Imunizarea prin vaccinare

Inca din prima zi de viata si pana la implinirea varstei de 14 ani, orice copil ar trebui vaccinat conform schemei nationale realizate de Ministerul Sanatatii. Vaccinarea nu are riscuri. In anumite cazuri, pot exista insa efecte adverse. Mai important, insa, este sa devenim constienti ca un copil nevaccinat este supus unui risc dublu: atat pentru propria-i persoana, cat si pentru colectivitatea din care va face parte la un moment dat. Si, in anumite situatii, unele boli care ar fi putut fi prevenite prin vaccinare pot deveni fatale.
immunizare prin vaccinare
Despre imunizarea prin vaccinare

Vaccinurile - efecte adverse si riscuri

Ca orice medicament care exista pe piata, vaccinurile au si efecte adverse. Sunt rare, dar ca la orice alt medicament, in urma vaccinarii poate aparea o usoara roseata, umflatura la locul intepaturii sau o usoara febra postvaccinare, dar care se rezolva cu un antitermic.

Riscul de aparitie a unor efecte adverse grave este rar, foarte rar.

Orice afectiune acuta reprezinta o contraindicatie la vaccinare. Daca un pacient prezinta o afectiune acuta, se amana vaccinarea pana la insanatosire. Inocularea inseamna introducerea unui virus (prin vaccinare), pentru ca organismul sa produca anticorpi. Daca sistemul imunitar este afectat de orice alta boala acuta, exista riscul de a face boala pentru care tocmai s-a facut vaccinul. De aceea, se recomanda amanarea vaccinarii pana cand pacientul depaseste faza acuta a bolii.

Cat timp are efect imunizarea in urma vaccinarii?

Imunitatea postvaccinala nu este pe viata. Este limitata si depinde de la persoana la persoana. In medie, imunizarea dureaza intre 5 si 10 ani. Daca copiii sunt vaccinati conform calendarului, atunci exista o masa populationala vaccinata peste la 85%, cum este ideal, atunci si adultii sunt protejati, pentru ca virusurile nu mai circula. Acesta este si motivul pentru care nu exista un calendar obligatoriu de vaccinare pentru adulti.

In general, nu se recomanda reluarea vaccinurilor, nici chiar pentru generatiile ‘70-’80 . Eventual, daca exista un context epidemiologic special, cum este o epidemie de rujeola sau rubeola, se poate vaccina cu ROR. Anumite categorii de risc se pot vaccina la varsta adulta - de exemplu, medicii sau cei ce lucreaza in domeniul sanitar, cei care intra in contact cu sangele si se pot intepa din cauza unui accident. Acestia ar trebui sa faca vaccinul antihepatita B, chiar daca acesta a fost facut in copilarie.

In ce priveste virusul gripal, situatia difera pentru ca acestea sufera mutatii an de an si atunci trebuie revaccinat an de an.

Odata vaccinat, cum reactionezi cand contractezi boala?

Sunt cazuri cand, la adolescenta sau varsta adulta, chiar daca vaccinurile au fost efectuate, o persoana face rujeola sau rubeola. Acesta se intampla pentru ca imunitatea data de vaccinare nu este pe viata, are efect cativa ani, in medie cinci, tocmai de aceea la unele vaccinuri se fac rapeluri.

In cazul vaccinului ROR, la cinci ani se face rapel, dar imunizarea nu este pe viata. Singura imunitate pe viata este trecerea prin boala. Anumite boli dau imunitate pe viata si un exemplu este rujeola. Odata facuta boala, devii imun.

Daca, adult fiind, nu ai contractat boala in copilarie este indicat sa te vaccinezi mai ales in contextul unei epidemii. De la o anumita varsta, pacientii au multe patologii asociate, au mai multe boli (hipertensiune arteriala, bronhopneumonie obstructiva, insuficienta respiratorie cauzata de fumatul indelungat), iar  orice imbolnavire de rujeola, rubeola sau chiar gripa poate fi fatala, din cauza patologiei asociate.

Vaccinuri din schema nationala si EU

Primul vaccin din schema nationala de vaccinare se face in maternitate, la 24 de ore dupa ce bebelusul se naste. Este vorba despre vaccinul antihepatita B. Urmeaza, la doua pina la sapte zile, vaccinul BCG antituberculoza. Dupa aceea, la doua luni, bebelusului i se administreaza un vaccin hexavalent, care contine sase tulpini impotriva urmatoarelor boli: difterie, tetanos, peptusis (tuse convulsiva), hemofilus influenze, poliomielita si hepatita B. Apoi, la patru luni, se va face rapelul pentru vaccinul hexavalent, iar a treia doza din acest vaccin se face la unsprezece luni. In total sunt trei rapeluri. La implinirea unui an, copilul se vaccineaza pentru ROR - rujeola-oreion-rubeola.  In calendarul schemei nationale de vaccinare se face pauza pana cand copilul implineste cinci ani, cand va face inca un rapel pentru ROR. La sase ani se face un vaccin tetravalent, asemanator celui hexavalent, dar care nu contine hemofilus influenze si hepatita B, ci doar difterie, tetanos, peptusis si poliomielita. 14 ani nu este doar varsta buletinului ci si momentul pentru administrarea vaccinului DTP - difterie, tetanos si pertussis. In Romania, calendarul national de vaccinari obligatorii se opreste la aceasta varsta.

Imediat dupa nasterea bebelusului, in maternitate, parintele primeste un carnet in care sunt notate primele doua inoculari. Odata cu trecerea timpului, parintele se prezinta la medicul de familie sau la pediatru, care va nota fiecare nou vaccin efectuat de catre copil. Tot in acest carnet se precizeaza si perioadele in care se vor face urmatoarele vaccinuri. Medicul de familie, sau pediatrul, va anunta familia cand trebuie facute urmatoarele vaccinuri.

Sunt si cazuri cand, din anumite motive, copilul nu se poate prezenta la vaccin in perioada recomandata. Este important de stiut ca acesta se poate recupera, asigurandu-i-se imunitatea necesara. In primul an de viata, se pot recupera toate vaccinurile recomandate in schema nationala, dar trebuie pastrata regula din epidemiologie, adica minimum treizeci de zile intre vaccinari. Dupa varsta de doi sau trei ani, copilul nu mai poate face vaccin hexavalent, insa acesta se poate recupera cu vaccinul tetravalent. Este asemanator cu cel hexavalent numai ca are doar patru tulpini. In rest, celelalte vaccinuri, cum este ROR (rujeola-oreion-rubeola), se poate face la orice varsta.

Aceste vaccinuri cuprinse in schema nationata sunt recomandate, dar nu sunt obligatorii, pentru ca in Romania nu exista o lege care sa prevada obligativitatea vaccinarii. Sunt cazuri cand parintele refuza inocularea, insa un copil trebuie vaccinat pentru a nu se imbolnavi de bolile care pot fi prevenite tocmai prin vaccinare! Unele dintre aceste boli pot fi mortale!

In Uniunea Europeana exista diferente de la stat la stat in ce priveste vaccinarea, dar nu sunt foarte mari. De exemplu, in tarile occidentale unde prevalenta tuberculozei este foarte scazuta, vaccinul BCG (impotriva tuberculozei) - care la noi se face in maternitate - in UE nu exista.

Aceste vaccinuri se fac in functie de specificul fiecarei tari, in functie de bolile care circula in tara respectiva. Sunt tari care au mai multe vaccinuri in calendar, dar si state care au mai putine.

Sunt tari care au vaccinuri obligatorii, cum sunt rotavirus sau vaccinul impotriva varicelei sau meningitei, iar la noi sunt optionale, la alegerea parintelui.

Un copil nevaccinat pune in pericol colectivitatea din care face parte. Iar mecanismul prin care se intampla este foarte usor de inteles: copilul nevaccinat face o boala contagioasa, iar in perioada de incubatie, pana sa apara simptomele evidente, este contagios, mai ales pentru copiii care nu sunt vaccinati. Asa apar focarele epidemice in colectivitate.

Tocmai de aceea, vaccinarea copiilor este foarte importanta.

Ce alte vaccinuri sunt recomandate copiilor?

In afara de cele din schema nationala, mai exista o serie de vaccinuri recomandate: rotavirus, care se face in primele sase luni de viata, vaccinul antivaricela (varicela fiind o boala foarte contagioasa si la adulti), vaccinul antimeningococic, vaccinul de hepatita B (recomandat mai mult pentru persoanele din categorii de risc, care au contact direct cu sangele altor persoane).

Pentru vaccinarea optionala a copiilor cu un anumit tip de vaccin, ce nu exista in calendar, parintii se pot adresa medicului de familie care poate oferi mai multe amanunte sau centrelor private de vaccinare. Daca vaccinurile incluse in calendarul national sunt gratuite, cele optionale se pot cumpara din farmacii sau din centrele private de vaccinare.

Cand se fac vaccinurile antitetanos si antirabic?

Vaccinul antitetanos este cuprins in vaccinul hexavalent efectuat pana la un an. Apoi se poate face rapel doar daca exista o plaga tetanigena, altfel nu se fac rapeluri regulate.

Vaccinul antirabic se face doar daca exista o suspiciune de rabie, prin muscatura unui animal. Daca animalul este salbatic, atunci este recomandata vaccinarea antirabica imediata, in cel mai scurt timp de la momentul muscaturii, pentru ca riscul de a face rabie este foarte mare. Rabia este o boala fatala in majoritatea cazurilor. Pentru un animal domestic, cu carnet de vaccinare, nu se recomanda vaccinarea antirabica. Pentru muscaturi, in general, se face vaccin antitetanos. 

In Romania, in afara de vaccinurile antitetanos si antirabic, nu exista alt vaccin de urgenta. In alte tari, de exemplu, exista un vaccin de urgenta pentru bolile care pot fi transmise prin muscatura de capusa.

Consultant Medical Dr. Ionut-Dragos Capraru
Data publicării 30.10.2019
Data ultimei actualizari 17.07.2023