Neurotransmitatori (chimia creierului): clasificare si rol

Ce sunt neurotransmitatorii? Neurotransmitatorii sunt compusi chimici eliberati la nivelul terminatiilor nervoase presinaptice care transporta, stimuleaza si regleaza semnalele dintre neuroni (celule nervoase) si celulele tinta din organism, ce pot fi localizate in anumite glande ori muschi. Pana la momentul actual au fost identificati peste 60 de neurotransmitatori activi sau potential activi care pot fi implicati in reglarea respiratiei, a ritmului cardiac, imbunatatirea capacitatii de invatare, memorare si focusare, dar si modularea functiilor psihologice ce includ dispozitia, placerea sau frica.
Neurotransmitatori (chimia creierului): clasificare si rol

Neuronii sunt capabili sa sintetizeze o serie de neurotransmitatori inca din perioada embrionara a dezvoltarii organismului uman si continua pe toata durata vietii individului. Dupa eliberare de la locul sintezei, majoritatea neurotransmitatorilor se leaga de receptori specifici postsinaptici, influentand in mod direct potentialul de membrana, insa exista si mecanisme mai complexe de actiune ale acestor substante chimice, care se refera la canalele ionice responsabile de aparitia unui raspuns tardiv al celulei tinta.

Functionara defectuoasa a neurotransmitatorilor impiedica transmiterea semnalului (informatiei) de-a lungul sinapselor neuronale, cu aparitia de manifestari clinice specifice tipului de celula vizata. In functie de neurotransmitatorul afectat pot aparea o serie de patologii specifice care includ: boala Alzheimer (acetilcolina insuficienta), tulburari de spectru autist (serotonina excedentara), convulsii (cresterea activitatii glutamatului sau diminuarea actiunii acidului gamaaminobutiric), manie (exces de norepinefrina si dopamina).

Cuprins

Tipuri de neurotransmitatori

In functie de structura chimica si rolul pe care il indeplinesc in organism, neurotransmitatorii pot fi clasificati dupa cum urmeaza:

Amine:

  • Acetilcolina (Neuroamine)
  • Dopamina - dopamina este implicata majoritar in buna functionare a sistemului de recompensa al organismului, deficitul acesteia fiind asociat cu boala Parkinson, in timp ce excesul acestui neurotransmitator poate genera schizofrenie
  • Noradrenalina sau norepinefrina asigura cresterea frecventei cardiace si a valorilor tensionale - modularea chimica a concentratiilor de adrenalina din organism este utilizata pentru imbunatatirea capacitatii de concentrare la pacientii cu ADHD si pentru ameliorarea manifestarilor asociate depresiei
  • Adrenalina - denumita si epinefrina regleaza o serie de functii vitale ale organismului, printre care se regasesc activitatea cardiaca, respiratia, tensiunea arteriala si glicemia. Excesul de adrenalina poate genera diabet zaharat, hipertensiune arteriala si tulburari ale ritmului cardiac
  • Serotonina - inhibitor al neurotransmitatorilor implicat in reglarea dispozitiei, ritmului circadian, apetitului si libidoului. Tulburarile de sinteza ale serotoninei pot genera aparitia anxietatii, depresiei, fibromialgiei si sindromului dureros cronic
  • Histamina - acest neurotransmitator este implicat in obtinerea motivatiei, trecerea din starea de somn in cea de veghe si reglarea apetitului, dezechilibrele histaminei generand astm bronsic, bronhospasm, edem al mucoaselor si scleroza multipla.

Aminoacizi (Neuroaminoacizi):

  • Glicina - inhibitor al neurotransmitatorilor de la nivelul maduvei spinale, este implicata in procesele care determina auzul, perceptia senzatiei de durere si de reglare ale metabolismului
  • Acid glutamic - cel mai des intalnit neurotransmitator al sistemului nervos central este implicat majoritar in cognitie, (asigura gandirea), achizitionarea de informatii noi si asigurarea memoriei. Sinteza necorespunzatoare a acestui neurotransmitator genereaza boala Alzheimer, dementa, boala Parkinson sau convulsii
  • Acid aspartic
  • Acid gamaaminobutiric (GABA) - inhibitor al neurotransmitatorilor, GABA regleaza activitatea cerebrala si previne aparitia tulburarilor psihice de tipul sindromului anxios, starii de irascibilitate si depresie.

Neuropeptide:

  • Tachikinine - substanta P
  • neurokinine α, β, γ, K;
  • Peptide opiacee - Endorfine α, β, γ - endorfinele reprezinta substante analgezice naturale ale organismului cu rol important in modularea perceptiei durerii. Nivelurile scazute de endorfine pot genera aparitia cefaleei persistente, precum si a fibromialgiei
  • Enkefaline
  • Met-enkefaline
  • Leu-enkefaline
  • Dismorfine.

Cum functioneaza neurotransmitatorii?

Din punct de vedere al actiunii exercitate asupra celulei tinta dupa legarea specifica la un anumit situs, neurotransmitatorii pot fi de tip:

  • Excitator - neurotransmitatorul activeaza celula si stimuleaza transmiterea informatiei mai departe catre urmatoarea celula. Din aceasta categorie fac parte glutamatul, epinefrina si norepinefrina
  • Inhibitor - neurotransmitatorii inhibitori blocheaza sau previn transmiterea informatiei catre un alt neuron sau celula musculara/glandulara, in aceasta categorie fiind inclus acidul gamaaminobutiric, glicina si serotonina
  • Modulator - acest tip de substante chimice regleaza comunicarea intersinaptica a celulelor nervoase si in general, activitatea modulatoare vizeaza simultan mai multi neuroni.

Influenta neurotransmitatorilor asupra sanatatii fizice si mintale

Patologiile asociate cel mai frecvent cu disfunctia neurotransmitatorilor includ:

  • Boala Parkinson care se datoreaza deficitului dopaminic si se manifesta prin rigiditate musculara, tremor distal si dificultate in timpul mersului
  • Depresie datorata diminuarii activitatii serotoninei in anumite regiuni ale creierului
  • Schizofrenie, o tulburare psihica manifestata prin deziluzii (convingeri false si persistente) si halucinatii care se datoreaza cresterii activitatii dopaminei la nivel cerebral
  • Miastenia Gravis manifestata prin slabiciune musculara, diplopie (vedere dubla), ptoza palpebrala (caderea pleoapei) care se datoreaza distructiei autoimune a receptorilor acetilcolinici
  • Sindromul serotoninergic constituie o serie de manifestari cu risc vital inalt care includ stare de agitatie, confuzie temporo spatiala, cresterea ritmului cardiac si al valorilor tensionale si spasme musculare care se datoreaza de regula administarii de preparate farmacologice cu rol de intensificare ale efectelor serotoninei in organism
  • Dependentele de substante si adictiile comportamentale (jocuri de noroc, curse de masini, practicarea de sporturi extreme) mediate dopaminergic.

Dezechilibrele chimice la nivelul creierului

Dezechilibrele chimice ale creierului apar ca urmare a functionarii necorespunzatoare a neurotransmitatorilor si pot prezenta determinism genetic sau pot fi cauzate de actiunea anumitor factori de mediu sau de stilul de viata al persoanei in cauza.

Din perspectiva manifestarilor psihice, dezechilibrele chimice ale creierului pot genera aparitia:

  • Schimbarilor frecvente ale dispozitiei
  • Oboselii cronice sau insomniei
  • Anxietatii crescute
  • Pierderea interesului pentru desfasurarea activitatilor cotidiene
  • Dificultatilor de focusare si de luare a deciziilor.

In anumite situatii, dezechilibrul chimic de la nivelul creierului poate fi somatizat, persoana in cauza acuzand manifestari clinice specifice de tipul cefaleei sau gastralgiei (durere de stomac).

Factori care pot influenta aparitia dezechilibrelor chimice

Principalii factori care perturba activitatea neurotransmitatorilor includ:

  • Predispozitia genetica
  • Expunerea la trauma si stres prelungit
  • Nu in ultimul rand, stilul de viata necorespunzator care implica dieta alimentara dezechilibrata (saraca in nutrienti), sedentarismul si privarea de somn.

Acesti factori de risc pot altera in mod direct buna functionare a creierului prin favorizarea aparitiei dezechilibrelor la nivelul neurotransmitatorilor manifestate, in special, prin schimbari ale dispozitiei, ale modului de gandire si de punere in practica a deciziilor.

Predispozitia genetica

Genele constituie fragmente de ADN acid dezoxiribonucleic cunoscut si sub denumirea de amprenta proteica care intra in alcatuirea tesuturilor corpului. AND-ul este transmis de-a lungul generatiilor de la parinti la copii, variatia informatiei genetice determinand fenotipul (caracteristicile fizice ale unei persoane), personalitatea si starea de sanatate ale individului.

In anumite situatii, genele pot influenta in mod negativ sinteza anumitor neurotransmitatori predispunand la aparitia anumitor patologii de tipul:

  • Tulburarilor alimentare (anorexie, supraalimentare, bulimie)
  • Tulburarilor de dispozitie (anxietate, tulburare bipolara, depresie)
  • Tulburari ale dezvoltarii neurologice (tulburari de spectru autist, dizabilitate cognitiva)
  • Tulburarii obsesiv compulsive
  • Psihozei sau schizofreniei.

Studiile genetice desfasurate in Germania, America, Astralia si nu numai, au confirmat faptul ca exista o legatura directa intre ereditate, dezechilibrele chimice ale creierului si anumite patologii psihice specifice.

Impactul neurotransmitatorilor asupra sanatatii fizice si psihice a organismului este profund si multifatetat, recunoasterea de catre pacient a manifestarilor clinice care insotesc dezechilibrele chimice ale creierului fiind deosebit de importante pentru prevenirea sau intarzierea instalarii patologiilor specifice. Sesizarea de catre pacient sau persoanele apropiate acestuia a oricarei tulburari de comportament sau dispozitie in absenta actiunii unui factor extern evident, trebuie sa atraga atentia asupra unei posibile tulburari de ordin chimic la nivel cerebral care necesita adresarea catre medicul specialist.

Practicarea exercitiilor fizice regulate, de preferat in aer liber, adoptarea unei regim alimentar echilibrat, bogat in macro si micro nutrienti (acizi grasi omega 3, antioxidanti, vitamine, minerale) si participarea activa in activitati sociale constituie principalele metode de prevenire ale disfunctiei neurotransmitatorilor. Afla despre proteine, lipide si glucide – sa intelegem macronutrientii

Alaturi de aceste schimbari ale stilului de viata, psihoterapia reprezinta un alt atu important impotriva dezechilibrelor chimice ale creierului. Terapia cognitiv comportamentala poate imbunatati functionarea neurotransmitatorilor prin modificarea cailor neuronale de transmitere ale informatiilor, ameliorand in acelasi timp manifestarile clinice ale pacientului. Meditatia si introspectia constituie alte metode de antrenare si imbunatatire a sanatatii fizice si psihice, dar si a capacitatii cognitive, datorita efectului lor de a modela sau forma noi retele de comunicare interneuronale.

 

Referinte:

Data publicării 07.02.2025
Data ultimei actualizari 10.02.2025