Diagnosticarea si tratamentul herniei ombilicale

Hernia ombilicala este una din tipurile de hernii ventrale ale peretelui abdomenului, produsa intr-o zona slaba de la nivelul ombilicului.

Herniile ombilicale la copii sunt congenitale, ele fiind tratate de catre medicul chirurg pediatru.

La adulti, in marea majoritate a cazurilor, herniile ombilicale sunt dobandite ("castigate”) si apar in general in context de presiune intrabdominala crescuta ca urmare a obezitatii, distensiei abdominale, ascitei si sarcinii.

Ca si alte hernii ale peretelui abdominal, hernia ombilicala evolueaza in timp, creste in dimensiuni, si netratata poate duce la complicatii, cum ar fi strangularea organelor din hernie sau chiar ocluzia intestinala.

Herniile ombilicale sunt de 3 ori mai frecvente la femei decat la barbati. In cazul barbatilor, herniile ombilicale se prezinta cel mai adesea nereductibile, pe cand la femei, in special la cele normoponderale, hernia se prezinta mai frecvent ca o umflatura a ombilicului, ce se reduce usor.

In mod tipic, sacul herniei ombilicale, poate contine oment (epiploon sau popular „prapor”) sau grasimea situata sub muschii abdomenului. Prinderea, si eventual strangularea omentului in interiorul herniei poate sa provoace durere cronica la nivelul peretelui abdominal, uneori iradiata profund in interiorul abdomenului. Pe de alta parte, daca un segment de intestin devine blocat in hernie, adica incarcerat, se poate produce ocluzia intestinala, la care, si mai grav, daca se mai adauga in evolutie si strangularea arterelor si venelor acelui segment de intestin, se produce ischemia intestinala sau chiar necroza bucatii de intestin, crescand riscurile asociate tratamentului.

Pentru ca un pacient sa afle daca are hernie ombilicala sau nu, el trebuie sa se prezinte la medicul chirurg, pentru a fi examinat si pentru a afla daca sunt necesare si alte investigatii diagnostice.

Diagnosticul de hernie ombilicala este pus de obicei atunci cand se palpeaza o masa/formatiune/protuberanta moale la nivelul ombilicului, care poate fi insa si asimetrica, localizata fie deasupra, fie dedesubtul, sau chiar pe o parte a ombilicului. Uneori ombilicul este impins de catre hernie si scos in afara. Poate sa exista o sensibilitate dureroasa la nivelul ombilicului, mai ales la presiune sau palpare, dar de obicei nu este prezenta fara sa fie produsa (de exemplu la tuse sau la apasare).

Anumite hernii ombilicale pot sa fie mici si asimptomatice, astfel incat pacientul nu este nici macar constient ca are o hernie. Aceste hernii nu necesita reparare, iar ghidurile bazate pe dovezi medicale recomanda sa fie urmarite de catre medic in colaborare cu pacientul.

In cazul operatiei deschise (cura chirurgicala deschisa), se efectueaza o incizie verticala sau orizontala, in arc de cerc, deasupra sau pe langa sacul herniei, identificand sacul herniar si disecand-ul pana al nivelul aponevrozei. Odata ce s-a separat aponevroza, sacul herniar poate fi excizat sau reintrodus, si muschiul (aponevroza) inchis printr-o sutura nonresorbabila. Daca defectul este larg si marginile fasciale nu pot fi apropiate fara tensiune, trebuie folosita plasa, care are o structura pe care organismul uman o tolereaza. Plasa trebuie plasata profund subaponevrotic(tehnica subfasciala) si suturata circumferential la aponevroza ombilicala inconjuratoare pentru a preveni migrarea. De asemenea, trebuie ca refacerea ombilicala sa implice si aspectul estetic al ombilicului.

Cura chirurgicala laparoscopica presupune o operatie prin incizii mici (uneori se poate  face chiar si prin incizii de 5 mm) efectuate in peretele abdomenului, la distanta considerabila de hernie, si utilizarea unor instrumente specializate, manipulate sub controlul unei camere video (laparoscopul) introduse si ea in cavitatea abdominala, fapt care nu este posibil decat cu transformarea cavitatii abdominale intr-o camera de lucru prin introducerea de CO2 si realizarea pneumoperitoneului. Se respecta aceleasi principii, cu tratarea sacului herniei ombilicale si acoperirea defectului peretelui cu ajutorul unei plase inerte, cu doua fatete cu caracteristici diferite si speciale, astfel incat dupa fixarea la muschii abdomenului cu agrafe resorbabile, sa nu duca la lipirea intestinului de ea (impiedica aderentele intre intestin si plasa).