Delirium – patologii care asociaza confuzie mentala brusca

Deliriumul constituie din punct de vedere medical alterarea starii de constienta a unei persoane si se manifesta prin episoade de confuzie temporala si spatiala cu evolutie pe parcursul a cateva ore sau zile. Confuzia mentala este intalnita in mod frecvent la pacientii spitalizati in cadrul sectiilor de terapie intensiva si poate afecta pana la 1/3 din numarul total al bolnavilor internati, in conformitate cu particularitatile patologice si gravitatea afectiunii asociate.
Delirium – patologii care asociaza confuzie mentala brusca

Manifestarile clinice frecvent asociate starilor de delirium includ:

  • Deficit de atentie
  • Letargie
  • Confuzie
  • Alterarea starii de constienta
  • Halucinatii
  • Schimbari de dispozitie ale pacientului.

Aceste manifestari clinice sunt cauzate de eliberarea unor substante chimice la nivel cerebral pe fondul unor afectiuni de ordin infectios (encefalite, meningite, pneumonii, sepsis), hipoxiei cerebrale, deficitului de vitamina B12, endocrinopatiilor (tiroidite, diabet zaharat, afectiuni ale glandelor suprarenale), intoxicatiei cu metale grele (mercur, plumb, arsenic), insuficientei de organ, tulburarilor mintale, afectiunilor neurologice, traumelor sau in contextul administrarii de sedative in scop terapeutic ori recreational (substante ilicite).

In functie de manifestarie clinice asociate de catre pacient, sindromul confuzional poate fi impartit in 2 categorii si anume:

    • Delirium hipoactiv - acest tip este mai frecvent intalnit in practica medicala curenta si in general se manifesta prin modificari clinice subtile de tipul letargiei si starii de somnolenta a pacientului ce pot fi usor trecute cu vederea sau atribuite medicatiei de fond administrate.
    • Delirium hiperactiv asociaza stare de agitatie si neliniste a pacientului, care poate experimenta halucinatii vizuale sau auditive si tulburari ale starii de dispozitie. Aceasta forma de sindrom confuzional insumeaza aproximativ 25% din numarul total al cazurilor, insa este mai facil de diagnosticat din cauza evolutiei caracteristice pe care o prezinta.

Cuprins

Diferenta dintre delir si halucinatie

Desi ambele conditii implica distorsionarea realitatii, este foarte important de mentionat faptul ca delirul implica o distorsionare a procesului cognitiv, in timp ce halucinatiile implica alterari ale simturilor cum ar fi auzul (halucinatii auditive) sau atingerea (pacientul este convins ca este atins de ceva/cineva in timpul halucinatiei).

Delirul – simptom al unor afectiuni psihiatrice

Cu exceptia afectiunilor organice, deliriumul poate fi intalnit si la pacientii cu tulburari mintale de tipul:

      • Schizofreniei
      • Tulburarii bipolare
      • Tulburarii depresive majore.

Tulburarea bipolara se coreleaza cu psihopatologia deliriumului prin intermediul anormalitatii stimei de sine si ideatiei de sine, fara a asocia insa dezorientare temporo-spatiala a pacientului.

Schizofrenia constituie o patologie manifestata prin halucinatii, comportament si gandire dezorganizata care poate asocia in anumite instante delir, pacientul retragandu-se intr-o lume proprie interioara, marcata de psihoza.

Tulburarea depresiva majora reprezinta o afectiune psihica caracterizata prin sentimente persistente de tristete exacerbata, pierderea interesului si a placerii in desfasurarea diferitelor tipuri de activitati, a carei evolutie poate include halucinatii auditive sau delir, care afecteaza profund gandirea, perceptia si comportamentul pacientului.

Delirul si dementa senila

Dementa si deliriumul constituie doua entitati patologice diferite care pot prezenta o serie de similitudini din punct de vedere al manifestarilor clinice, incluzand:

      • Tulburari ale memoriei
      • Stare de agitatie psihomotorie si distorsionare a procesului cognitiv.

Studiile desfasurate pana la momentul actual au demonstrat faptul ca persoanele cu dementa pot asocia episoade de delirium, in special in stadiile tardive de evolutie ale bolii, iar cele care prezinta episoade repetate de confuzie mentala de-a lungul vietii sunt mai predispuse la a dezvolta dementa odata cu inaintarea in varsta.

Cu toate acestea, delirul constituie o afectiune reversibila, cu debut brusc si evolutie acuta care afecteaza cu precadere atentia si starea de constienta a pacientului. In schimb, dementa se instaleaza lent, pe durata mai multor ani si implica afectarea ireversibila a memoriei si deteriorarea progresiva a functiei cognitive a bolnavului, necesitand supraveghere si ingrijiri medicale constante in etapele tardive de evolutie ale patologiei.

Delirul si afectiunile medicale subiacente

Desi este asociat in mod frecvent cu afectiunile psihice, delirul poate fi intalnit si in evolutia altor tipuri de patologii care includ:

      • Starile de deshidratare severa
      • Malnutritia protein calorica
      • Meningita
      • Sepsis
      • Insuficienta de organ (insuficienta hepatica sau renala acuta)
      • Hipoxie secundara unei anemii severe
      • Insuficienta cardiaca
      • Embolism pulmonar acut
      • Dezechilibre metabolice (tireotoxicoze, hipo sau hiperglicemie datorata diabetului zaharat dezechilibrat)
      • Accident vascular cerebral
      • Traumatism cranio-cerebral
      • Intoxicatii acute cu metale grele.

Delirul la copii

Delirul la copii se poate instala in contextul unui sindrom febril care insoteste infectiile bacteriene sau virale, interventiilor chirurgicale majore in etapa postoperatorie, traumatismelor cranio-cerebrale, dezechilibrelor metabolice si hidroelectrolitice, afectiunilor cardiace sau pulmonare. Studiile recent efectuate afirma faptul ca aproximativ 1 din 3 copii spitalizati pentru diferite tipuri de afectiuni cu evolutie severa asociaza delir, in special in situatia in care tratamentul include administrarea de sedative.

Principalele manifestari clinice ale delirului la copil include:

      • Stare de agitatie psihomotorie
      • Reducerea nivelului de constienta
      • Tulburari de memorie
      • Schimbari ale comportamentului celui mic, care poate deveni suspicios sau agresiv cu personalul medical si/sau membri ai familiei si poate avea o perceptie distorsionata a realitatii care poate include halucinatii auditive sau vizuale.

Semne de alarma ale sindromului confuzional

Confuzia si statusul mental alterat constituie intotdeauna o urgenta medicala care trebuie adresata cat mai rapid la camera de garda, indiferent de varsta si antecedentele personale ale pacientului in cauza. Tulburarile de atentie si modificarea starii de constienta, deficitul de memorie manifestat brusc, dezorientarea, tulburarile de limbaj si de perceptie constituie principalele semnale de alarma care pot indica instalarea delirului pe fondul unei patologii organice sau psihiatrice, decompensate sau acute.

In functie de context si de antecedentele patologice ale fiecarui pacient in parte, deliriumul poate fi adresat catre camera de garda, neurologie/neurochirurgie, endocrinologie, boli infectioase, cardiologie sau psihiatrie in vederea stabilirii cauzei subiacente si instituirea de tratament etiologic de catre medicul specialist.

Principalii factori de risc care predispun la instalarea sindromului confuzional includ:

      • Antecedentele patologice ale pacientului de invalidare cognitiva sau dementa
      • Varsta mai mare de 65 de ani
      • Asocierea de comorbiditati multiple
      • Istoric de delirium, accident vascular cerebral, tulburari neurologice sau traumatisme cranio-cerebrale
      • Utilizarea de substante psihoactive
      • Administrarea de tratamente pe baza de anticolinergice sau asocierea concomitenta a mai mult de 4 substante farmacologice in cadrul terapiilor complexe.

Prognosticul pe termen lung al pacientilor care asociaza sindrom confuzional este influentat in mod direct de starea de sanatate generala a bolnavului si varsta acestuia. In prezent se estimeaza faptul ca pacientii care prezinta delirium pe durata spitalizarii asociaza o mortalitate cuprinsa intre 6 si 18%, in cazul varstnicilor aceasta crescand pana la 35-40% in decursul primului an.

Aproximativ 60% dintre pacientii in etate care au prezentat sindrom confuzional in diferite contexte patologice raman cu deficit cognitiv persistent si asociaza un risc de pana la 3 ori mai mare de a dezvolta boala Alzheimer, cea mai frecventa cauza a dementei.

 

 

Referinte:

Data publicării 20.08.2024