Ischemia silentioasa este clasificata in
• Ischemia silentioasa de tip II - pacientii au suferit anterior un infarct miocardic acut
• Ischemia silentioasa de tip III - pacientii sunt diagnosticati cu angina cronica stabila sau angina instabila; episoadele sunt cateodata dureroase (pacientii resimt angina), cateodata nedureroase.
Ca in cazul oricarui diagnostic coronarian, factorii de risc major ai ischemiei silentioase sunt
• ateroscleroza
• anomalii de origine coronariana
• boala arteriala coronariana
• dislipidemia
• diabetul
• hipertensiune arteriala
• obezitatea
• cardiomiopatia
• fumatul
• consumul de alcool si abuzul de substante interzise
Ischemia silențioasa nu prezinta simptome, fiind mult mai greu de diagnosticat, dar nu imposibil
In momentul in care medicul cardiolog suspecteaza ischemia silentioasa, se vor efectua, pe langa consultatia cardiologica de rutina (anamneza, electrocardiograma, ecografie cardiaca) si analizele de laborator (teste hematologice, teste biochimice, teste inflamatorii), precum si testul de efort, urmat de montarea unui holter EKG.
Testul EKG de efort monitorizeaza functionalitatea inimii, atat in timpul efortului fizic, cat si in stare de repaos. Astfel, respiratia pacientului si tensiunea arteriala vor fi evidentiate ca raspuns al efortului depus. Totodata, modificarile EKG in timpul efortului, chiar si in absenta durerii toracice, pot evidentia ischemia silentioasa.
Rolul Holterului EKG este acela de a inregistra activitatea electrica a inimii timp de 24 de ore (minimum) pentru a evidentia eventuale aritmii care sunt sugestive pentru ischemia silentioasa.
Stabilirea diagnosticului de ischemie silentioasa are ca urmare prescrierea unui tratament si conduite terapeutice similare oricarei forme de boala cardiovasculara
• dieta alimentara
• adoptarea unui stil de viata sanatos
• mentinerea sub control a presiunii arteriale, colesterolului si a diabetului
• limitarea consumului de alcool, renuntare la fumat
• inceperea unui program de exercitii pentru mentinerea greutatii corporale