Perimenopauza: manifestari clinice si recomandari

Perimenopauza constituie un proces fiziologic cauzat de scaderea functiei ovariene care se produce odata cu inaintarea in varsta a persoanelor de sex feminin. Pe masura ce se epuizeaza rezerva ovariana, ovulatiile devin inconstante, iar ciclurile menstruale se deregleaza, urmand sa se opreasca definitiv odata cu intrarea la menopauza.
Perimenopauza: manifestari clinice si recomandari

Fluctuatiile hormonale care insotesc procesul natural de intrare la menopauza determina aparitia manifestarilor clinice care intra in alcatuirea sindromului de perimenopauza si care, de obicei, se intinde pe o perioada de aproximativ 6 ani.

Debutul perimenopauzei variaza de la o persoana la alta si de regula se instaleaza dupa 40 de ani, insa exista si situatii in care schimbarile se pot produce si la varsta de 35 de ani, precedand menopauza cu mai mult de 10 ani.

Cuprins

Perimenopauza si premenopauza

Termenul de perimenopauza este utilizat pentru a face referire la perioada de timp care precede menopauza, pe durata careia insa sunt inca prezente menstruatiile, in timp ce premenopauza reprezinta un termen general care se refera la totalitatea manifestarilor clinice asociate intervalului de dinaintea menopauzei.

Chiar daca cei doi termeni sunt in mare parte sinonimi, din punct de vedere medical este acceptat termenul de perimenopauza pentru a face referire la tranzitia fiziologica a organismului feminin de la perioada fertila catre menopauza.

Simptome perimenopauza

Principalele manifestari care intra in alcatuirea tabloului clinic al perimenopauzei includ in mod frecvent:

  • Sangerari vaginale mai lungi sau mai scurte in perioada menstruatiei
  • Bufeuri
  • Transpiratii nocturne
  • Tulburari ale ritmului cardiac
  • Insomnie
  • Uscaciune vaginala
  • Dispareunie (durere la contactul sexual)
  • Dureri musculare si/articulare nespecifice.

Schimbarile de dispozitie, starea de iritabilitate, dificultatile de concentrare si de memorie cunoscute sub denumirea de brain fog (ceata mentala) si diminuarea libidoului, constituie alte manifestari clinice care pot afecta persoanele de sex feminin in perioada de perimenopauza.

Mai putin intalnite pe durata perimenopauzei sunt senzatia de oboseala permanenta in absenta efortului fizic sau psihic, intolerantele alimentare nou-aparute, migrenele si frecventa urinara crescuta, insa acestea nu sunt de neglijat deoarece pot afecta in diferite grade calitatea vietii in functie de toleranta fiecarei femei in parte.

Tulburari de somn asociate perioadei de perimenopauza

Fluctuatiile hormonale cauzeaza modificari la nivel cerebral care pot determina aparitia tulburarilor de somn asociate sau nu cu bufeuri si transpiratii nocturne. In prezent se estimeaza faptul ca aproximativ 60% din femeile aflate in perioada de perimenopauza asociaza insomnie, in timp ce 25% dintre acestea prezinta manifestari specifice lipsei de somn care le afecteaza calitatea vietii de zi cu zi.

Urmari ale diminuarii cantitatii si somnului nocturn care apar la persoanele de sex feminin in contextul acestei perioade de tranzitie pot fi:

  • Tulburarile de concentrare
  • Diminuarea randamentului profesional
  • Somnolenta diurna
  • Starile de irascibilitate
  • Cefaleea.

Transpiratii nocturne asociate perimenopauzei

Fenomenele vasomotorii specifice perioadei de perimenopauza afecteaza intre 35 si 50% din femei si se manifesta sub forma unei senzatii intense de caldura la nivelul scalpului, fetei, gatului si toracelui superior, transpiratii in special pe durata noptii si senzatie de frig datorata evaporarii acesteia de pe suprafata pielii.

Bufeurile si transpiratiile nocturne apar ca urmare a dilatarii si constrictiei vaselor de sange si se datoreaza efectului exercitat de variatiile hormonale asupra sistemului cardiac si vascular. Fenomenele vasomotorii evolueaza de regula pentru o perioada de 6 luni pana la 2 ani, insa exista si situatii in care acestea pot persista si la cativa ani dupa instalarea menopauzei (cel putin 12 luni consecutive fara menstruatie). Afla mai multe si despre rolul fluctuatiilor hormonale in aparitia anxietatii la menopauza

Uscaciune vaginala la perimenopauza

Uscaciunea vaginala, senzatia de mancarime si iritatia mucoasei vaginale se datoreaza diminuarii sintezei de estrogen asociate perioadei care precede instalarea menopauzei. Anumite persoane percep un disconfort constant la nivelul mucoasei vaginale care poate fi insotit inclusiv de o senzatie de intepatura dureroasa, manifestata spontan (fara alta cauza declansatoare). Diminuarea elasticitatii vaginului si uscaciunea mucoasei acestuia poate cauza dispareunie (durere la contact intim) cu diminuarea libidoului la persoanele de sex feminin aflate in perioada de perimenopauza.

Aceste modificari afecteaza atat mucoasa vaginala, cat si urinara si constituie asa numita atrofie uro-genitala fiziologica care predispune la aparitia infectiilor bacteriene si incontinenta urinara datorata diminuarii tonusului musculaturii planseului pelvin.

Cum gestionam simptomele perimenopauzei?

Manifestarile clinice asociate perimenopauzei se instaleaza gradual si de regula, sunt bine tolerate de catre femei, insa exista si cazuri in care acestea asociaza un grad crescut de disconfort fizic si psihic si necesita adresare catre ginecolog, urolog sau psihoterapeut pentru evaluare si consiliere.

Medicatia hormonala, antidepresivele si terapia cognitiv comportamentala constituie cateva dintre modalitatile de management ale modificarilor specifice perimenopauzei ce pot fi aplicate in functie de necesitatile fiecarei femei in parte.

Adoptarea unui regim alimentar echilibrat previne acumularea kilogramelor excedentare, pierderea densitatii osoase si riscul de aparitie al patologiilor cardiovasculare atunci cand este completata cu un program regulat de exercitii fizice de intensitate variabila, in conformitate cu gradul de toleranta al fiecarei persoane in parte.

Renuntarea la fumat si limitarea consumului de alcool si dulciuri constituie alte schimbari ale stilului de viata care pot contribui la diminuarea disconfortului datorat perimenopauzei.

De ce este important suportul emotional in aceasta perioada?

Suportul emotional oferit femeilor aflate in perioada de perimenopauza este deosebit de important deoarece poate preveni aparitia complicatiilor de tipul depresiei si sindromului anxios care pot aparea in aceasta etapa a vietii.

Sedintele de psihoterapie adresate femeilor aflate la perimenopauza au ca scop echilibrarea din punct de vedere psihic, emotional si comportamental, prin dobandirea capacitatii de autogestionare a efectelor generate de fluctuatiile hormonale.

Diminuarea stimei de sine, retragerea din viata sociala, oboseala permanenta si schimbarile frecvente de dispozitie constituie principalele manifestari in prezenta carora familia sau anturajul femeii pot sugera o vizita la psihoterapeut a mamei, sotiei, surorii, prietenei sau colegei de munca aflate la perimenopauza.

Perimenopauza constituie o perioada fiziologica in viata fiecarei femei care poate asocia manifestari neplacute de tipul tinitusului (tiuit in urechi), sindromului algic nespecific (dureri la nivelul corpului fara o cauza patologica), disconfortului urinar, si schimbarilor de dispozitie care pot afecta semnificativ calitatea vietii cotidine si care din nefericire sunt prea putin discutate.

Constientizarea prin informare activa (in urma discutiilor cu un ginecolog, urolog, psiholog) a faptului ca perimenopauza constituie ca si in cazul pubertatii un fenomen amplu, cu multiple implicatii la nivel fizic si psihic, reprezinta cheia pentru o tranzitie mai facila de la perioada fertila catre menopauza.

 

Referinte:

Data publicării 30.10.2024