Epiziotomia, perineotomia si rupturile perineale

Epiziotomia este o incizie medio-laterala dreapta, realizata de catre medicul obstetrician la nivelul perineului in momentul expulziei fetale cu scopul de a facilita nasterea. Perineotomia este o incizie efectuata pe linia mediana perineala efectuata in momentul expulziei pentru a facilita degajarea prezentatiei. Este important de mentionat faptul ca nu toate nasterile naturale necesita perineotomie/epiziotomie pentru degajarea prezentatiei, deoarece tesuturile perineului sunt in mod fiziologic destul de elastice si permit pasajul fatului fara aparitia de rupturi spontane.
Epiziotomia, perineotomia si rupturile perineale

Dupa nastere si expulzia placentei, medicul obstetrician administreaza lauzei un anestezic local usor in cazul in care aceasta nu a optat pentru anestezie epidurala si sutureaza (inchide tesuturile sectionate prin coasere cu ata chirurgicala) incizia perineala plan cu plan (sutura planului vaginal, muscular si cutanat). Dupa finalizarea suturii sunt introduse 2-3 mese sterile compresive (au rol de a opri sangerarea tesutului perineal) care se indeparteaza la 6-8 ore sau a doua zi dupa nastere, in conformitate cu indicatiile obstetricianului.

Cuprins

Diferenta dintre epiziotomie si rupturile perineale

Ruptura perineala reprezinta sfasierea sau ruperea spontana a perineului (tesutul care sustine organele pelvine) la persoanele de sex feminin multipare care au nascut pe cale naturala. Ruptura perineala apare de regula tardiv dupa nastere si este frecvent intalnita la femeile care au nascut neasistate, fiind descrisa in termeni medicali ca tulburare de statica pelvina.

Principala manifestare a rupturii de perineu este reprezentata de pierderea involuntara de urina care apare in timpul contractiilor musculaturii abdominale - tuse, stranut, alergat, urcatul sau coboratul scarilor si niciodata in conditii de repaus in decubit (intins in pat), in timpul somnului sau chiar in ortostatism (adica in absenta efortului).

Chiar daca nu este o afectiune grava, tulburarea de statica pelvi-genitala este invalidanta si afecteaza considerabil calitatea vietii pacientelor care se prezinta la consult urologic pentru investigarea cauzelor care determina incontinenta urinara.

Tipuri de rupturi de perineu

In functie de gravitatea rupturii perineale, aceasta poate fi clasificata in mai multe tipuri dupa cum urmeaza:

  • Gradul I include fisuri la nivelul pielii si/sau mucoasei vaginale.
  • Gradul II ruptura implica muschii perineali insa nu si sfincterul anal.
  • Gradul III presupune existenta unei rupturi extinse care cuprinde musculatura care intra in alcatuirea sfincterului anal.
  • Gradul IV de ruptura perineala cuprinde leziunile care intereseaza atat muschii sfincterului anal, cat si mucoasa anorectala.

Necesitatea epiziotomiei

Principalele situatii in care este indicata efectuarea epiziotomiei/perineotomiei pentru degajarea prezentatiei implica:

  • Nasterile de feti macrosomi cu o greutate de peste 3700 grame si nasterea prematura.
  • Existenta unui perineu hipoplazic, asimetric, cu distanta ano-vulvara mai mica de 6 cm.
  • Asocierea unui tesut ano-perineal infectat, care prezinta edem sau cicatrici.
  • Absenta nasterilor anterioare in special la femeile in varsta in cazul carora perineul si-a pierdut elasticitatea.
  • Prezentatia pelvina a fatului (in timpul nașterii fatul coboara cu pelvisul sau cu membrele inferioare inainte).
  • Nasterea naturala laborioasa care asociaza suferinta fetala si necesita degajarea cat mai rapida a fatului pentru a preveni sau diminua complicatiile postpartum ale nou-nascutului.
  • Facilitarea anumitor manevre obstetricale care pot include aplicatie de forceps, vacuum extractor, prezentatii pelvine, distocii ale umerilor fatului sau versiune interna.

Epiziotomia de protectie sau profilactica se realizeaza doar in anumite situatii, cele mai des intalnite fiind nasterea prematura, prezentatia pelviana, extractia instrumentara si suferinta fetala.

Necesitatea efectuarii epiziotomiei este evaluata de catre obstetrician in momentul distensiei perineale maxime care apare sub presiunea directa a prezentatiei (craniul fatului). Aparitia unor mici solutii de continuitate in aria comisurala posterioara este premergatoare unei rupturi perineale spontane si indica medicului necesitatea practicarii epiziotomiei profilactice.

Perineotomia presupune incizia perineala pe linie mediana si asociaza un risc mai mare al implicarii rectale (risc de propagare a inciziei la nivelul anusului si rectului) in timp ce epiziotomia poate implica peretii vaginali pana la nivelul fosei sau chiar cervical.

Alte riscuri asociate acestor proceduri implica sangerarea, constituirea de hematoame la nivelul tesuturilor perineale, inflamatia, infectia tesuturilor incizate si dispareunia (durere la contactul intim).

Recuperarea dupa epiziotomie

Dupa epiziotomie medicul poate recomanda lauzei aplicarea de comprese reci cu gheata la nivelul suturii, efectuarea de bai de sezut cu apa rece si aplicarea locala de unguente sau spray-uri cu anestezic pentru diminuarea disconfortului dureros si al inflamatiei. Medicatia antiinflamatorie orala trebuie administrata numai la recomandarea obstetricianului.

Suplimentar, lauza este indrumata sa mentina o igiena corespunzatoare a zonei intime, in special dupa mersul la toaleta, pentru a preveni infectia suturilor si sa adopte un regim alimentar bogat in fibre care sa previna instalarea constipatiei (efortul depus in timpul defecatiei pentru eliminarea scaunelor tari poate accentua disconfortul dureros asociat epiziotomiei/perineotomiei).

Se recomanda evitarea dusurilor vaginale, al contactului intim si activitatilor care presupun efectuarea de efort fizic intens (exercitii fizice, ridicatul greutatilor) pana la momentul vindecarii, pentru a preveni aparitia complicatiilor prin desfacerea suturilor chirurgicale.

In majoritatea cazurilor, disconfortul algic datorat epiziotomiei se remite in 2-3 saptamani dupa nastere, iar lauza poate reveni treptat la activitatile cotidiene obisnuite.

Epiziotomia infectata

Zona perineala poate fi contaminata foarte usor cu bacterii enteropatogene provenite de la nivel intestinal, astfel incat in anumite situatii pot aparea infectii ale plagii de perineotomie sau epiziotomie in cazul nerespectarii riguroase a regulilor de igiena locala.

Prevenirea infectarii epiziotomiei

Igiena riguroasa a zonei intime presupune stergerea dupa utilizarea toaletei intotdeauna din fata in spate si efectuarea de cel putin 2 ori pe zi a toaletei locale cu apa si sapun/solutii antiseptice recomandate de catre medic sau ori de cate ori este nevoie (dupa fiecare mictiune si defecatie). Reluarea activitatii intime de cuplu se va face in conformitate cu recomandarile medicului ginecolog.

Simptome ale infectiei epiziotomiei/perineotomiei

Durerea perineala insotita de sindrom febril, frison, simptomatologie urinara si secretii urat mirositoare sau cu aspect modificat ale plagii de perineotomie reprezinta principalele manifestari care intra in alcatuirea tabloului clinic al infectiilor vulvo-vaginale perineale postpartum. Marginile edematiate (umflate) de culoare rosie, indurate ale plagii si/sau dehiscenta inciziei (deschiderea plagii) constituie principalele modificari in prezenta carora se recomanda prezentarea la medicul obstetrician pentru tratarea infectiei perineale.

Tratament infectie epiziotomie

Tratamentul curativ al infectiilor asociate perineotomiei/epiziotomiei implica:

  • Scoaterea firelor chirurgicale.
  • Debriderea (indepartarea tesuturilor devitalizate) si toaletarea locala a plagii cu solutii antiseptice.
  • Administrarea de antibiotice cu spectru antimicrobian larg.
  • Refacerea perineului dupa remiterea semnelor de infectie locala.

Monitorizarea lauzei implica evaluarea zilnica de catre medicul obstetrician a plagii de perineotomie/epiziotomie pana la remiterea simptomatologiei si educarea pacientei cu privire la respectarea regulilor de igiena locala.

Masajul perineal si prevenirea riscului de ruptura de perineu

Inceperea masajului perineal (masajul musculaturii din zona uretrei, vaginului si anusului) cu cateva saptamani inainte de nastere (dupa saptamana 35 de sarcina) imbunatateste elasticitatea tesuturilor si diminueaza necesitatea efectuarii unei eventuale epiziotomii/perineotomii in timpul nasterii. Efectuat in mod regulat de cel putin 3 ori pe saptamana, masajul perineal previne traumele perineale asociate nasterii vaginale (ruptura spontana de perineu sau incizia chirurgicala a acestuia) si complicatiile pe termen lung asociate acestora (incontinenta urinara, dispareunie, aspect inestetic al cicatricii perineale).

Alaturi de masajul perineal, exercitiile Kegel reprezinta o alta modalitate de a tonifia musculatura centurii pelvine pregatind corpul pentru momentul nasterii. Afla mai multe despre exercitiile Kegel si tonifierea musculaturii pelvine

Nasterea pe cale vaginala reprezinta un proces complex insotit de numeroase schimbari ale corpului gravidei care pot fi mai usor tolerate prin aplicarea unor masuri care sa includa:

  • Adoptarea unui regim alimentar sanatos.
  • Efectuarea de exercitii fizice moderate, utile pentru mentinerea tonusului muscular pe durata sarcinii, imbunatatirea circulatiei sangvine, prevenirea aparitiei edemelor si coordonarea efortului fizic cu respiratia (utile ulterior in travaliu).
  • Efectuarea exercitiilor Kegel si a masajului perineal pentru asigurarea elasticitatii musculaturii pelvine necesare pentru o nastere usoara.

 

Referinte:

Data publicării 09.10.2024