Boli de piele declansate de stres

Pielea reprezinta cel mai mare organ al corpului uman care reactioneaza in mod direct atat la stimulii fizici, cat si la cei emotionali. Psihodermatologia constituie stiinta care se ocupa cu relatia dintre factorii psihologici si afectiunile dermatologice, pielea si creierul reprezentand 2 structuri interconectate ce deriva din aceeasi foita ectodermala.
Boli de piele declansate de stres

Activitatea cerebrala si cea tegumentara sunt modulate de o serie de hormoni si neurotransmitatori comuni, care prin relatia lor, formeaza sistemul neuro-imuno-cutanat. Neuromodulatorii si neurohormonii sintetizati la nivelul sistemului nervos central sunt prezenti si la nivelul pielii, avand rol de reglare a functiei de aparare tegumentare. Dezechilibrele sistemului neuro-imuno-cutanat genereaza aparitia bolilor de piele inflamatorii de tipul dermatitei atopice si a psoriazisului.

Cuprins

Efectele stresului asupra pielii

Afectiunile psihosomatice reprezinta o categorie de boli care genereaza aparitia manifestarilor tegumentare ca raspuns la factorii de stres psihici si emotionali. Dermatita constituie o afectiune inflamatorie a pielii care poate fi declansata sau agravata in conditii de stres. Severitatea simptomatologiei este corelata in mod direct cu stresul familial sau interpersonal al pacientului.

Stresul psihologic favorizeaza aparitia unui cerc vicios intre anxietate - depresie si manifestarile tegumentare de tip inflamator. In prezent exista studii care confirma incidenta crescuta a dermatitelor la copiii care provin din medii defavorizate si la adultii care asociaza dificultati de adaptare sociala si profesionala.

Care sunt afectiunile dermatologice generate de stres?

Afectiunile dermatologice care apar frecvent pe fond de stres psihoemotional sunt reprezentate de:

  • Dermatita atopica sau eczema - afectiune care evolueaza cu eritem (inrosirea pielii) cutanat si prurit (mancarimi), mai frecvent intalnita la copii, dar poate afecta si persoane de varsta adulta.
  • Psoriazis - patologie dermatologica de tip inflamator cu evolutie cronica determinata de cresterea ratei de reinnoire a celulelor pielii, care se acumuleaza sub forma de scuame sidefii pe fond eritematos.
  • Acnee - aceasta afectiune dermatologica este intalnita atat la adolescenti, cat si la adulti si poate prezenta evolutie indelungata cu exacerbari in perioadele de stres psihoemotional.
  • Rozacee - rozaceea reprezinta o afectiune inflamatorie cronica manifestata in principal la nivelul tenului. Se caracterizeaza prin vasodilatatie insotita de eritem si pustule. Emotiile puternice si factorii de stres genereaza modificari la nivelul microcirculatiei si favorizeaza aparitia rozaceei eritemato-teleangiectatice manifestate prin eritem, piele uscata si aspra, senzatie de usturime la nivelul tenului si telangiectazii (dilatatii vasculare sub forma de panza de paianjen) inestetice.
  • Vitiligo - afectiune dermatologica autoimuna cu evolutie cronica manifestata prin aparitia discoloratiei tegumentare, a mucoaselor si a parului. Mecanismele de distructie a melanocitelor care confera coloratia specifica a pielii pot fi declansate de arsuri solare, expunere la substante chimice sau perioadele de stres psiho-emotional intens.
  • Dermatita seboreica constituie o afectiune inflamatorie manifestata la nivelul tenului, scalpului si sternului. Dermatota seboreica este cauzata de disfunctia secretorie a glandelor sebacee din aceste zone ale tegumentului. Dermatita seboreica asociaza eritem cutanat insotit de scuame sidefii cu aspect uscat sau lipicios.

Dermatita de stres

Stresul psiho-emotional cauzeaza cresterea sintezei de cortizol, generand aparitia unui status inflamator la nivelul organismului cu aparitia manifestarilor clinice specifice dermatitei. In conditii de stres psiho-emotional organismul reactioneaza prin reglarea mediatorilor neuropetidici de la nivelul creierului, organelor endocrine si ai sistemului nervos periferic, favorizand afectarea directa a sistemului imun localizat la nivel epitelial.

Neuromediatorii regleaza raspunsul inflamator epitelial si influenteaza in mod direct capacitatea de aparare a pielii prin generarea de leziuni care favorizeaza distructia barierei tegumentare. Alterarea barierei de aparare tegumentare creste riscul de aparitie al infectiilor cu germeni saprofiti (care se regasesc in flora normala a tegumentului), favorizeaza pierderea transepidermala de apa si aparitia iritatiilor pielii manifestate sub forma dermatitelor de stres.

Atat la nivelul sistemului nervos central, cat si al pielii exista o serie de neurotransmitatori si receptori neuropeptidici reprezentati de Corticotropin Releasig Hormone CRH, serotonina, prolactina si substanta P, a caror sinteza este modulata de factorii de stres psiho-emotionali. Datorita acestor neuromodulatori pe care ii contine, pielea prezinta un rol important in asigurarea comunicarii dintre sistemul neuroendocrin, imun si cel nervos, prin intermediul unei serii de mediatori biochimici specifici.

In urma examinarii acestor mecanisme de comunicare intre piele, sistem nervos si cel imun a fost demonstrat faptul ca stresul psiho-emotional determina aparitia dermatitei prin afectarea celulelor mastocitare si al celor de tip T imune de la nivelul pielii.

Tratamentul dermatitei de stres

Dermatita manifestata pe fond de stres psiho-emotional prezinta in general evolutie autolimitata si se remite spontan (trece de la sine fara medicatie) dupa indepartarea factorului care ii induce aparitia. Exista insa si situatii in care manifestarile clinice ale dermatitei de stres cauzeaza aparitia unui disconfort accentuat pacientului si necesita administrare de tratament specific in conformitate cu recomandarile medicului dermatolog. Terapia medicamentoasa a dermatitei de stres este simptomatica si cuprinde in general topice (creme si unguente) cu aplicare locala pentru diminuarea inflamatiei si a pruritului de la nivelul leziunilor.

Principalele masuri care pot fi aplicate pentru diminuarea simptomatologiei asociate de catre dermatita de stres implica:

  • Eliminarea pe cat posibil a surmenajului psiho-emotional
  • Evitarea expunerii la soare
  • Limitarea consumului de alcool, cafea si renuntarea la fumat
  • Adoptarea unui stil de viata sanatos care sa cuprinda respectarea unui program de exercitii fizice zilnice sau practicarea de activitati relaxante (yoga, meditatie)
  • Respectarea unui regim alimentar sanatos cu aport adecvat de potasiu, fier, magneziu si calciu.

Stresul oxidativ si cancerul de piele

Stresul oxidativ reprezinta un factor cu implicatie majora in afectiunile inflamatorii ale pielii, speciile reactive de oxigen ROS si nitrogen RNS, avand efect de stimulare asupra metabolismului celular. Speciile reactive sunt implicate in numeroase mecanisme oxidative cu rol de reglare a functiei anumitor enzime, a factorilor de transcriptie celulara si de codificare a proteinelor structurale de la nivelul intregului organism, inclusiv al epiteliului.

O2 reprezinta prima specie reactiva sintetizata la nivel epitelial care prin metabolizare rapida genereaza radicalul superoxid O2⋅− si apa oxigenata H2O2 in urma expunerii tegumentului la raze UVB sau in prezenta unei afectiuni inflamatorii ale pielii. Dezechilibrul speciilor reactive de oxigen de la nivelul tegumentului genereaza inflamatie cu efect citotoxic asupra celulelor epiteliale. Modificarile genomului celular declansate de stresul oxidativ si procesele inflamatorii cronice de la nivel tegumentar genereaza aparitia unor „erori” in structura AND-ului, care devin markeri specifici pentru anumite tipuri de cancer de piele.

Sinteza in exces a speciilor reactive de oxigen constituie principalul factor care genereaza aparitia mecanismelor patologice responsabile de aparitia dermatitei atopice. Cauzele care favorizeaza intensificarea stresului oxidativ sunt frecvent reprezentate de expunerea la poluantii din aerul atmosferic, in special fumul de tigara ce determina disfunctie la nivelul barierei epiteliale, inflamatie, si in final, aparitia bolilor autoimune ale pielii.

Psoriazisul constituie o alta patologie de tip inflamator generata de efectele nocive ale speciilor reactive de oxigen asupra keratinocitelor si fibroblastilor care intra in alcatuirea pielii. Exista studii care atesta implicarea ROS in stimularea factorilor angiogenici, al celor de crestere endoteliala si al metaloproteinazelor matriceale, prin actiunea lor, speciile reactive de oxigen genereaza sinteza de citokine proinflamatorii cu aparitia hiperproliferarii keratinocitelor.

Stresul oxidativ este considerat a una dintre principalele cauze care favorizeaza aparitia vitiligo-ului, nivelul acestuia fiind corelat in mod direct cu activitatea si severitatea evolutiei acestei boli dermatologice. Concentratiile crescute ale ROS la nivel tegumentar altereaza ADN ul celulelor epiteliale si capacitatea acestora de a sintetiza melanina care confera coloratia specifica a pielii. Disfunctia mitocondriala cauzata de stresul oxidativ are drept urmare cresterea ratei de apoptoza (moarte celulara programata) a melanocitelor cu aparitia discoloratiilor tegumentare specifice vitiligo.

 

 

Referinte:

Data publicării 08.08.2023