Tulburarea de stres posttraumatic (PTSD)

Tulburarea de stres posttraumatic este o afectiune psihica cauzata de experiente negative care pot fi reprezentata de un deces, accidente rutiere, nastere complicata, violenta fizica si/sau cu implicatii sexuale, razboi, dezastre naturale, discriminare sau criminalitate (rapire, sechestrare, trafic de persoane, atac terorist). Sindromul de stres posttraumatic constituie o reactie fiziologica de aparare a organismul care implica mecanisme de tipul „lupta sau fuga” (fight or flight) care se remit in decurs de cateva zile, in timp ce tulburarea de stres posttraumatica reprezinta o patologie de sine statatoare cu evolutie indelungata.
Tulburarea de stres posttraumatic (PTSD)

Sindromul de stres posttraumatic sau SSPT se manifesta de regula prin tahicardie, tremor al mainilor, transpiratie excesiva, senzatia de catastrofa iminenta si nervozitate care pot persista pe durata a cateva zile dupa expunerea la evenimentul traumatizant, fara afectarea calitatii vietii pe termen lung a persoanei in cauza.

Tulburarea de stres posttraumatic insa asociaza manifestari de intensitate crescuta care evolueaza pe durate extinse de timp si afecteaza considerabil capacitatea individului de a-si desfasura activitatile cotidiene. 

Cuprins

Ce este tulburarea de stres post-traumatic?

Tulburarea de stres posttraumatic constituie o patologie psihica datorata expunerii la evenimente tulburatoare, a carei manifestari se instaleaza la cel putin 1 luna de la trairea traumei. De regula manifestarile clinice prezentate de persoanele care sufera de PTSD (Post Traumatic Stress Disorder) se instaleaza in decurs de maxim 6 luni de la experienta traumatica, insa exista si situatii in care acestea apar mai devreme. PTSD nu poate fi diagnosticat in prima luna de la trairea traumei deoarece manifestarile sunt considerata a fi specifice unei tulburari acute de stres.

Cum se manifesta tulburarea de stres post-traumatic?

Principalele manifestari ale PTSD includ:

  • Simptome de retraire - amintiri, vise, disocierea de realitate (persoana se comporta ca si cand evenimentul traumatizant se petrece din nou).
  • Simptome de evitare - amnezie disociativa, detasare de familie si anturaj, evitarea comunicarii, a persoanelor si locurilor care pot trezi amintiri referitoare la evenimentul traumatizant
  • Modificari ale dispozitiei - convingeri si asteptari negative, sentimentul de vinovatie, pierderea interesului pentru diferite activitati practicate cu placere inainte de trauma.
  • Afectarea vigilentei si a reactivitatii psihologice - vigilenta exagerata, reactii exagerate la zgomote sau miscari bruste, tulburari ale somnului, stare de irascibilitate permanenta, imprudenta.

Afla si despre crizele existentiale 

Sunt anumite persoane mai predispuse la PTSD?

Tulburarea de stres posttraumatic este mai frecvent intalnita la veteranii de razboi, angajatii din politie, pompieri sau ambulanta, primii respondenti din echipele de salvare si cautare in cazul calamitatilor naturale, asistentii sociali si personalul din sectiile de terapie intensiva.

Cum ne dam seama daca suferim o tulburare de stres post-traumatic?

Principalele manifestari care trebuie sa ridice suspiciunea unei tulburari de stres posttraumatic includ:

  • Schimbarile de comportament - scaderea performantelor scolare sau profesionale, lipsa de punctualitate, concedii medicale repetate sau absente nemotivate.
  • Modificari emotionale - furie nejustificata, stare de irascibilitate constanta, depresie, lipsa de interes si dificultati de concentrare; gandirea negativa si simptome fizice care nu sunt datorate unei suferinte organice/sistemice (dificultati de respiratie, dureri de cap si abdominale).

Tulburarea de stres post-traumatic la copii

Manifestarile clinice care pot ridica suspiciunea unei tulburari de stres posttraumatic la copil sunt diferite de cele intalnite la adult si pot include:

  • Cosmaruri care trezesc copilul din somn si asociaza stare de agitatie psihomotorie
  • Enurezis nocturn - pierderi involuntare de urina la copiii mari care au control sfincterian si utilizeaza toaleta
  • Reprezentarea grafica a evenimentului traumatizant prin desenat sau pictat
  • Joaca repetitiva in timpul careia pot fi recreate evenimentele traumatizante
  • Anxietate de separare fata de parinti si ingrijitori
  • Somatizarea traumei care genereaza dureri de cap si abdominale
  • Frica de moarte = copiii de varsta mai mare pot exprima verbal o frica nejustificata de moarte.

Copiii cu tulburare de stres posttraumatic pot inregistra o scadere a perfomantei scolare ca urmare a tulburarilor de memorie, a deficitului de atentie in timpul orelor de curs sau absenteismului, pot fi implicati in conflicte cu alti colegi datorita unei stari de irascibilitate crescuta sau se pot retrage din anturajul de prieteni, formatii sportive sau dans, refuzand interactiunea cu alti colegi, profesori si uneori chiar familie.

Diagnostic PTSD

Diagnosticul de PTSD este stabilit de catre medicul specialist cu ajutorul interviului psihiatric daca in timpul acestuia pot fi evidentiate urmatoarele manifestari:

  • Reexperimentarea evenimentului traumatic ca si cum s-ar intampla din nou in timpul examinarii psihologice, manifestarea este cunoscuta sub denumirea de flashback. Cosmarurile vii constituie de asemeni o retraire a traumei de catre pacient.
  • Comportamentul de evitare - persoanele cu PTSD adopta un comportament specific de evitare al locurilor, situatiilor si persoanelor pe care le asociaza cu trauma experimentata.
  • Pierderi ale memoriei si tulburari ale dispozitiei.
  • Insomnii si stare permanenta de hiperexcitabilitate.

Pentru stabilirea diagnosticului de PTSD pacientul trebuie sa prezinte aceste manifestari pentru o perioada neintrerupta de cel putin 1 luna.

In ce consta recuperarea PTSD?

Tratamentul tulburarii de stres posttraumatic poate include terapie cognitiv comportamentala centrata pe trauma, desensibilizare si reprocesare prin miscari oculare sau tratament medicamentos. Psihoterapia utilizata la pacientii cu PTSD amelioreaza manifesatrile prin educarea pacientului cu privire la acceptarea evenimentelor petrecute, verbalizarea suferintei si recapatarea controlului emotional. Sedintele de terapie pot fi individualizate in conformitate cu necesitatile fiecarui pacient in parte, insa de regula acestea se efectueaza cel putin o data pe saptamana pentru o perioada de minim 8-12 saptamani.

Desensibilizarea si reprocesarea amintirilor traumatizante prin executarea de miscari oculare specifice reprezinta o metoda de tratament aplicata la pacientii cu PTSD pentru a reduce intensitatea emotiilor generate de amintirea traumei.

Tratamentul farmacologic este rezervat pacientilor care nu au prezentat raspuns favorabil la metodele anterior mentionate si consta in administrarea de antidepresive in conformitate cu schema de tratament eliberata de catre medicul psihiatru.

Copiii diagnosticati cu PTSD pot beneficia de tratament similar celor adresat adultilor la care se adauga terapia prin joaca. Terapia prin joaca este recomandata copiilor cu tulburare de stres posttraumatic care nu pot verbaliza suferinta cauzata de evenimentele traite si utilizeaza desenul, pictatul sau diferite tipuri de activitati interactive pentru a facilita procesarea amintirilor traumatizante.

Traumele reprezinta evenimente cu potential nociv care pot afecta pe termen lung calitatea vietii persoanei care le experimenteaza in situatia in care aceasta nu le poate gestiona in mod corespunzator, avand potentialul de a determina somatizari si emotii intense care pot dura ani de zile dupa producerea evenimentului. Recunoasterea manifestarilor clinice asociate tulburarii de stres posttraumatic este deosebit de importanta deoarece poate preveni instalarea abuzului de substante, a depresiei si a tendintelor suicidale, complicatii frecvent asociate PTSD-ului.

 

Referinte:

Data publicării 19.07.2024