asociat in mod frecvent unor imprejurari traumatizante care evolueaza pentru perioade mai scurte de timp sau circumstante care implica un dezechilibru de autoritate care se manifesta pe fondul privarii de libertate, in timp ce legatura traumatica se manifesta ca urmare a unui abuz constant in relatia dintre 2 parteneri de cuplu.

Principala diferenta intre sindromul Stockholm si relatiile abuzive dintr-un cuplu este reprezentata de frica victimei de a ramane singura. Victima unei relatii toxice empatizeaza cu agresorul si ii justifica acestuia comportamentul abuziv indiferent de natura acestuia (fizic, psihic sau emotional) din frica de a fi parasit sau de ajunge intr-o relatie si mai disfunctionala decat cea prezenta.

In relatia de cuplu, partenerii se cunosc intim si sunt atasati intr-o oarecare masura unul de celalalt astfel incat agresorului ii este usor sa-si controleze victima si sa ii diminueze increderea in fortele proprii prin contestarea tuturor deciziilor si discreditare constanta.

Chiar si in lipsa afectiunii, increderii, iubirii sau atractiei fata de agresor, victima nu poate incheia legatura traumatica deoarece considera ca aceasta relatie toxica ii ofera sprijinul si ingrijirea necesara pe care familia, prietenii sau un alt partener nu i le pot furniza.

Asemanari Sindromul Stockholm si relatiile abuzive

In cazul relatiilor de cuplu se poate considera existenta unui sindrom Stockholm atunci cand victima abuzata fizic si/sau emotional nu reuseste sa se disocieze de abuzator si afiseaza un comportament defensiv in fata familiei sau prietenilor care incearca sa o salveze din contextul traumatic in care se afla.

Multe persoane in special de sex feminin, se ataseaza de partenerul abuziv si nu pot pune capat unei relatii toxice in ciuda interventiilor familiei si/sau prietenilor justificand irational agresiunea fizica, psihica sau emotionala la care sunt supuse.

Sindromul Stockholm este intalnit mai ales la persoanele de sex feminin casnice care isi petrec majoritatea timpului, la domiciliu, in cadrul familiei, cele care nu au o viata sociala activa sau nu sunt in apropierea parintilor. Aceste particularitati cresc riscul de aparitie al raspunsului psihologic de tip Stockholm deoarece victima este oarecum izolata si poate fi controlata mult mai usor de catre abuzator.

Este important de mentionat faptul ca intreruperea unui mecanism de autoprezervare de tipul sindromului Stockholm nu este facila si poate implica esecuri, insa rabdarea, perseverenta si acceptarea spijinului din partea unui psiholog cresc sansele de reusita. In procesul psihoterapeutic persoanele cu sindrom Stockholm invata sa se raporteze intr-o maniera sanatoasa situatiilor de viata traumatizante si inteleg faptul ca atasamentul fata de agresor a constituit doar o modalitate de supravietuire si nu prezinta fundament real.

 

Referinte:

Data publicării 12.09.2024