Tipuri de noduli mamari si autoexaminarea

Examenul senologic efectuat de catre medic si autopalparea sanilor constituie primii si cei mai importanti pasi in depistarea nodulilor mamari. Examenul fizic efectuat de catre medic implica inspectia si palparea sanilor, a toracelui si a ganglionilor din regiunea axilara si supraclaviculara a pacientei, pentru depistarea unor eventuale formatiuni nodulare. Examinarea se efectueaza atat cu pacienta in ortostatism (în picioare), cat si in decubit dorsal, aceasta fiind indrumata de catre medic sa isi plaseze succesiv mainile deasupra capului, pe langa corp si in sold pe durata consultatiei.

Inspectia urmareste o serie de modificari care se refera la anomalii de forma si asimetrii intre cele doua glande mamare si/sau mameloane, schimbari de culoare la si/sau aparitia unor zone de tractiune (gropite) la nivelul tegumentelor, adenopatii supraclaviculare si/sau axilare, secretii sau scurgeri mamelonare.

Palparea are ca scop depistarea formatiunilor care se pot dezvolta la nivelul glandelor mamare, anomaliilor de consistenta ale tesuturilor, diferentelor de temperatura intre cei doi sani, zonelor sensibile sau dureroase si adenopatiilor supraclaviculare si axilare.

Cuprins

Caracteristicile nodulilor la san
Tipuri de noduli mamari benigni
Autoexaminarea mamara
Ce este de facut?

Caracteristicile nodulilor la san

Glandele mamare sunt supuse unor schimbari periodice lunare, in conformitate cu fluctuatiile fiziologice ale hormonilor pe durata perioadei de viata fertila a femeii. In timpul sarcinii si lactatiei, hipertrofia ductelor galactofore determina cresterea in volum a glandelor mamare ca urmare a acumularii de lapte la nivelul alveolelor.

In afara perioadei de sarcina, cresterea in volum a sanilor apare, de regula, secundar acumularii intralobulare de lichid in faza foliculara a ciclului menstrual. Modificarile fibrochistice aparute in acest context inflamator sunt benigne si prezinta evolutie autolimitata, disparand de la sine de la o luna la alta. Dupa menopauza insa, sanul traverseaza o etapa de involutie care presupune inlocuirea parenchimului cu tesut adipos si conjunctiv.

Nodulii mamari pot fi imobili, de consistenta crescuta, ridicand suspiciunea de malignitate sau moi si usor de mobilizat in timpul palparii, aceste trasaturi fiind asociate de regula formatiunilor benigne ale sanului. Dimensiunile acestora pot varia intre 5 mm si cativa cm, cei voluminosi fiind destul de rar intalniti.

Aceste particularitati ale nodulilor mamari nu sunt suficiente insa pentru a decela intre formatiunile benigne si cele maligne, in acest scop fiind utilizate investigatii imagistice specifice care includ: ecografia mamara, mamografia sau punctia biopsie ghidata imagistic prin intermediul careia se recolteaza fragmente tisulare de la nivelul leziunii in vederea examinarii in departamentul de anatomie patologica.

In conformitate cu informatiile obtinute de catre medicul curant dupa efectuarea examenului senologic si al investigatiilor imagistice si/sau al examenului histopatologic dupa biopsie, managementul nodulilor mamari poate include interventie chirurgicala urmata de tratament oncologic specific sau mentinere sub observatie atenta pentru o perioada de cateva luni de la depistare.

Tipuri de noduli mamari benigni

In majoritatea situatiilor, nodulii mamari sunt de natura benigna si se datoreaza fluctuatiilor hormonale fiziologice lunare, insa exista si patologii care pot evolua cu aparitia acestui tip de leziuni ale sanului care includ:

Mastoza fibrochistica, o nodularitate generala a tesutului mamar care afecteaza aproximativ jumatate din populatia de sex feminin - aceste transformari se manifesta prin cresterea consistentei tesutului mamar care devine fibros, cauzand uneori disconfort dureros.

Mastoza fibrochistica este cauzata de fluctuatiile hormonale fiziologice si, de obicei, afecteaza persoanele de sex feminin dupa varsta de 40 de ani, estompandu-se odata cu instalarea menopauzei. In cazuri rare, mastoza fibrochistica poate asocia aspect imagistic suspect, indicand necesitatea de biopsiere a leziunii pentru excluderea unui nodul malign. In mod normal, medicul recomanda adoptarea unor schimbari ale dietei care constau in limitarea aportului de sare si cofeina pentru diminuarea inflamatiei de la nivelul sanului, insa exista si situatii in care acesta poate prescrie anumite tipuri de tratamente specifice.

Formatiunile chistice de la nivelul sanului (chisturi mamare cu continut lichid) sunt frecvent intalnite la persoanele de sex feminin care se incadreaza in intervalul de varsta 30-50 de ani fiind cauzate de involutia tesutului mamar. Chisturile pot creste in volum inainte de menstruatie, cauzand disconfort dureros temporar la nivelul sanului, manifestare ce dispare de la sine dupa debutul sangerarii vaginale lunare. In cazul in care pacienta prezinta disconfort algic accentuat sau leziunea este voluminoasa, medicul poate opta pentru indepartarea chirurgicala a chistului.
Fibroadenomul, o leziune nodulara a sanului care afecteaza femeile cu varsta de pana la 25 de ani, in special cele aflate sub tratament contraceptiv. Fibroadenomul prezinta, de regula, consistenta crescuta, fiind usor de mobilizat in timpul palparii. Conduita terapeutica in acest caz implica excizie chirurgicala daca fibroadenomul creste semnificativ in dimensiuni intre 2 examinari succesive sau daca are aspect atipic.

Autoexaminarea mamara

Autopalparea sanilor trebuie efectuata la 3-5 zile de la debutul menstruatiei la femeile de varsta fertila, iar dupa menopauza, autoexaminarea se repeta lunar in aceeasi zi. Sanii trebuie inspectati vizual atat direct, cat si in oglinda, cu mainile deasupra capului si ulterior in sold, acordand atentie eventualelor modificari de volum, forma sau aspect ale acestora.

Conturul sanilor trebuie apreciat si in oglinda dupa aplecarea in fata cu mainile in sold. Retractiile tegumentului de la nivelul sanilor si/sau ale mamelonului, aspectul de coaja de portocala si diferentele de culoare ale pielii trebuie urmarite cu atentie.

Palparea sanilor se efectueaza dupa plasarea in decubit dorsal (intinsa pe spate) cu plasarea unei perne/prosop sub omoplatul de partea examinata si pozitionarea mainii de acceasi parte sub cap.

Palparea se face cu cele 3 degete din mijloc ale mainii ramase libere, dinspre periferia sanului catre centrul acestuia prin miscari concentrice pana in zona mamelonara. Ulterior la acelasi san se reia palparea in sens invers de la mamelon spre periferie. La sfarsit se recomanda exprimarea (strangerea) blanda a mamelonului pentru a verifica prezenta unei eventuale secreții mamelonare patologice. Palparea sanului prin miscari verticale se efectueaza de sus in jos, de la clavicula pana la coaste, apoi avansand incet de la stern la marginea laterala a sanului, cu repetarea procedurii in sens invers.

Dupa autoexaminarea sanului, regiunea axilara se palpeaza cu mana pe langa corp, utilizand degetele 2-3-4 grupate ale mainii contralaterale, cu miscari blande care sa includa toate laturile axilei, astfel incat sa poata fi depistate eventuale modificari ale ganglionilor limfatici din aceasta regiune.

Ce este de facut?

Este important de mentionat faptul ca autoexaminarea regulata a sanilor nu este suficienta pentru depistarea unor eventuale modificari de tip nodulare ale glandei mamare. Ecografia, RMN-ul mamar nativ sau cu substanta de contrast si mamografia constituie investigatii imagistice recomandate de catre medic in conformitate cu varsta, antecedentele personale si familiale de boala si factorii de risc ai pacientei, pentru depistarea precoce a modificarilor benigne sau maligne ale sanului.

In cazul depistarii unor modificari de forma, aspect sau consistenta la nivelul sanului in timpul autoexaminarii lunare, se recomanda efectuarea unui consult medical pentru investigare suplimentara si daca este necesar, instituirea precoce de tratament.

Referinte: