Totul despre hipoacuzie. De ce este importantă testarea auzului bebelușilor?

Hipoacuzia congenitală reprezintă o problema majoră de sănătate, fiind una dintre cele mai frecvente anomalii congenitale cu o frecvență de 1 - 3/1000 de nou-născuți.

Ce este hipoacuzia si cum se manifesta

Hipoacuzia reprezintă un handicap invizibil, copilul hipoacuzic arată normal fizic (cu excepția sindroamelor genetice cu amprenta caracteristică) și, aparent, se dezvoltă normal în primul an de viață. De aceea, în lipsa unui diagnostic precoce a hipoacuziei, această va fi depistată doar la 12-24 luni, când părinții observă lipsa de dezvoltare a limbajului. Nedepistarea hipoacuziei în primul an de viață va interfera dramatic cu capacitatea copilului de a învăța să vorbească și ulterior cu performanțele școlare și cu capacitatea de inserție socială a acestuia la vârsta adultă.

 

Din acest motiv, în cazul hipoacuziei congenitale, depistarea și intervenția terapeutică timpurie sunt extrem de importante. The Joint Comittee on Infant Hearing - JCIH recomandă screening-ul audiologic generalizat la toți nou-născuții înainte de vârstă de 1 luna. Cei depistați prin screening vor fi evaluați de către un medic specialist audiolog nu mai târziu de 3 luni de viață și în cazul confirmării hipoacuziei vor fi încadrați în programul de intervenție terapeutică precoce înainte de vârstă de 6 luni.
Obiectivul principal al programelor de diagnostic și intervenție terapeutică precoce ale hipoacuziei congenitale este de a oferi copiilor cu probleme de auz condițiile unei dezvoltări cât mai apropiate de normal a comunicării și limbajului.

Cand se efectueaza testarea audiologica?

Dacă bebelușul nu a fost testat în maternitate, prima testare trebuie să aibă loc în jurul vârstei de 7-10 zile, înaintea vârstei de 1 lună. La bebelușii fără factori de risc și care au trecut cu bine testul se recomandă  o reevaluare audiologică după vârsta de 4 ani.
 
La un bebeluș cu risc e nevoie de testare la fiecare 6 luni până la vârstă de 3 ani. Factorii de risc pentru hipoacuzie sunt anumite sindroame genetice (ex sindrom Down), infecții congenitale, medicamente ototoxice administrate gravidei sau copilului, prematuritatea, suferință severă la naștere, infecții postnatale (meningită bacteriană, septicemii).

Informatii despre testarea neonatala

  • aparatul de testat auzul ne arată cât de bine răspunde urechea bebelușului la stimuli sonori. În conductul auditiv extern se plasează o sondă mică din cauciuc. Aparatul emite mici sunete de scurtă durata (click-uri). Când sunetele ajung în urechea internă, o parte importantă a urechii interne - cohleea răspunde stimulilor sonori prin echouri. Acest răspuns este captat și înregistrat de aparat. Această metodă se numește testarea prin otoemisiuni acustice. Metodă nu este dureroasă, micuțul nu va simți nimic neplăcut.
  • dacă bebelușul nu trece testul cu otoemisiuni se va efectua testarea cu ajutorul potențialelor evocate auditive (ABR). Prin plasarea a 3 mici electrozi (că la electrocardiogramă) pe capul bebelușului (un electrod pe frunte, un electrod pe obraz și un electrod la ceafă) vor fi testate  atât urechea internă cât și activitatea cortexului auditiv al creierului. Metodă nu este dureroasă, micuțul nu va simți nimic neplăcut.
  • rezultatul testului se află pe loc. Testarea cu otoemisiuni în condiții optime durează cateve secunde (sub 5 minute), potențialele evocate au o durata mai lungă (5-15 minute).
  • puteți să stați lângă bebeluș în timpul testării.
  • deoarece aparatul este foarte sensibil la zgomotele exterioare, testarea se va desfășura într-o camera liniștită, de preferat în timpul somnului natural al bebelușului.
  • este de preferat să-i dați lăptic bebelușului chiar înaintea testării pentru că să doarmă în timpul acesteia. Să aveți un biberon de ceai sau lapte la dumneavoastră în caz că se trezește micuțul.
  • dacă bebelușul are nasul înfundat, testarea se poate prelungi sau uneori nu se poate efectua.

Ce se intampla daca bebelusul nu trece testul?

Se poate întâmpla ca bebelușul să nu treacă testarea prima dată. În foarte multe cazuri se întâmplă să nu avem un răspuns corespunzător la o singură ureche. În acest caz vom repeta testarea peste 2 săptămâni. Un răspuns nefavorabil nu înseamnă că micuțul are probleme cu auzul.
 
Situații când răspunsul este „refer” fără a fi vorba de hipoacuzie:
  • copil agitat, neastamparit  în timpul examinării
  • zgomot de fond care împiedică efectuarea rapidă a testului
  • lichid / ceară în conductul auditiv
  • probleme legate de aparat (sondă prea mare/prea mică, filtru de sunet “rănit”, electrozi nelipiti bine etc)
  • majoritatea bebelușilor trec la a două testare, dar s-ar putea că micuțul să aibă probleme de auz și să fie nevoie și de sfatul unui specialist audiolog.
  • dacă se dovedește că bebelușul are probleme cu auzul primiți ajutor și suport de la bun început și există posibilitatea că micuțul să fie investigat și diagnosticat în timp util.
Screeningul auditiv se efectuează în Clinica de Pediatrie Medicover.
 

Dr. Cristina Momirla, Medic Specialist Pediatrie

Data publicării 18.10.2018