Anxietatea sociala la copii si la adolescenti

Anxietatea reprezinta o tulburare emotionala pronuntata, manifestata prin stare de neliniste accentuata, care poate fi insotita de fenomene organice de tipul tulburarilor de ritm cardiac, transpiratiei si tremor al extremitatilor. Anxietatea se manifesta in mod frecvent ca raspuns la un eveniment stresant sau al unei stari prelungite de tensiune psihica, insa exista si situatii in care tulburarea emotionala apare in anticiparea unui viitor agent de stres.
Anxietatea sociala la copii si la adolescenti

Frica sau anxietatea reprezinta manifestari emotionale intalnite in mod fiziologic in perioada copilariei de-a lungul diferitelor stadii de dezvoltare ale celui mic, insa exista si situatii in care aceste manifestari devin extreme si impiedica buna crestere si dezvoltare la aceasta categorie de varsta.

Tulburarile de tip anxios cel mai frecvent intalnite la copil sunt reprezentate de anxietatea de separare, anxietatea generalizata, fobia sociala si mutismul selectiv.

Cuprins

Copilul este timid sau anxios?

Timiditatea reprezinta o inhibitie comportamentala si este determinata de temperamentul fiecarui copil in parte. In situatiile in care copilul intalneste persoane noi sau este expus unor imprejurari nefamiliare, acesta poate deveni rusinos, nelinistit sau reticent pentru o scurta perioada de timp necesara adaptarii la schimbare.

Anxietatea sociala sau fobia sociala pe de alta parte, reprezinta o tulburare anxioasa care este invalidanta pentru copil prin capacitatea de afectare a vietii sociale a acestuia. Un copil cu anxietate sociala va tolera cu dificultate situatiile in care anticipeaza ca va fi evaluat de catre persoane straine si in consecinta, va evita imprejurarile care necesita implicarea in diferite activitati sociale/scolare.

Afla despre Anxietatea sociala – cand este normala si cand este o problema medicala?

Timiditatea la copiii mici

Copiii cu varsta mai mica de 3 ani sunt in general mai timizi decat restul populatiei pediatrice deoarece acestia se afla inca in etapa de dezvoltare psihica si emotionala specifica acestei perioade din viata. Timiditatea copiilor mici reprezinta o caracteristica puternic influentata de experientele personale anterioare, mediul de viata si implicarea parintilor in cresterea acestuia.

Este important ca in aceasta perioada de dezvoltare, parintii si ingrijitorii sa fie sensibili la aceasta trasatura de caracter a copilului si sa ii ofere sprijinul si incurajarea necesare pentru a depasi aceste momente de timiditate. Este recomandat ca in aceste situatii sa se evite fortarea interactiunilor copilului cu persoane straine, mai ales adulte, si introducerea treptata a celui mic in colective de copii la locul de joaca sau la gradinita.

Cum se manifesta copilul anxios?

Copilul mic anxios nu isi poate exprima verbal temerile la fel de bine precum un copil mare sau adolescent, insa afiseaza cateva schimbari de comportament care pot fi observate cu usurinta de catre parinti si ingrijitori:

  • Stare de iritabilitate, dependenta emotionala si labilitate emotionala
  • Tulburari ale somnului
  • Treziri frecvente pe timpul noptii
  • Pierderea de urina involuntara pe timpul noptii
  • Descrierea de catre copil a unor vise urate.

Anxietatea in cazul copilului mai mare se poate recunoaste prin prezenta anumitor schimbari ale comportamentului reprezentate de:

  • Lipsa de incredere in fortele proprii si dificultatea de a performa sarcini simple, uzuale
  • Deficitul de atentie
  • Tulburari ale somnului sau tulburari de alimentatie
  • Stare de iritabilitate manifestata brusc
  • Prezenta gandurilor negative sau ingrijorare fata de performanta scolara ce ii determina sa se astepte la distrugerea viitorului profesional
  • Evitarea activitatilor zilnice care implica interactionarea cu prieteni din anturajul apropiat sau cu persoane din mediul scolar - colegi, profesori.

Fobia sociala a copilului se manifesta in general printr-un comportament de evitare a interactiunilor la nivel social, cel mic devenind din ce in ce mai retras, din frica de a primi critici negative sau de a fi umilit. In situatiile in care copilul este confruntat cu astfel de situatii care presupun interactiunea cu profesori sau colegi, acesta manifesta modificari corporale manifestate prin:

  • Transpiratie excesiva
  • Inrosire la nivelul fetei
  • Tremor
  • Senzatie de ameteala
  • Dureri epigastrice
  • Dereglari ale ritmului cardiac.

Cand solicitam ajutor specializat?

Vizita la psihoterapeut sau psihiatru pediatru este recomandata in situatiile in care anxietatea sociala a copilului interfera cu activitatile zilnice ale acestuia si determina degradarea performantelor scolare ale acestuia.

Call Center

PROGRAMEAZA-TE ACUM

Ce masuri poate lua parintele unui copil cu anxietate sociala?

Exista cateva strategii de comunicare cu ajutorul carora parintii isi pot ajuta copilul anxios sa isi inteleaga afectiunea si sa si dezvolte mecanisme proprii de coping, utile managementului pe termen lung al anxietatii sociale:

  • Discutarea intr-un mediu sigur si confortabil pentru copil despre motivele care induc aparitia anxietatii sociale. Parintele trebuie sa fie empatic si sa valideze sentimentele copilului in momentul in care acesta isi exprima in mod verbal temerile.
  • Identificarea cauzei particulare implicata in aparitia anxietatii copilului - acest motiv poate fi legat de un membru al familiei, cadru didactic, coleg sau prieten din anturajul copilului sau o combinatie a acestora.
  • Ajutarea copilului in recunoasterea manifestarilor specifice starilor anxioase.
  • Identificarea anumitor activitati care pot ajuta copilul sa se exprime in mod liber fara frica de a fi judecat sau respins de comunitate/familie.
  • Inscrierea copilului la sedinte de meditatie sau yoga care il pot ajuta sa se relaxeze.
  • Incurajarea copilului sa renunte la psihostimulante care ii pot afecta capacitatea de adaptare la situatii si imprejurari noi.
  • Desfasurarea de activitati relaxante alaturi de copil - mers pe bicicleta, pictat, practicarea unui sport, cantat sau pur si simplu alocarea de timp pentru discutii pe diferite teme.

Timiditatea la copii mari si adolescenti

Timiditatea copilului mare si adolescentului deriva din lipsa de incredere in fortele proprii si capacitatea de a realiza ceea ce isi propun. Un adolescent timid va intampina dificultati in comunicarea cu alte persoane, inclusiv cu alti copii de aceeasi varsta. Principalii factori care contribuie la aparitia timiditatii la copilul mare si la adolescent sunt reprezentate de:

  • Comportamentul extrem de protectiv al parintilor care il „cocolosec”, evitand expunerea la diverse tipuri de provocari zilnice.
  • Parinti timizi - puterea exemplului este deosebit de importanta in perioada de dezvoltare a adolescentului, copilul adoptand comportamentul observat in familie.
  • Existenta unor experiente negative in ceea ce priveste comunicarea cu alti copii de aceeasi varsta - lipsa validarii din partea anturajului sau fenomenul de bullying pot favoriza aparitia unui comportament timid.
  • Existenta unui feedback negativ primit intr-o situatie sau imprejurare noua are ca efect descurajarea adolescentului pe termen lung de a socializa sau de a participa la activitati noi.

Cum se manifesta adolescentul cu anxietate sociala?

Principalele manifestari ale anxietatii sociale la adolescent sunt reprezentate de:

  • Evitarea activitatilor sociale care presupun interactiune cu alte persoane indiferent ca este vorba de activitati recreationale sau sarcini si activitati scolare ce necesita lucrul in echipa alaturi de alti copii
  • Sentimente de teama sau ingrijorare accentuata inainte sau in timpul interactiunilor sociale.
  • Manifestari fizice de tipul transpiratiilor excesive, tahicardiei sau durerilor de stomac in imprejurarile care presupun interactiune sociala.
  • Evitarea contactului vizual cu alte persoane.
  • Dificultati de comunicare sau de sustinere a unei conversatii cu alte persoane.
  • Autoizolare si retragere din viata sociala.
  • Angajarea in comportamente daunatoare de tipul consumului de stupefiante sau alcool.

Tratamentul anxietatii la adolescent

Consilierea terapeutica si psihoterapia reprezinta principalele metode de tratament ale anxietatii sociale ale copilului si adolescentului, care implica verbalizarea temerilor pacientului cu privire la gandurile si experientele proprii legate de anxietate. Pshihoterapeutul sau psihiatrul pot aplica terapia cognitiv comportamentala (TCC) pentru tratarea anxietatii sociale a copilului prin invatarea pacientului pediatric cum sa identifice, sa inteleaga si sa schimbe gandurile si comportamentele anxioase care interfera cu activitatile de zi cu zi si ii afecteaza performanta scolara.

In anumite situatii, terapia comportamentala poate fi completata de medicatie antidepresiva sau anxiolitica in functie de particularitatile fiecarui caz in parte si a recomandarilor medicului sub observatia caruia se afla copilul.

 

Referinte:

 

Data publicării 20.04.2023