Tulburarea de comunicare sociala la copii

Tulburarea de comunicare sociala se caracterizeaza prin dificultati in folosirea si procesarea adecvata a limbii vorbite si a comunicarii nonverbale. Aceasta include carente la nivel de interactiune sociala - abilitatea de a percepe, interpreta si raspunde adecvat la emotiile si comportamentele celor din jur. Concret, copilul intampina obstacole in a intelege normele sociale ale conversatiei, schimbul de replici, mentinerea unui subiect, poate folosi un limbaj inadecvat contextului social sau poate avea dificultati in a intelege si folosi indicii nonverbali, precum gesturile si expresiile faciale.
Tulburarea de comunicare sociala la copii

Semnele si simptomele tulburarii de comunicare prezinta o serie de similitudini cu tulburarea de spectru autist (TSA), prin urmare trebuie exclusa TSA inainte ca tulburarea de comunicare sociala sa fie diagnosticata.

Cuprins

Cum se manifesta tulburarea de comunicare sociala?

In functie de varsta copilului si de severitatea tulburarii, comunicarea sociala deficitara poate include si se poate manifesta sub forma/ formele de:

  • Debit verbal redus (un ritm al vorbirii scazut, cu pauze lungi)
  • Vocabular redus (atat ca numar de cuvinte, cat si ca identificare a cuvintelor potrivite unui anumit context, folosirea frecventa a unor cuvinte si expresii simple, repetitive si probleme la nivel de intelegere a sensului figurat al cuvantului)
  • Dificultati in a invata si a insusi cuvinte noi
  • Erori de vocabular
  • Propozitii scurte, structuri gramaticale simplificate
  • Omisiuni ale partilor decisive ale frazelor si altele.

Copilul care se confrunta cu tulburare de comunicare sociala are dificultati in:

  • Folosirea comunicarii in scopuri sociale - initierea unei conversatii cu alt copil in parc, salutul unui vecin cu care se intalneste frecvent, implicarea intr-o conversatie de tip intrebare-raspuns.
  • Utilizarea tonului si a stilurilor de comunicare in contextele potrivite si in functie de partener - intr-un fel se vorbeste in sala de clasa, intr-un alt fel la locul de joaca, cum se vorbeste cu un alt copil partener de joaca si cum se vorbeste cu o persoana adulta.
  • Respectarea regulilor acceptate intr-o conversatie, de exemplu sa astepte raspuns dupa ce a pus o intrebare, sa mentina un dialog ori sa reformuleze atunci cand este inteles gresit.
  • Utilizarea zambetului, gesturilor, a mimicii si altor elemente nonverbale si paraverbale (tonalitate, intonatie, ritm etc) pentru a sustine discursul verbal, ceea ce comunica prin limbaj.
  • Povestirea si ințelegerea povestilor ori relatarea unor evenimente.
  • Intelegerea umorului, a ironiei potrivit varstei (nu ne putem astepta ca un copil de 2 ani sa inteleaga ironia ori sarcasmul), dar un scolar, da).
  • Intelegerea informatiilor care nu au fost comunicate in mod explicit
  • Mentinerea contactului vizual.
  • Exprimarea emotiilor proprii si intelegerea emotiilor celorlalti.

Mutismul selectiv versus tulburarea de comunicare

Mutismul selectiv este o tulburare de anxietate care se refera la incapacitatea persistenta de a vorbi in unele contexte sociale, desi copilul stie sa vorbeasca. Copiii cu mutism selectiv pot vorbi fluent acasa cu familia, dar raman tacuti la scoala, in parc sau in alte medii sociale. De asemenea, incapacitatea de a vorbi a copilului NU este cauzata de o limitare a vocabularului ori neintelegere a limbajului.

Retineti ca diagnosticul de mutism selectiv NU se aplica in cazul celor mici care nu pot sau nu vor sa foloseasca limba oficiala a unui stat in care s-au mutat recent.

Atat mutismul selectiv, cat si tulburarea de comunicare sociala implica dificultati de comunicare, influenteaza negativ rezultatele scolare ale copilului si necesita interventia unui specialist (psihoterapeut, logoped etc).

Tulburarea de comunicare sociala este asociata cu intarzierea limbajului, in timp ce mutismul selectiv este legat de o forma severa de anxietate a copilului.

Cauze si factori de risc tulburare de comunicare sociala

Tulburarea de comunicare sociala NU are o cauza cunoscuta, insa poate fi prezenta alaturi de alte tulburari, ca de exemplu intarzierea in dezvoltarea limbajului, ADHD. Copiii cu varsta de sub 3 ani prezinta o incidenta mai crescuta a intarzierilor de limbaj, iar prevalenta acestora scade pe masura ce se apropie de varsta scolara. Descopera mai multe despre prevenirea si corectarea tulburarilor de vorbire

Totodata, copiii care au in antecedente familiale autism, alte tipuri de tulburari de comunicare ori tulburari de invatare prezinta un risc mai mare de a se confrunta cu tulburarea de comunicare sociala. Afla despre tulburarile mintale diagnosticate in copilarie

Diagnostic si tratament tulburare de comunicare sociala la copii

Diagnosticul cu tulburare de comunicare sociala este pus de catre un specialist in sanatate mintala care are compentente in zona tulburarilor de comunicare si dezvoltare la copii. Acesta poate fi un specialist in psihiatrie pediatrica, un psiholog clinician sau un profesionist logoped.

Avand in vedere faptul ca tulburarea de comunicare sociala este asociata cu alte probleme (tulburare de hiperactivitate cu deficit de atentie, tulburari de invatare etc) si prezinta asemanari multiple cu manifestarile tulburarilor de spectru autist, de la caz la caz, pentru obtinerea unui diagnostic cert si a interventiei terapeutice potrivite este necesara colaborarea dintre psihiatru pediatru, neurolog pediatru, psiholog clinician, logoped, psihoterapeut comportamental.

De regula, diagnosticarea tulburarii de comunicare sociala are loc dupa varsta de 4-5 ani, varsta la care se astepta ca cel mic sa fie verbal si suficient de dezvoltat pentru a intelege contextele sociale.

Abordarea terapeutica a tulburarii de comunicare sociala la copii are si ea un caracter multidisciplinar, putand include:

  • Terapia logopedica care va sustine abilitatile de exprimare verbala a copilului, ajutandu-l sa isi imbunatateasca fluenta discursului.
  • Terapia comportamentala - vizeaza corectarea comportamentelor care influenteaza negativ comunicarea sociala.
  • Terapia ocupationala - se axeaza pe dezvoltarea abilitatilor copilului de a interactiona cu cei din jur prin jocuri si activitati specifice.
  • Psihoterapia este utila ca suport in gestionarea emotiilor si rezolvarea conflictelor.

Tulburarea de comunicare sociala reprezinta un diagnostic relativ nou, fiind inclusa in editia a 5-a a Manualului de diagnostic si clasificare statistica a tulburarilor mintale din anul 2013. Daca observi semne ale acestei tulburari la copilul tau, discuta mai multe cu medicul pediatru care te va indruma catre o evaluare la un alt specialist, un logoped spre exemplu. Interventia terapeutica cat mai devreme face o diferenta substantiala in abilitatea copilului de a comunica.

 

Referinte:

Data publicării 06.09.2024