Transa hipnotica: mituri si perspectiva stiintifica

Intrarea in starea de hipnoza poate fi similara celei de visare specifice somnului, insa diferenta majora este data de faptul ca in prima instanta, persoana in cauza este constienta in permanenta de ceea ce se intampla in jur.

• Visele reprezinta o forma de imaginatie involuntara care consta intr-o succesiune de imagini, idei si emotii care se manifesta in faza REM (Rapid Eye Movement) a somnului, in timpul careia este suprimata eliberarea anumitor neurotransmitatori la nivel cerebral. Din punct de vedere stiintific, EEG electroencefalograma evidentiaza diferentele care apar intre starea de hipnoza si cea de somn prin inregistrarea activitatii bioelectrice a creierului.
• Hipnoza a fost practicata pentru prima data cu peste 3.000 de ani in urma, fiind aplicata de catre civilizatia egipteana pentru ameliorarea anumitor patologii organice. Persanii, yoginii si misticii asiatici aplicau tehnici de hipnoza pentru a trata anumite boli intrand in transe sau stari profunde ale mintii prin concentrare si utilizarea de mantre. Mai tarziu, se consemneaza faptul ca regii aveau puteri tamaduitoare prin asa numita „atingere regala”. In Anglia, regele Eduard se spune ca a vindecat bolnavii de scrofuloza prin „atingerea regala” in anul 1066, iar in secolul 17 aproape ficare tara din Europa mentioneaza un vindecator. La sfarsitul secolului 18, hipnoza a fost respinsa ca metoda de vindecare, odata cu debutul ideologiilor renascentiste care nu au reusit sa identifice argumente stiintifice care sa sustina eficacitatea „atingerii regale”, insa hipnoza a revenit in prim plan odata cu utilizarea ei de catre regele Charles al X-lea care a folosit-o in timpul procesului de incoronare.

Cuprins

• Ce este transa hipnotica?
• Diferenta dintre transa si hipnoza
• Transa hipnotica – intre controversa si practica recunoscuta stiintific
• Aplicatii clinice ale transei hipnotice
• Etapele transei hipnotice
• Tipuri de hipnoza
• Transa hipnotica – riscuri si beneficii

Ce este transa hipnotica?

Neurotransmitatorii (substante chimice-serotonina, dopamina si GABA, care permit transmiterea impulsurilor nervoase de-a lungul sinapselor neuronale) si neuropeptidele, reprezinta principalele componente implicate in obtinerea senzatiei de placere, satisfactie, reglarea apetitului si a somnului, achizitionarea de informatii noi, reglarea temperaturii corporale, modularea comportamentului social si nu numai.

Neuropeptidele reprezinta lanturi de aminoacizi care odata eliberate la nivel circulator activeaza anumiti receptori de la nivel sistemic sau cerebral si sunt reprezentate de oxitocina si vasopresina ce moduleaza comportamentul social al individului. Spre deosebire de neurotransmitatori, neuropeptidele prezinta actiune prelungita asupra receptorilor fiind implicate major in procesele de hipnoza.

Hipnoterapia diminueaza amplitudinea undelor cerebrale, facilitind accesarea subconstientului si stimuleaza actiunea neuropeptidelor asupra diferitelor tipuri de receptori, creand noi retele neuronale la nivel cerebral. Hipnoterapeutul pooate creste nivelul de endorfine eliberate la nivel circulator cu ajutorul sedintelor de hipnoza, ajutand persoana hipnotizata sa managerieze mai usor eventuale patologii cu evolutie indelungata care asociaza manifestari clinice debilitante.

Hipnoterapeutul poate utiliza puterea sugestiei pentru a schimba perceptia pacientului asupra durerii sau al anumitor comportamente nocive legate de aceasta (consum de alcool, analgezice care creeaza adictie) accesand alte retele neuronale (in timpul hipnozei persoana este mai receptiva la sugestiile de vindecare oferite de catre terapeut fata de starea de veghe).

Diferenta dintre transa si hipnoza

Transa si hipnoza reprezinta 2 termeni confundati in mod frecvent, insa exista diferente intre cele 2 entitati si anume:

• Transa reprezinta o stare intrapersonala care poate fi adoptata individual;
• Hipnoza constituie o stare de supra constientizare care poate fi obtinuta sub indrumarea si cu ajutorul unui terapeut cu studii de specialitate.

Intrarea in transa poate fi obtinuta in fiecare zi cu ajutorul unor activitati simple care includ lectura, meditatie, rugaciune sau desfasurarea oricarei activitati care presupune focusare asupra propriei persoane fara a pierde in mod obligatoriu contactul cu mediul inconjurator. Afla mai multe despre mindfulness - constientizarea de sine si echilibrul interior si meditatia in era digitala

Transa hipnotica – intre controversa si practica recunoscuta stiintific

In esenta, marchizul de Puysegur (1781-1825) este cel care a descoperit starea hipnotica recunoscuta astazi, iar in 1889 a avut loc primul Congres International de Hipnoza Terapeutica si Experimentala in cadrul caruia marii teoreticieni in domeniul psihologiei au pus bazele acestei terapii.

In 1955, Asociatia Medicala Britanica a aprobat utilizarea hipnozei ca tratament, si in prezent Societatea Europeana de Hipnoza, alaturi de Societatea Internationala de Hipnoza si Societatea de Hipnoza Milton Erickson, constituie printre cele mai importante institutii la nivelul carora se desfasoara studii si cercetari pentru determinarea efectelor terapeutice benefice si aplicabilitatea hipnozei. La momentul actual, Societatea Internationala de Hipnoza include peste 1.600 de membri la nivel mondial si este constituita din 40 de societati raspandite in intreaga lume.

Aplicatii clinice ale transei hipnotice

Afectiunile cel mai adresate cu ajutorul hipnoterapiei includ:

• Managementul tulburarilor alimentare - obezitate, anorexie, bulimie;
• Managementul tulburarilor de spectru anxios - anxietate generalizata, fobii, atacuri de panica, tulburarea obsesiv compulsiva, tulburarea acuta de stres, PTSD;
• Managementul tulburarilor depresive - depresia reactiva care se manifesta ca urmare a pierderii unei persoane dragi sau eveniment trist, depresie nevrotica;
• Managementul adictiilor - alcool, tutun, medicamente, substante ilicite, jocuri de noroc, codependenta (dependenta de anumite persoane);
• Ameliorarea tulburarilor de somn;
• Gestionarea anumitor afectiuni psihosomatice - cefalee, durere cronica, ulcer duodenal, hipertensiune arteriala, astm bronisc, alergii, afectiuni tegumentare si nu numai.

Etapele transei hipnotice

O sedinta de hipnoza incepe printr-o discutie cu pacientul, in decursul careia acesta isi expune nevoile si asteptarile sale cu privire la acest tip de terapie si mentioneaza eventuale afectiuni diagnosticate in antecedent sau aflate in evolutie la momentul prezentarii la psihoterapeut.

Aceasta etapa este continuata de procedeul de inductie care de regula dureaza aproximativ 10 minute, in continuarea careia terapeutul incepe aplicarea tehnicilor de aprofundare ale hipnozei cu ajutorul carora pacientul poate intra in transe de profunzime variabila.

Studiile desfasurate indica faptul ca in 90% din situatii pacientii ating o stare de transa usoara, 10% o transa medie si pana la 20% ajung intr-o stare hipnotica profunda. Este de mentionat faptul ca profunzimea transei nu influenteaza in mod direct rezultatele obtinute dupa aplicarea acestui tip de terapie.

In timpul transei, hipnoterapeutul administreaza in mod direct pacientului o serie de sugestii, maniera in care sunt exprimate acestea avand o influenta majora asupra rezultatului terapeutic obtinut.

In timpul dehipnotizarii care are loc la finalul sedintei, terapeutul induce pacientului prin sugestii verbale o stare de relaxare si racoare pentru a-l trezi bland din hipnoza. Convorbirea posthipnotica permite terapeutului sa primeasca un feedback „la cald” de la pacient cu privire la experienta traita, pe baza carora poate lua decizia de a modifica/adapta daca este necesar tehnica utilizata in urmatoarele sedinte.

Tipuri de hipnoza

In functie de tehnicile aplicate de catre terapeut si de instrumentele utilizate in timpul sedintelor, hipnoza poate fi clasificata in mai multe categorii si anume:

• Hipnoza prin sugestie cunoscuta si ca hipnoza traditionala, in timpul careia pacientul primeste sugestii verbale cu privire la comportamentul sau modul de gandire propriu;
• Hipnoza ericksoniana care utilizeaza metafore pentru dezvoltarea gandirii creative si reflexive;
• Hipnoza cognitiv comportamentala care presupune aplicarea unui set de sugestii verbale pentru schimbarea comportamentelor nocive;
• Autohipnoza care poate fi atinsa prin autosugestie fara ajutorul unui hipnoterapeut.

Transa hipnotica – riscuri si beneficii

Hipnoterapia este practicata cu scopul de a consolida mesajele pozitive si de a diminua trairile negative si fricile asociate anumitor imprejurari pe care persoana in cauza le genereaza in subconstient. Sub indrumarea si supravegherea atenta a hipnoterapeutului, persoanele care apeleaza la hipnoza reusesc sa isi schimbe anumite stereotipii de gandire care ii afecteaza calitatea vietii cotidiene.

Este important de mentionat faptul ca hipnoterapeutul nu are control asupra pacientului si nu il poate determina sa actioneze impotriva vointei proprii. Hipnoza poate fi utilizata cu succes numai in situatia in care pacientul isi doreste acest lucru si este dispus sa implementeze schimbari care sa ii imbunatateasca viata (pacientul este singurul care poate eficientiza efectele hipnozei prin motivatie si cooperare, terapeutul avand simplul rol de indrumator).

Principalele patologii in prezenta carora se contraindica hipnoza include:

• Psihoza (schizofrenie, paranoia, psihoza maniaco depresiva)
• Atentia deficitara
• Hiperdinamismul
• Epilepsia
• Tulburarile de personalitate
• Alzheimerul
• Retardul mintal.

Hipno-psihoterapia si hipno-psihanaliza reprezinta apanajul psihologului clinician, in timp ce hipnoterapia medicala (hipnoza clinica) este efectuata de profesionisti medicali (medici si psihologi) cu studii si certificari in acest domeniu.

Referinte:

• Despre Hipnoza Si Hipnoterapie, Asociatia europeana de hipnoterapie medicala si terapia subconstientului (A.E.H.M)
• History of ISH
• Hypnosis, Cleveland Clinic
• Hypnosis
• Sleep and Hypnosis
• The Chemistry of Hypnotherapy
• What is hypnosis and how might it work?, Ann Williamson