Imunizarea prin vaccinare: contraindicatii si beneficii

Organizatia Mondiala a Sanatatii afirma faptul ca vaccinarea impotriva patologiilor transmisibile care pot fi prevenite prin vaccinare este esentiala pentru protejarea sanatatii populatiei si constituie un drept uman indiscutabil. Vaccinurile reprezinta produse farmaceutice care stimuleaza organismul sa produca anticorpi proprii impotriva unor patogeni de natura infectioasa inalt transmisibili, ce prezinta capacitatea de a genera boli grave, cu risc crescut de complicatii severe si deces.
Imunizarea prin vaccinare: contraindicatii si beneficii

Imunizarea prin vaccinare s-a dovedit a fi de-a lungul timpului una dintre cele mai eficiente metode de preventie instituite in domeniul sanatatii publice, prevenind milioane de decese care ar fi putut fi cauzate de boli ca rujeola, poliomielita, variola, tuberculoza si nu numai.

Un aspect important de mentionat in cazul vaccinarii este reprezentat de faptul ca metoda asigura protectie atat persoanei imunizate, cat si celor din jurul acesteia, in special populatia incadrata in categoria de risc crescut, din care fac parte sugarii care inca nu au fost vaccinati si indivizii cu imunodeficienta. Imunizarea prin vaccinare a cat mai multor persoane ofera asa numita „imunitate de turma” cunoscuta in termeni medicali ca imunitate colectiva sau de grup. Imunitatea de grup se manifesta prin reducerea riscului de transmitere al anumitor patogeni cu potential infectios si al numarului de imbolnaviri atat la indivizii vaccinati, cat si la cei nevaccinati prin reducerea probabilitatii de infectie la persoanele neimunizate.

Cuprins

Ce contine un vaccin?

Substanta activa din produsele farmaceutice utilizate pentru imunizare este reprezentata de antigenul capabil de a stimula sinteza de anticorpi specifici de catre sistemul imunitar al persoanei care se vaccineaza. In functie de vaccin, acest antigen poate fi reprezentat de:

  • O bacterie sau un virus viu atenuat (slabit) sau inactivat (omorat)
  • Fragmente ale membranei externe (proteine de suprafata) sau material genetic ARN mesager care intra in alcatuirea patogenului
  • Toxine bacteriene detoxifiate
  • Adjuvanti (substante care contribuie la obtinerea unui raspuns imunologic adecvat), stabilizatori (substante care asigura pastrarea proprietatilor vaccinului in timpul transportului si depozitarii) si conservanti (substante care previn contaminarea vaccinului).

Vaccinurile vii atenuate au cea mai larga utilizare pentru imunoprofilaxia bolilor infectioase continand suspensii de bacterii sau virusuri care si-au pierdut sau redus patogenitatea pastrandu-si insa proprietatile imunogene. Dupa inoculare, vaccinurile vii atenuate sunt capabile de a initia o infectie inaparenta imunogena (in urma careia sistemul imun produce anticorpi protectivi).

Vaccinurile inactivate contin germeni care si-au pierdut capacitatea de replicare sau multiplicare care insa pot stimula sistemul imun cu obtinerea de anticorpi specifici. Pentru a obtine un raspuns eficient din partea organismului, aceste preparate farmaceutice necesita utilizarea de adjuvanti reprezentati de anumite substante de inactivare care pot include formaldehida, fenol, acetona in doze infime care nu prezinta risc pentru sanatatea organismului.

Vaccinurile - efecte adverse si riscuri

Efectele adverse care pot surveni dupa imunizarea prin vaccinare sunt minore, cu evolutie autolimitata (trec de la sine) si, de regula, se refera la edem si eritem la nivelul locului de administrare, sindrom febril usor, cefalee si senzatie de oboseala.

Reactiile alergice severe si convulsiile post-vaccinale constituie efecte adverse rar intalnite la copii, care sunt prevenite de catre personalul medical prin supravegherea atenta a celui mic imediat dupa imunizare inainte de a parasi cabinetul medical.

Contraindicatiile imunizarii prin vaccinare

Referitor la imunoprofilaxia prin vaccinare, sunt considerate contraindicatii definitive doar:

  • Reactiile anafilactice in antecedentele pacientului la acelasi tip de vaccin sau componente ale preparatului farmacologic
  • Reactiile de hipersensibilitate la substantele active, la oricare din excipientii (gelatina) sau antibiotice incluse in preparatul farmacologic utilizat pentru realizarea imunizarii
  • Imunodeficienta umorala sau celulara severa demonstrata prin scaderea numarului de limfocite CD4+ sub valoarea de 200.

Contraindicatiile temporare ale imunoprofilaxiei prin vaccinare includ:

  • Sindromul febril >38,5°C
  • Tuberculoza activa netratata
  • Pacientii cu transplant medular recent (< 24 de luni)
  • Persoanele care au necesitat transplant de organ (pe durata primelor 12-24 luni de la interventie in functie de numarul de limfocite CD4+)
  • Imunodeficienta tranzitorie care asociaza valori <200/ale limfocitelor CD4+
  • Terapia imunsupresiva curenta care include si nu se limiteaza la doze >20 mg/kg de corticosteroizi.

Mituri despre vaccinare

Lipsa de informare si de acces la serviciile medicale a generat de-a lungul timpului aparitia unor mituri conform carora:

Preparatele farmacologice utilizate pentru imunizare cauzeaza autism

In 1998 a fost publicat un studiu realizat de catre dr. Andrew Wakefield conform caruia vaccinurile cauzeaza autism, lucrarea nefiind bazata pe statistici reale care sa includa utilizarea unui grup de control. In plus, concluziile lucrarii stiintifice erau vagi si se bazau pe memoria participantilor inclusi in studiu. Studii desfasurate ulterior in 1999 (500 de copii), 2001 (10.000 de copii), 2002 (Danemarca 537.000, Finlanda 535.000 de copii), 2005 (31 de studii cu 10.000.000 de copii) si 2012 au demontat acest mit cu argumente valide.

Vaccinurile contin aluminiu

Sarurile de aluminiu reprezinta un adjuvant adaugat in timpul proceselor de productie ale vaccinurilor care insumeaza pana la 4,22 mg, in situatia in care sunt administrate toate preparatele farmoacologice incluse in schema nationala de imunizare pana la varsta de 6 luni. Este important de mentionat faptul ca pe durata primelor 6 luni de viata ale sugarului aportul de saruri de aluminiu prin hranirea la san ajunge la 5 mg, la 40 mg in cazul hranirii cu lapte praf si la 120 mg daca hranirea la san este inlocuita cu preparate cu lapte de praf pe baza de soia.

Vaccinurile contin mercur

Tiomersalul reprezinta un conservant pe baza de mercur utilizat in fabricarea vaccinurilor cu scopul de a preveni contaminarea flaconului cu bacterii in timpul stocarii preparatului in frigider. Este de mentionat faptul ca sugarii hraniti la san ingera cu pana la de 15 ori mai mult mercur din laptele matern fata de aportul reprezentat de administrarea vaccinurilor.

Vaccinurile contin formaldehida

Formaldehida reprezinta un aditiv utilizat in forma purificata in timpul fabricarii anumitor vaccinuri pentru a inactiva virusurile si toxinele bacteriene. Cantitatea de formaldehida continuta in preparatele farmacologice utilizate pentru imunizare este de 10 ori mai mica fata de cea regasita la nivel circulator, compusul fiind obtinut in mod fiziologic in timpul sintezei proteinelor si al ADN-lui uman.

Cat timp are efect imunizarea in urma vaccinarii?

Perioada de imunizare obtinuta dupa vaccinare difera in conformitate cu tipul de preparat administrat dupa cum urmeaza:

  • Hepatita A - administrat in doua doze la interval de 6-12 luni protectie pentru 25 de ani
  • Febra tifoida - vaccin in monodoza protectie oferita pentru 3 ani
  • Tetanus, difterie, poliomielita - administrare in monodoza protectie 10 ani
  • Hepatita B - administrat in 3 doze ofera protectie pentru tot restul vietii
  • Rabie - administrat in 3 doze ofera protectie pentru 3-5 ani; rapelul este recomandat la nevoie
  • Encefalita - administrat in 2 doze ofera protectie 12-24 de luni
  • Holera - vaccinul admnistrat pe cale orala in doua doze ofera protectie pentru 2 ani
  • Febra galbena - administrat in monodoza vaccinul ofera protectie pentru toata viata
  • Meningita - administrat in monodoza ofera protectie pentru 5 ani
  • Gripa - administrat in monodoza ofera protectie sezoniera (in toamna-iarna respectiva)
  • HPV - administrat in monodoza la persoanele cu varsta de sub 25 de ani, in 2 doze la cele cuprinse in intervalul 25-44 de ani si in 3 doze la pacientii cu imunosupresie ofera protectie pe toata durata vietii
  • Varicela - administrat in doua doze ofera protectie pe toata durata vietii
  • Pneumococic - administrat in monodoza ofera protectie pe toata durata vietii.

Odata vaccinat, cum reactionezi cand contractezi boala?

Manifestarile clinice care apar in cazul contractarii patogenului impotriva caruia s-a realizat imunizarea prin vaccinare sunt mult atenuate si asociaza risc diminuat de aparitie al formelor severe de boala care pot evolua nefast. Acest lucru de datoreaza existentei in organism de anticorpi specifici a caror sinteza a avut loc anterior, ca raspuns al sistemului imunitar la administrarea vaccinului.

Ce alte vaccinuri sunt recomandate copiilor?

Conform schemei nationale de vaccinare, imunizarea impotriva diferitelor tipuri de patologii infectioase se efectueaza in conformitate cu varsta copilului dupa cum urmeaza:

  • In primele zile de viata, vaccin hepatitic B administrat in maternitate
  • In primele 2 pana la 7 zile de viata ale sugarului, vaccin de tip Calmette Guerrin BCG
  • La 2, 4 si respectiv 11 luni de viata, hexavaccin reprezentat de o suspensie injectabila care protejeaza impotriva difteriei, tetanosului, tusei convulsive, poliomielitei, Haemophilus influnzae de tip B si hepatita B si vaccin antipneumococic
  • La 1 si respectiv 5 ani, vaccin rujeolic-rubeolic-urlian viu atenuat ROR
  • La 6 ani, vaccin combinat diftero tetano pertussis acelular poliomielitic DTPa-VPI
  • La 14 ani, vaccin DTPa.

Cand se fac vaccinurile antitetanos si antirabic?

Vaccinul antirabic se administreaza cat mai repede posibil dupa expunerea la patogen (muscatura de animal care prezinta semne de encefalita rabica) impreuna cu imunoglobuline specifice daca muscatura este severa si daca persoana nu a fost imunizata anterior. Schema de imunizare post expunere implica administrarea a 4 sau 5 doze de vaccin antirabic pe durata a 14 sau 28 de zile.

In cazul tetanosului, vaccinarea primara se efectueaza prin administrarea succesiva a doua doze la interval de 1 sau 2 luni urmate de rapel la 6-12 luni. Rapelul se administreaza la 10 ani dupa imunizarea primara si la fiecare 10 ani ulterior.

 

Bibliografie:

Data publicării 05.01.2026